COVID-19 school measures challenge revived as prior-complaint bar overturned on constitutional grounds, case remanded

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Şerban Marius, în calitate de reprezentant legal al lui A., B. şi A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii, anularea Ordinului comun emis de Ministerul Educaţiei nr. 5338/2021 şi de Ministerul Sănătăţii nr. 1082/2021, cât şi a anexei privind Măsurile sanitare şi de protecţie în unităţile de învăţământ preuniversitar/unităţile conexe în perioada pandemiei de Covid-19, a Ordinului comun emis de Ministerul Educaţiei nr. 5558/2021 şi de Ministerul Sănătăţii nr. 2389/2021, anularea oricărui alt ordin în temeiul Legii nr. 554/2004, emis de Ministerul Educaţiei şi/sau Ministerul Sănătăţii în intervalul cuprins între data de înregistrare a prezentei cereri şi pronunţarea unei hotărâri definitive în acest caz şi desfiinţarea sistemului de învăţământ online.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 21/2022 din 31 ianuarie 2022, Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii, raportat la lipsa plângerii prealabile, invocată prin întâmpinare de pârâţii MINISTERUL EDUCAŢIEI şi MINISTERUL SĂNĂTĂŢII şi a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., asistat de ŞERBAN MARIUS şi de reclamanţii B. şi A., reprezentaţi de ŞERBAN MARIUS, în contradictoriu cu MINISTERUL EDUCAŢIEI şi MINISTERUL SĂNĂTĂŢII.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A., B. şi A. prin reprezentant legal Şerban Marius.

În susţinerea cererii de recurs, recurenţii – reclamanţi au arătat că procedura prealabilă a fost îndeplinită conform Legii nr. 554/2004 art. 7 alin. (1)1 atât în cazul Ministerului Educaţiei, cât şi în cazul Ministerului Sănătăţii.

În cazul actelor administrative cu caracter normativ atacate, Ordinele comune 5338/1082/2021, respectiv 5558/2389/2021, emise de Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând şi nu există niciun fel de restricţie legală care să oblige la îndeplinirea acestei proceduri anterior formulării cererii de chemare în judecată, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond.

În cazul ambilor emitenţi ai actelor administrative cu caracter normativ contestate, plângerea prealabilă a fost formulată şi transmisă pe adresele de e-mail oficiale ale acestora, iar dovada îndeplinirii acestei proceduri a fost depusă la dosarul cauzei. În cazul Ministerului Educaţiei, plângerea prealabilă a fost transmisă şi către mai multe entităţi din subordinea acestuia şi cel puţin una dintre aceste entităţi a şi formulat un răspuns cu privire la plângerea prealabilă transmisă.

Având în vedere că nu există niciun fel de criteriu privind forma, conţinutul, modul de transmitere, iar în cazul unui act administrativ cu caracter normativ nu există nici măcar o cerinţă expresă ca plângerea prealabilă să fie formulată anterior formulării cererii de chemare în judecată, susţin că instanţa de fond trebuia să considere procedura plângerii prealabile ca fiind îndeplinită şi să judece pe fond cererea de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

Instanţa de fond a reţinut că ar lipsi elementele de identificare ale persoanei care a formulat plângerea, deşi ataşată plângerii prealabile exista o copie a cărţii de identitate, mesajul a fost semnat (Ing. Marius Şerban), iar în cadrul celor două notificări ataşate existau două semnături olografe, documentele în cauză având inclusiv număr de înregistrare al uneia din instituţiile vizate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei au formulat întâmpinări la recursul declarat în cauză, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Excepţiile nulităţii şi lipsei de interes au fost respinse de către instanţă, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor invocate prin recurs de către recurenţii - reclamanţi, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanţii au solicitat anularea Ordinelor comune 5338/1082/2021, respectiv 5558/2389/2021, emise de Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii.

Măsurile prevăzute de Ordinul comun 5338/1082/2021 şi 5558/2389/2021 au fost elaborate în baza Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi a Hotărârii CNSU nr. 76/30.09.2021 privind stabilirea unor măsuri necesar a fi aplicate în contextul pandemiei de COVID-19 şi pentru aprobarea majorării cantităţilor stocurilor de urgenţă medicală cu produse, materiale şi echipamente sanitare necesare în procesul de vaccinare a populaţiei împotriva virusului SARS-CoV-2.

Totodată, Hotărârea CNSU nr. 76/30.09.2021 a fost emisă în contextul necesităţii menţinerii condiţiilor socio-economice necesare desfăşurării activităţilor specifice economiei naţionale concomitent cu realizarea unui nivel de alertă adecvat la nivelul componentelor Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, în considerarea prevederilor art. 4 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2020, privind stocurile de urgenţă medicală, precum şi unele măsuri aferente instituirii carantinei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2020, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. c) şi art. 81 din O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în temeiul prevederilor art. 5, art. 9 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 44 şi art. 71 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 2 şi art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 94/2014 privind organizarea, funcţionarea şi componenţa Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, cu modificările şi completările ulterioare.

Actelor administrative cu caracter normativ li se aplică prevederile alin. (1) şi (1)1 ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora plângerea prealabilă este obligatorie şi poate fi adresată oricând.

Cu toate acestea, constată că excepţia se impunea a fi respinsă, în considerarea considerentelor deciziei Curţii Constituţionale nr. 392/2021, care se impun a fi avute în vedere în prezentul recurs.

Prin Decizia 392/2021, publicată în Monitorul Oficial al Românei 688/12.17.2021, Curtea Constituţională a stabilit că "dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu referire la art. 42 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, precum şi soluţia legislativă din art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit căreia dispoziţiile acestei legi se completează cu reglementările de drept comun aplicabile în materie în ceea ce priveşte soluţionarea acţiunilor formulate împotriva hotărârilor Guvernului prin care se instituie, se prelungeşte sau se încetează starea de alertă, precum şi a ordinelor şi a instrucţiunilor prin care se stabileşte aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă, sunt neconstituţionale."

Curtea Constituţională a subliniat necesitatea unei intervenţii legislative prompte care să asigure exercitarea în mod efectiv şi eficace a dreptului de acces la justiţie, apreciind că dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu răspund exigenţelor soluţionării urgente a acţiunilor.

În concluzie, deşi în privinţa actului administrativ normativ nu poate fi reţinută, în principiu, exceptarea prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, o astfel de exceptare de la urmarea procedurii plângerii prealabile trebuie considerată aplicabilă în cauza de faţă în respectarea Deciziei nr. 392/2021 a Curţii Constituţionale.

Prin urmare, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condiţiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., iar pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi A. prin reprezentant legal Şerban Marius împotriva sentinţei civile nr. 21/2022 din 31 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.