University appeal over ministerial order annulment held perempted for failure to resume after suspension.

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 octombrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Universitatea "A." Iaşi, prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat anularea Ordinului 3438/21.03.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 862 din 30 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii de reprezentant, lipsei plângerii prealabile şi prescripţiei dreptului la acţiune invocate de pârât prin întâmpinare; a admis acţiunea formulată de către reclamanta A. din Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale; a dispus anularea Ordinului nr. 3438/21.03.2016 emis de pârât.

3. Cererea de îndreptare a erorii materiale şi completare dispozitiv

La data de 16 februarie 2020, s-a înregistrat la dosar cerere de îndreptare eroare materială a dispozitivului sentinţei civile nr. 862 din 30 septembrie 2020, formulată de A., prin dl. B..

Constatând că prin cererea formulată se invocă şi omisiunea instanţei de fond de soluţionare a unui capăt de cerere al acţiunii, Curtea a dispus citarea părţilor în şedinţă publică, potrivit art. 444 C. proc. civ.

4. Hotărârea ce face obiectul recursului de faţă

Prin decizia civilă nr. 654 din 22 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 862/30.09.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, a admis excepţia tardivităţii cererii de completare dispozitiv, a constatat că reclamanta este decăzută din dreptul de a solicita completarea dispozitivului şi a anulat cererea de completare a dispozitivului sentinţei mai sus menţionate.

5. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile nr. 654 din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs reclamanta A. din Iaşi.

6. Încheierea de suspendare a judecăţii cauzei

Prin încheierea din 5 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului declarat de recurenta-reclamantă A. din Iaşi împotriva deciziei civile nr. 654 din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia perimării recursului îndreptat împotriva deciziei civile nr. 654 din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".

La termenul din 5 aprilie 2022, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., constatându-se că dezlegarea prezentei cauze depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2019.

La data de 10 aprilie 2023, în baza referatului grefei, s-a fixat termen de judecată la data de 6 iunie 2023, în vederea discutării excepţiei perimării.

Cu privire la excepţia perimării, Înalta Curte constată, pe de o parte, că dosarul nr. x/2019 a fost soluţionat în mod definitiv la data de 4 octombrie 2022, iar pe de altă parte, că după data de 4 octombrie 2022 nu s-a formulat în cauză niciun act de procedură de către părţile prezentului litigiu care să aibă ca efect întreruperea termenului de perimare.

Suspendarea facultativă a judecăţii dăinuie, astfel cum dispune în mod expres art. 413 alin. (2) din C. proc. civ., până când hotărârea pronunţată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas definitivă. Odată cu rămânerea definitivă a acestei hotărâri, suspendarea încetează, iar termenul de perimare îşi reia cursul său firesc şi curge împotriva părţii recurente, care ar fi trebuit - fiind în cunoştinţă de cauză - ca, în termenul prevăzut de art. 417 din acelaşi cod, să ceară redeschiderea judecăţii.

Practica judecătorească a decis în mod constant că instanţa de judecată are posibilitatea, iar nu obligaţia de a dispune repunerea cauzei pe rol, de îndată ce cunoaşte că hotărârea pronunţată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas definitivă. Aşadar, revine părţilor implicate în judecarea procesului ce a cauzat suspendarea, obligaţia de a încunoştinţa instanţa despre rămânerea definitivă a hotărârii ce a constatat existenţa sau inexistenţa dreptului de care atârnă dezlegarea pricinii.

În speţă, cauza ce a constituit obiectul suspendării a fost soluţionată în mod definitiv la data de 4 octombrie 2022, prin decizia nr. 4396 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar până la 10 aprilie 2023, când dosarul a fost repus pe rol în vederea perimării, a stat în nelucrare din vina părţilor, neefectuându-se niciun act de procedură în vederea judecării.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată. Din cuprinsul articolului menţionat rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt cele două elemente esenţiale care definesc perimarea ca pe o sancţiune procedurală, dar şi ca o prezumţie de desistare de la judecată. Cu alte cuvinte, perimarea are, astfel, atât caracter de sancţiune a neglijenţei părţii, cât şi caracterul unei prezumţii de desistare tacită.

Cum în cauză recursul reclamantei A. din Iaşi a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni raportat la data de la care partea ar fi avut dreptul să solicite redeschiderea judecăţii, respectiv de la momentul soluţionării de către Înalta Curte a dosarului nr. x/2019 (4 octombrie 2022), dată de la care suspendarea poate fi imputată părţilor, se impune a se constata faptul că cererea de recurs este perimată de drept, potrivit dispoziţiilor legale arătate şi a principiului disponibilităţii specific procesului civil, pricina rămânând în nelucrare din vina recurentei, care nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei.

În cauză, se constată că părţile interesate în continuarea judecăţii nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ. şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. din Iaşi împotriva deciziei civile nr. 654 din 22 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.