Discrimination sanction for journalistic use of ethnic labels and "clan chief" under the National Council's contraventional powers

Şedinţa publică din data de 06 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.04.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Bucureşti a solicitat anularea Hotărârea nr. 33 din 22.01.2020 emisă de pârât, cu consecinţa respingerii plângerii formulate de petentul B., ca nefondată.

În motivarea acţiunii reclamantul susţine că în luna aprilie 2019, a primit o citaţie din partea CNSC, prin care a fost invitat la ordinul acestei instituţii în legătură cu dosarul nr x/5.04.2019 forma obiectul unei petiţii depuse de B.. Reclamantul precizează că citaţia a fost emisă la data de 11.03.2019, în condiţiile în care dosarul ar fi fost înregistrat pe rolul CNCD, ulterior, la 5.04.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 47/17.02.2021, Tribunalul Galaţi a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 18.03.2021 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 225 din data de 28 octombrie 2021, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a anulat în parte Hotărârea nr. 33/22.01.2020 emisă de pârât, în sensul că a dispus reducerea cuantumului amenzii contravenţionale aplicate, de la 2000 RON la 1000 RON şi a menţinut restul dispoziţiilor Hotărârii nr. 33/22.01.2020.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 225 din data de 28 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, din suita de şapte articole publicate de către recurentul-reclamant şi aduse ca probatoriu în faţa CNCD de către B., Curtea de Apel Galaţi a individualizat doar două cuvinte pe care le-a folosit şi anume "ţigan" şi "şef de clan" şi care, în opinia Curţii de Apel "sunt de natură să declanşeze prejudecăţi sociale care aduc atingere demnităţii generând o atmosferă ostilă".

Precizează faptul că, prin publicarea celor şapte articole nu a urmărit să îl denigreze pe petent şi nici să creeze o atmosferă ostilă şi degradantă aşa cum apreciază instanţa. Seria celor şapte articole de dezvăluiri şi anchete jurnalistice au fost de interes public, (B. deţinând funcţia publică de consilier judeţean), în slujba informării cetăţenilor, toate articolele exprimând fapte şi adevăruri din viaţa publică a lui B..

De altfel, reclamantul B. nu a contestat nicio clipă şi nici nu a negat (nici în instanţă şi nici la CNCD) veridicitatea faptelor pe care le-a prezentat recurentul în articole. Drept urmare, se dovedeşte faptul că şi-a făcut meseria de ziarist în mod onest a adus în faţa opinii publice adevărul faptelor.

De asemenea, învederează că, scopul plângerii lui B. la CNCD a fost de la început de a intimida şi de a pune cu rea-credinţă presiune pe presă, forţând prin minciunile sale o pedepsire ilegală a autorului articolelor.

În cele şapte articole a folosit doar o singură dată cuvântul "ţiganii" (şi nu singularul "ţigan" aşa cum se prezintă în motivare), referindu-se la etnia grupării din care făcea parte B., fără să aducă ofense etniei romilor.

De altfel, consideră că a fi ţigan nu este un lucru rău.

Precizarea etniei din care face parte o persoană bănuită că a comis fapte înfierate de opinia publică este o practică corectă de informare a cetăţenilor, uzitată de către toată presa la nivel european. Se poate observa cu uşurinţă la o simplă căutare pe google: Ex: click.ro: "Pedepse aspre pentru ţiganii români din Paris", ziaruldeiasi.ro: "Povestea ţiganilor care au furat două genţi burduşite cu bani", etc.

Peste toate, foarte important este faptul că numitul B. nu îşi neagă calitatea de ţigan. Dacă ar fi considerat că i-ar fi fost lezată în vreun fel demnitatea, numitul B. avea la îndemână calea răspunderii civile delictuale reglementată de art. 78 C. civ.

În continuare consideră ca precizarea etniei din care face parte o persoană (dacă apartenenţa este adevărată aşa cum este în cazul domnului B.), nu are de-a face cu discriminarea, cu intimidarea sau cu ofensa. Concret, consideră că precizarea corectă a etniei nu trebuie pedepsită într-o ţară democratică.

În ceea ce priveşte al doilea cuvânt, cel de "şef de clan", individualizat şi incriminat în motivarea primei instanţe, recurentul susţine că nu are nici o legătură cu discriminarea, cu intimidarea sau cu ofensa şi, de aceea într-o ţară democratică folosirea expresiei nu trebuie pedepsită. Expresia "clan" este folosită în toată presa, aşa cum prevede şi Dex-ul Limbii Romane, cu sensul de Grupare cu anumite interese.

Folosind expresia "şef de clan", s-a referit la gruparea din care face parte reclamantul, ştiut fiind faptul că rude ale sale au fost numite (şi nu angajate în urma unui concurs) în funcţii publice datorită influenţei şi poziţiei politice a lui B., iar conţinutul dezvăluirilor nu au fost contestate de către B..

Având în vedere motivele de recurs expuse, recurentul solicită admiterea recursului, anularea sentinţei şi admiterea acţiunii în sensul anularii integrale a amenzii aplicate de către Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 01 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 19 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârea nr. 33 din 22.01.2020 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu consecinţa respingerii plângerii formulate de petentul B., ca nefondată.

Prima instanţă a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A. şi a anulat, în parte, Hotărârea nr. 33/22.01.2020 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în sensul că a dispus reducerea cuantumului amenzii contravenţionale aplicate, de la 2000 RON la 1000 RON şi a menţinut restul dispoziţiilor Hotărârii nr. 33/22.01.2020.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin cererea de recurs recurentul-reclamant invocă motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În literatura de specialitate s-a precizat că, deşi la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare, şi anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un atare motiv de casare se justifică prin faptul că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

Or, în speţă, recurentul-reclamant nu a indicat care sunt motivele contradictorii ori străine de natura cauzei.

În continuare, Înalta Curte va avea în vedere că din dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Ca atare, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României şi hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

Circumstanţiind aspectele de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o justă analiză a susţinerilor părţilor şi a răspuns argumentelor acestora, expunând în mod logic şi gradual considerentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Astfel, este de observat că motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, sub acest aspect Înalta Curte constatând că, în realitate, analizarea de către prima instanţă a afirmaţiilor denigratoare au stat la baza soluţiei pronunţate de prima instanţă, fără a susţine motivul de casare invocat.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este fondat. Împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii, deoarece acest text de lege se referă la pronunţarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, ipoteză care, aşa cum s-a arătat, nu se verifică în speţă, partea neindicând în concret motivele pretins a fi străine de natura cauzei, pe care le conţine hotărârea atacată.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de către recurentul-reclamant pe această cale s-ar putea reţine că partea a invocat, eventual, o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, aspecte ce vor fi verificate şi analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă ipoteza că hotărârea recurată ar fi nemotivată nu poate fi primită.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Înalta Curte constată că acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Dispoziţiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 menţionează în mod expres că: "prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, naţionalitate etnie, limbă, religie, cetăţenie socială, cetăţenie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică în necontagioasă, infestare HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării, în condiţiile de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în alte domenii de ale vieţii publice" iar conform alin. (2) "Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare din teme temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în interesul prezentei ordonanţe".

În acest context, Înalta Curte constată că şi libertatea presei trebuie să asigure respectarea principiului nediscriminării.

De asemenea, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că pentru calificarea unei fapte ca fiind contravenţională în sensul dispoziţiilor art. 15 din O.U.G. nr. 37/2000, trebuie îndeplinite în mod cumulativ 3 condiţii: caracterul public al comportamentului, scopul sau vizarea leziuni dreptului la demnitate prin discriminare şi respectiv criteriul de discriminare.

În cauza dedusă judecăţii, este de necontestat că aceste condiţii sunt îndeplinite, având în vedere faptul că articolele au fost publicate în ziarul on-line, ceea ce dovedeşte caracterul public, scopul/vizarea lezării dreptului la demnitate prin discriminare şi criteriul de discriminare-etnia, materializat în fapta de discriminare prin atribuirea de către autorul articolelor a sintagmelor "şef de clan" şi, ţigan" în privinţa petentului B., iar subiectele abordate în articolele publicate de reclamant sunt de natură a declanşat prejudecăţi sociale care aduc atingere demnităţii, generând o atmosferă ostilă.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile formulate împotriva hotărârii primei instanţe sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 225 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 06 iunie 2023.