Exclusion of expert fee disputes from cassation grounds and limits of annulment for alleged material error in Romanian civil procedure

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin încheierea de şedinţă din 19.04.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Prahova a dispus emiterea unei adrese către Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru a comunica lista cu experţi autorizaţi MLPAT în specialitatea "căi ferate, drumuri şi poduri" şi a prorogat discutarea cererii formulate de expertul A. privind majorarea onorariului, faţă de dispoziţiile art. 339 alin. (2) din C. proc. civ.

Ulterior, la termenul din 21.05.2019, Tribunalul Prahova a respins cererile expertului A. de majorare a onorariului cu suma de 6000 RON, respectiv 400 de RON, apreciindu-le neîntemeiate, a desemnat prin tragere la sorţi expertul B., a stabilit un onorariu provizoriu pentru expertiza în specialitatea "căi ferate, drumuri şi poduri", în cuantum de 2000 RON - 1000 RON în sarcina de plată a reclamantei şi 1000 RON în sarcina de plată a pârâtei, a pus în vedere părţilor să achite onorariul stabilit, în termen de 5 zile, de la încuviinţarea probei, sub sancţiunea decăderii din probă, a emis adresă către expertul B., prin care a fost înştiinţat că a fost desemnat în vederea întocmirii raportului de expertiză specialitatea "căi ferate, drumuri şi poduri" conform obiectivelor stabilite de instanţă, cu menţiunea de a răspunde în concret obiectivelor stabilite de către instanţă, în baza verificărilor, măsurătorilor şi sondajelor efective ce urmează a fi efectuate în teren, iar nu doar în baza situaţiilor de lucrări şi a documentaţiei întocmite în derularea contractului, a emis adresă către Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Prahova pentru confirmarea numirii expertului B., a emis adresă către expertul A. pentru a i se aduce la cunoştinţă că s-a dispus înlocuirea sa în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din data 26.09.2019, Tribunalul Prahova a luat act că expertul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale din încheierea din 21.05.2019, în sensul de a se dispune completarea onorariului cu 6400 de RON, a constatat că prin respectiva încheiere s-a pronunţat asupra cererilor expertului în sensul respingerii ambelor cereri, acesta având posibilitatea formulării căii de atac a recursului împotriva încheierii odată cu fondul, a revenit cu adresă către expertul B., în vederea întocmirii raportului de expertiză specialitatea "căi ferate, drumuri şi poduri" conform obiectivelor stabilite de instanţă.

Fiind învestită cu soluţionarea recursului declarat de petentul A. împotriva încheierilor de şedinţă din 19.04.2019, 21.05.2019 şi 26.09.2019 pronunţate de Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat decizia nr. 120 din 26 ianuarie 2021, admiţând excepţia nulităţii şi constatând nulitatea recursului pentru neîncadrarea susţinerilor recurentului în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 6259 din 09 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 120 din 26 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că recurentul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) C. proc. civ., pronunţată în soluţionarea unei alte cereri de recurs, nesusceptibilă de a fi recurată.

3. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva ultimei decizii menţionate a formulat contestaţie în anulare A., calea de atac fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ. (conform precizărilor/completărilor dosar).

În motivarea căii de atac, contestatorul a arătat că hotărârea contestată este rezultatul unei erori materiale întrucât instanţa nu a avut în vedere conţinutul procesului-verbal nr. x/11.03.2019 încheiat la sediul U.A.T. Oraş Urlaţi, conform căruia "execuţia sondajelor se execută doar de către expertul tehnic autorizat MLDAT şi nu de către expertul tehnic judiciar autorizat de Ministerul Justiţiei".

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.04.2019 completul de judecată a solicitat o listă de experţi Biroului local de expertize tehnice de pe lângă Tribunalul Prahova, iar nu Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajarea Teritoriului, astfel cum era corect, ignorând faptul că experţii tehnici judiciari sunt lipsiţi de dotările tehnice necesare pentru a realiza expertiza solicitată de reclamanta U.A.T. Oraş Urlaţi. Din acest motiv s-a ajuns la respingerea nejustificată a cererilor de majorare a onorariului formulate în cauză, deşi acestea erau însoţite de note de evaluare şi deconturi privind cheltuielile efectuate.

De asemenea, Curtea de Apel Ploieşti a omis să cerceteze motivele de recurs invocate de recurent în termen, întrucât a constatat nulitatea recursului fără a lua în considerare prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Deşi au fost legal citate, intimatele Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Urlaţi şi C. S.R.L. nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ., iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., conform cărora: " Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când …. (2) dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (3) instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen."

Pe calea contestaţiei în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres şi limitativ prevăzute de lege (necompetenţa, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, nepronunţarea asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză etc).

Ipoteza textului art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. invocat de contestator şi înţelesul noţiunii de "eroare materială" vizează numai erorile cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii greşite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Greşeala instanţei de recurs trebuie să fie una de fapt şi nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale. Or, aplicarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 5 şi alin. (2) C. proc. civ. şi pronunţarea unei soluţii contrare celei pe care o apreciază contestatorul a fi fost corectă nu se încadrează în această sintagmă, ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, constituind astfel un veritabil recurs, imposibil de analizat pe calea contestaţiei în anulare.

În privinţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acestea au în vedere omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate.

În speţă, astfel cum s-a consemnat la punctul 2 al prezentei decizii, instanţa de control judiciar a respins recursul contestatorului ca inadmisibil, soluţie care, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., nu a mai permis examinarea "pe fond" a recursului promovat şi a incidenţei vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nu în ultimul rând se observă şi faptul că mare parte a susţinerilor din memoriul de motivare a contestaţiei în anulare reprezintă critici directe ale modului în care instanţa de fond şi cea de recurs au soluţionat cauza.

O nouă apreciere a fondului cauzei deduse judecăţii, astfel cum solicită contestatorul, contravine însă normelor procedurale interne, dar şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv şi irevocabil nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile în absenţa unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006, etc).

Pentru considerentele expuse, constatând că aspectele învederate de contestator nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 508 din acelaşi cod Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6259 din 09 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.