Fiscal security measures: failure to motivate annulment regarding domestic tax debt triggers casation despite valid external recovery claim

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.11.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, anularea Deciziei nr. 51720/12.10.2021 de instituire a măsurilor asiguratorii, a procesului-verbal nr. x/12.10.2021 de sechestru asigurator pentru bunuri şi a procesului-verbal nr. x/12.10.2021 de instituirea a administratorului-sechestru, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 83 din 21 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş; au fost anulate Decizia nr. 51720/12.10.2021 de instituire a măsurilor asiguratorii, procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri nr. x/12.10.2021 şi procesul-verbal nr. x/12.10.2021 de instituire a administratorului-sechestru, emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş - Biroul Administrare Venituri Contribuabili Mijlocii, şi au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 59521 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul principal exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 83 din 21 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, a promovat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş.

În dezvoltarea recursului pârâta susţine întrunirea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare faţă de nestabilirea corectă a situaţiei de fapt şi soluţionarea numai în parte a cererii deduse judecăţii.

Se arată că instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea pe apărările invocate de reclamantă, fără să fie incidente disp. art. 325 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Măsurile asiguratorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/12.10.2021 cuprind atât creanţe datorate Statului Român ca urmare a pierderii eşalonării la plată în sumă de 278.330 RON, cât şi cele datorate Statului Francez, ca urmare a cererii de recuperare exerne în sumă de 11.646.244 RON, în total 11.924.574 RON.

În mod greşit, instanţa fondului a anulat în întregime Decizia nr. 51720/12.10.2021 de instituire a măsurilor asiguratorii, însă în considerente s-a raportat la recuperarea creanţelor datorate Statului Francez, ca urmare a cererii de recuperare externe în sumă de 11.646.244 RON.

Pentru creanţele datorate Statului Român, ca urmare a eşalonării la plată în sumă de 278.330 RON, sentinţa recurată nu este motivată, motiv de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. .

Cu privire la criticile subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că măsurile asiguratorii au fost dispuse cu respectarea prevederilor art. 213, art. 322 alin. (1) şi art. 323 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi ca urmare a faptului că debitorul nu a respectat obligaţiile asumate în urma acordării facilităţilor fiscale la plata obligaţiilor fiscale, a creşterii semnificative a creanţelor, împrejurarea că activele acestuia au făcut şi fac obiectul a numeroase executări silite demarate de executori judecătoreşti, precum şi a existenţei a numeroase litigii cu diferiţi parteneri, existând astfel motive temeinice ca acesta să rămână fără patrimoniu şi fără alte bunuri care să poată fi executate silit.

Mai susţine recurenta-pârâtă că nu era necesar să se depună şi documentul care permite aplicarea de măsuri asiguratorii în statul membru solicitant, neexistând nicio vătămare adusă reclamantei.

În cazul în care recursul va fi respins, recurenta-reclamantă solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată de la fond, acesta fiind nejustificat de mare.

4. Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la cererea de recurs a pârâtei, prin care a solicitat respingerea căii de atac exercitate şi menţinerea sentinţei de fond sub aspectele criticate, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

Odată cu întâmpinarea a depus şi o cerere de recurs incident cu privire la considerentele sentinţei de fond, solicitând admiterea recursului incident şi schimbarea în parte a sentinţei de fond cu privire la considerentele arătate, în temeiul disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, sunt greşite considerentele referitoare la comunicarea Deciziei de impunere nr. x/2021 şi a cererii de recuperare, iar nerespectarea procedurii atrage nulitatea de drept a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, caz expres de nulitate, fără să fie necesar a se demonstra vătămarea reclamantei.

Recurenta-reclamantă invocă încălcarea şi aplicarea greşită a disp. art. 152 coroborat cu art. 322, art. 226 şi art. 48 Codul de procedură fiscală, când se constată că decizia de impunere nu există, fiind de fapt cererea de recuperare ce nu a fost comunicată reclamantei şi se apreciază că împrejurarea nu a produs nicio vătămare părţii.

Prin urmare, recurenta-reclamantă arată că se impune modificarea considerentelor sentinţei atacate în sensul că "prin necomunicarea Deciziei de impunere nr. x/14.09.2021 şi a cererii de recuperare transmisă de autorităţile franceze, aceste acte nu sunt opozabile şi nu pot produce efecte juridice faţă de recurenta-reclamantă, astfel că nu pot constitui baza unei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii. Pe cale de consecinţă, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii atacate este nulă pentru că se referă la creanţe care nu au fost constatate prin acte emise/comunicate contribuabilului".

Recurenta-reclamantă arată că judecătorul fondului a aplicat greşit disp. art. 9 alin. (1) C. proc. civ. procedură fiscală, când a expus în considerente că ascultarea contribuabilului nu este obligatorie, iar organul fiscal nu este obligat să îi asigure acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere atunci când întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege.

În acest sens, recurenta-reclamantă solicită să se reţină în considerente obligativitatea ascultării contribuabilului anterior emiterii Deciziei nr. 51720/12.10.2021, în ce priveşte creanţa ce face obiectul aceste decizii, mai mult, pârâta este obligată să respecte acest drept şi la emiterea Deciziei nr. 10806/2021 ce nu a fost comunicată, ceea ce echivalează cu nerespectarea dreptului la apărare şi conduce la nulitatea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.

Recurenta-reclamantă susţine încălcarea disp. art. 213 Codul de procedură fiscală, nerespectarea caracterului excepţional al măsurilor asiguratorii, întrucât nu s-a demonstrat reaua-credinţă şi existenţa unui pericol real de sustragere de la executare.

În acest sens, recurenta-reclamantă solicită înlocuirea considerentelor prin aceea că nu au fost respectate dispoziţiile art. 213 Codul de procedură fiscală şi se impune constatarea nulităţii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea recurentei-reclamante, solicitând respingerea susţinerilor formulate în apărare, precum şi întâmpinare la recursul incident, prin care a solicitat respingerea acestuia, în principal ca netimbrat, iar în subsidiar ca netemeinic şi nelegal.

La rândul său, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, solicitând respingerea excepţiei de netimbrare a recursului incident şi admiterea căii de atac exercitate astfel cum a fost formulată, conform argumentelor arătate.

La termenul din 27 aprilie 2023 recurenta-reclamantă a invocat excepţia lipsei de interes a cererii de recurs formulate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru motivele arătate pe larg în cererea formulată.

Prin intermediul unei întâmpinări formulate faţă de excepţia lipsei de interes invocate de partea adversă, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea acesteia ca tardivă, inadmisibilă şi neîntemeiată.

La termenul din 8 iunie 2023, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a rămas în pronunţare atât cu privire la excepţia lipsei de interes a recursului principal, invocată de recurenta-reclamantă, cât şi cu privire la fondul recursurilor.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

1. Cu privire la excepţia lipsei de interes a recursului principal, invocată de recurenta-reclamantă A. SRL

Recurenta-reclamantă învederează Înaltei Curţi faptul că, după instituirea sechestrului asiguratoriu ce face obiectul prezentului dosar, autorităţile franceze au informat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală că cererea de recuperare este imposibil de executat şi solicită dispunerea de măsuri asigurătorii.

Faţă de această cerere a autorităţilor franceze, ANAF – AJFP Maramureş emite o nouă decizie ce conduce la caducitatea Deciziei de instituire a sechestrului asiguratoriu nr. 51720/12.10.2021, ce face obiectul prezentei cauze.

Prin emiterea unei noi decizii de instituire a sechestrului asiguratoriu nr. 23794D/03.06.2022 însăşi recurenta-pârâtă ANAF – AJFP Maramureş recunoaşte că Decizia nr. 51720/2.10.2021 nu mai poate produce niciun efect juridic.

În acest context, recurenta-reclamantă susţine excepţia lipsei de interes a recursului promovat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 83/2002.

Înalta Curte, analizând actele dosarului, reţine că Decizia nr. 51720/12.10.2021 de instituire a măsurilor asigurătorii a avut la bază sumele stabilite prin deconturi, declaraţii, decizii de calcul accesorii, cerere de recuperare creanţe externe, şi anume, 278.330 RON creanţă internă şi 11.646.244 RON creanţă externă.

Printr-o nouă cerere formulată de autorităţile franceze cu nr. x din data de 12.05.2022 este informat organul fiscal român de faptul existenţei unei contestaţii a debitorului ce nu a fost soluţionată, astfel că recuperarea este imposibilă.

Recurenta-pârâtă ANAF – AJFP Maramureş a emis astfel o nouă Decizie de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/03.06.2022, în privinţa creanţei UE în sumă de 11.646.244 RON.

Prin urmare, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/12.10.2021 produce efecte în privinţa creanţei interne în cuantum de 278.330 RON, pentru care organul fiscal nu a emis o nouă decizie, astfel că excepţia lipsei de interes a recursului promovat de recurenta-pârâtă urmează să fie respinsă, interesul subzistând pentru această creanţă.

2. Cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtză ANAF – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş

Recurenta-pârâtă a susţinut, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei pentru întrunirea motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a arătat că deşi prima instanţă a anulat în întregime Decizia nr. 51720/12.10.2021 de instituire a măsurilor asigurătorii, în considerente s-a raportat la recuperarea creanţelor datorate Statului Francez, ca urmare a cererii de recuperare externă în sumă de 11.646.244 RON.

Potrivit disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate dispune când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speţă, este incidentă prima teză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Din examinarea considerentelor sentinţei de fond (pag. 4-7), Înalta Curte observă că lipsesc motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia de admitere a cererii reclamatei şi de anulare a actului administrativ-fiscal contestat, în ceea ce priveşte suma de 278.330 RON, creanţă datorată Statului Român, astfel că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond în vederea soluţionării şi motivării acestei cereri.

În raport de această soluţie, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea criticilor întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspecte ce vor fi avute în vedere la rejudecarea cererii privitoare la suma de 278.330 RON.

3. Cu privire la recursul incident formulat de recurenta-reclamantă A. SRL

Recurenta-reclamantă, prin recursul declarat, susţine înlocuirea unor considerente ale sentinţei atacate, referitoare la necomunicarea Deciziei de impunere nr. x/14.09.2021 şi a cererii de recuperare transmisă de autoritatea franceză, nerespectarea disp. art. 213 Codul de procedură fiscală, caracterul excepţional al măsurii, încălcarea dreptului la apărare şi dreptului de a fi ascultat, prevăzute de art. 9 Codul de procedură fiscală.

Întrucât cauza a fost trimisă pentru rejudecarea cererii privitoare la suma de 278.330 RON, creanţă datorată Statului Român, Înalta Curte urmează să admită şi recursul incident, pentru o judecată unitară, când instanţa de rejudecare va analiza şi motivele de nelegalitate susţinute de reclamantă, dacă acestea au legătură cu cererea.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se vor admite recursurile declarate, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru motivele arătate în cuprinsul deciziei de casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes a recursului principal, invocată de recurenta-reclamantă.

Admite recursul principal declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, precum şi recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L., ambele împotriva sentinţei nr. 83 din 21 martie 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.