Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3040/2023 AI generated

Agency's belated incompetence plea ineffective; Court of Appeal retains jurisdiction over budgetary debt annulment action.

Case Number Decizia nr. 3040/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict in favor of the Bucharest Court of Appeal – VIIIth Administrative and Fiscal Section, holding that this court remained competent to hear the case despite its initial material incompetence. The dispute concerned an action by a national agency against a ministry seeking annulment of an administrative act establishing a budgetary debt of RON 7,021.60 for ineligible project expenses and exoneration from payment. The Court of Appeal had declined jurisdiction to the Tribunal, which then declined it back, triggering the conflict. Applying Articles 130(2), 131(1) and 132 of the Civil Procedure Code, and following binding precedent (Decision No. 31/2019 on appeal in the interest of the law), the High Court ruled that the Court of Appeal failed to invoke its material incompetence at the first hearing on 15.02.2022 when the parties were legally cited and could conclude, thereby consolidating its competence irrevocably; the late invocation on 04.10.2022 was ineffective, and the Tribunal could not decline jurisdiction back. The Court of Appeal's competence was thus confirmed, and the case was returned to it for final adjudication.

Legislator headnote

AI generated

art. 131 din C. proc. civ, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ, art. 6 alin. (1) din C. proc. civ, art. 131 alin. (2) din C. proc. civ, art. 132 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Agency's belated incompetence plea ineffective; Court of Appeal retains jurisdiction over budgetary debt annulment action: The dispute concerned an action by a national agency against a ministry seeking annulment of an administrative act establishing a budgetary debt of RON 7,021.60 for ineligible project expenses and exoneration from payment. The Court of Appeal had declined jurisdiction to the Tribunal, which then declined it back, triggering the conflict. Applying Articles 130(2), 131(1) and 132 of the Civil Procedure Code, and following binding precedent (Decision No. 31/2019 on appeal in the interest of the law), the High Court ruled that the Court of Appeal failed to invoke its material incompetence at the first hearing on 15.02.2022 when the parties were legally cited and could conclude, thereby consolidating its competence irrevocably; the late invocation on 04.10.2022 was ineffective, and the Tribunal could not decline jurisdiction back. The Court of Appeal's competence was thus confirmed, and the case was returned to it for final adjudication.

Keywords

AI generated
action for annulment conflict of jurisdiction fiscal law pleas in law civil judgment debt payment

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Basis for the Court to decide the negative conflict of jurisdiction and set the competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a administrativ şi fiscal, la data de 10.06.2021, reclamanta Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2018 din 04.11.2020, prin care se solicită returnarea sumei de 7.021,60 RON, reprezentând creanţa bugetară stabilită ca urmare a unor nereguli survenite la modul de calcul al salariilor membrilor echipei de proiect, cheltuieli declarate neeligibile în cadrul proiectului predefinit Sprijin pentru implementarea Convenţiei de la Istanbul în România, implementat de către ANES prin Programul Justiţie, gestionat de către Ministerul de Justiţie în calitate de Operator de Program, finanţat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2014-2021, contract de finanţare nr. x/29.01.2019 şi exonerarea de la plata a sumei de 7.021.60 RON, reprezentând cheltuieli neeligibile.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1593 din Camera de consiliu din data de 04.10.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce priveşte pe reclamanta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU EGALITATEA DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că din documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei MJ nr. 190/61710/2018/28.12.2020 rezultă că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este de 7.021,60 RON şi nu 7.021.600 RON.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1434/2023 din 20 martie 2023, Tribunalul Bucureşti

Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi şi pe pârâtul Ministerul Justiţiei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus trimiterea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut că instanţa Curtea de Apel Bucureşti nu a invocat în termen necompetenţa materială, fapt pentru care competenţa acesteia de a soluţiona prezentul litigiu s-a definitivat, iar necompetenţa materială s-a acoperit.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competenţă în raport cu soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa materială şi poate declina competenţa instanţei iniţial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.

A stabilit Înalta Curte că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reţinut că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

În cauză, la primul termen de judecată din data de 15.02.2022, Curtea de Apel Bucureşti a amânat cauza şi a acordat termen în data de 12.04.2022, pârâtul Ministerul Justiţiei fiind citat cu o copie a răspunsului la întâmpinare pentru a exprima un punct de vedere, iar la termenul de judecată din data de 12.04.2022, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia inadmisibilităţii şi pe fondul cauzei, conform menţiunilor din practicaua încheierii.

Verificând însă actele şi lucrările dosarului, a constatat că la dosarul cauzei nu se află Decizia nr. 190/61710/2018/28.12.2020 emisă de pârât, motiv pentru care, apreciind necesară depunerea acesteia, a dispus amânarea judecării cauzei la data de 21.06.2022, punându-i în vedere pârâtului Ministerul Justiţiei să depună la dosarul cauzei decizia contestată şi actele care au stat la baza emiterii acesteia.

La termenul de judecată din data de 21.06.2022, constatând că, prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a înţeles să completeze cererea de chemare în judecată, Curtea de Apel Bucureşti a amânat din nou cauza, stabilind termen de judecată la data de 04.10.2022, termen la care a invocat excepţia necompetenţei materiale.

Înalta Curte observă că valoarea obiectului cererii, 7.021,60 RON, reieşea atât din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/61710/2018 din 04.11.2020 cât şi din Decizia nr. 190/61710/2018/28.12.2020 de soluţionare a contestaţiei, ambele emise de pârâtul Ministerul Justiţiei, acte ce au fost ataşate cererii de chemare în judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ.:

(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Modificările aduse prin dispoziţiile art. 130 şi 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecăţii, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune şi concluzii.

Astfel, la termenul din 15.02.2022 instanţa era datoare să procedeze potrivit art. 131 din C. proc. civ.

Reţinând că la termenul din data de 15.02.2022 la care părţile au fost legal citate în faţa Curţii de Apel Bucureşti, instanţa nu a procedat potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, în raport şi de considerentele Deciziei nr. 31/2019, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat că: "necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de părţi ori de judecător doar în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepţiei de necompetenţă materială de soluţionare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea. Dacă prima instanţă invocă excepţia necompetenţei materiale procesuale după momentul prevăzut expres în art. 131 din C. proc. civ., instanţa ulterior învestită îşi poate declina competenţa în favoarea primei instanţe, motivând că această instanţă a devenit competentă să soluţioneze cauza ca urmare a pronunţării unei încheieri interlocutorii prin care a reţinut că este competentă material. În ipoteza în care lipseşte această încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa, al cărei caracter este obligatoriu, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat", va constata că a operat prorogarea de competenţă în favoarea tribunalului pentru neinvocarea excepţiei în termenul legal.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) şi art. 132 din C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a rămas competentă să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, după ce instanţa a trecut de momentul primului termen de judecată la care se putea invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.