Nullity of cassation appeal for lack of specific illegality criticism against license termination
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the first-instance dismissal by declaring the appellant's appeal null and void, thereby leaving the lower court's decision to reject the plaintiff's action in force. The dispute concerned an administrative challenge seeking the annulment of a National Audiovisual Council decision that terminated a broadcasting license for a radio program, with the plaintiff invoking the grounds of illegality and unreasonableness. The appellate court found the appeal null ex officio because the appellant failed to provide specific legal criticism of the first-instance judgment, merely reproducing general theoretical arguments and jurisprudence regarding freedom of expression without addressing the specific interpretation and application of Article 51 of Law No. 504/2002 and Article 20(2) of Law No. 504/2002 as applied by the lower court. The decision rests on Articles 486(1)(d), 489(2), and 496(1) of the Code of Civil Procedure, establishing that an appeal is subject to nullity if it does not contain developed arguments framed within the strict, exhaustive grounds for cassation provided by law, as a mere formal indication of the legal basis is insufficient to exercise judicial review.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for lack of specific illegality criticism against license termination: Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 31 mai 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.11.2018, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI a solicitat anularea pentru nelegalitate şi netemeinicie a Deciziei CNA nr. 388/28.08.2018 privind încetarea valabilităţii licenţei audiovizuale nr. R338.ll/26.10.1999, cu modificările ulterioare, acordate S.C. A. S.A. pentru difuzarea serviciului de programe de radiodifuziune cu denumirea B. şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la emiterea unui nou act administrativ de prelungire a licenţei audiovizuale nr. R338.11/26.10.1999.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2088 din 25 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. reprezentată de C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 2088 din 25 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. S.A. a declarat recurs, invocând în drept, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.
Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.
Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În cauză, recurenta nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegaţiile prezentate nu au corespondent în ipoteza motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., invocat în susţinerea recursului, neputând fi reîncadrate nici într-un alt motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 1-7 C. proc. civ.
Simpla menţionare formală a temeiului de drept al căii de atac exercitate nu complineşte cerinţele imperative în acest sens ale legii procesual civile.
Astfel, Înalta Curte constată că recursul recurentei nu conţine critici de nelegalitate aduse hotărârii recurate, ci reprezintă consideraţii teoretice şi jurisprudenţă cu caracter general referitoare la dreptul la liberă exprimare, ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.
Cu alte cuvinte, susţinerile din cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalităţii hotărârii recurate, în condiţiile în care prin hotărârea recurată instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, apreciind legalitatea deciziei CNA în raport de prevederile legale aplicabile, respectiv art. 51 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului şi art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 4 din Decizia nr. 277/2013 a Consiliului Naţional al Audiovizualului, iar prin cererea de recurs nu se critică în niciun mod considerentele primei instanţe cu privire la soluţia pronunţată, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea prevederilor sus menţionate.
Or, exprimarea nemulţumirii, în sine, de către parte cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a unor consideraţii teoretice şi jurisprudenţă cu caracter general nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate fiind sancţionată cu nulitatea.
Întrucât, în speţă, recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, şi va anula recursul declarat de reclamanta A. S.A. prin administrator special C. şi prin administrator judiciar D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.
Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator special C. şi Administrator judiciar D. împotriva sentinţei civile nr. 2088 din 25 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 mai 2022.