Exclusive territorial jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal under Law No. 153/2017 for salary disputes against judicial management bodies
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence by ruling in favor of the Bucharest Court of Appeal, Section of Administrative and Fiscal Disputes, thereby rejecting the Cluj Court of Appeal's declination. The dispute involved a group of judges and judicial assistants who challenged administrative orders issued by the Minister of Justice and other bodies regarding their salary rights and compensation differences, with the core legal issue being whether the action fell under the exclusive territorial jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal or the general jurisdiction rules applicable to judicial personnel. The decisive legal basis was Article 7, paragraph (2) of Chapter VIII, Section I, Annex V of Law No. 153/2017, which establishes the exclusive territorial competence of the Bucharest Court of Appeal for appeals against decisions by judicial management bodies on salary matters, superseding the provisions of Article 127 of the Code of Civil Procedure regarding judges' standing and Article 10 of Law No. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 C. proc. civ, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 127 din C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 127 alin. (1) C. proc. civ; Exclusive territorial jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal under Law No. 153/2017 for salary disputes against judicial management bodies: Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Cluj a reţinut că potrivit art. 7 alin. (2) Cap VIII Secţiunea I din Anexa V privind Legea 153/2017 împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1), respectiv organele de conducere pentru reclamanţi colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz persoanele nemulţumite de modul de stabilire a drepturilor salariale pot face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 31 mai 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii judecători în cadrul Tribunalului Botoşani A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. şi X., judecător la Curtea de apel Suceava şi Y., judecător la Tribunalul Suceava, delegat la Tribunalul Botoşani, Z. şi AA., asistenţi judiciari au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei BB., Ministerul Justiţiei şi Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat anularea Ordinului MJ nr. 6245/C din 30.12.2021 şi a Ordinului MJ nr. 432/C din 07.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale şi obligarea pârâţilor Ministrului Justiţiei şi Ministerului Justiţiei să emită noi Ordine de salarizare cu respectarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti definitive prin care li s-au recunoscut drepturi salariale pentru viitor; obligarea pârâţilor, în solidar, să plătească, cu titlul de despăgubiri materiale, diferenţele salariale ce rezultă dintre indemnizaţiile brute calculate potrivit noilor ordine de salarizare emise în baza hotărârii ce se va pronunţa în cauza de faţă şi cele calculate potrivit ordinelor anulate, actualizate cu inflaţia şi obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data scadenţei sumelor cuvenite şi până la plata efectivă.
Prin sentinţa civilă nr. 260 din data de 06 octombrie 2022, Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţi, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Cluj a reţinut că potrivit art. 7 alin. (2) Cap VIII Secţiunea I din Anexa V privind Legea 153/2017 împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1), respectiv organele de conducere pentru reclamanţi colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz persoanele nemulţumite de modul de stabilire a drepturilor salariale pot face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Din moment ce legea a stabilit competenţa teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti în conformitate cu art. 131 şi urm. C. proc. civ., Curtea de Apel Cluj a declinat competenţa de soluţionare în favoarea secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.
2. A doua instanţă învestită.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.10.2022, sub nr. x/2022.
Prin sentinţa civilă nr. 2012 din data de 10.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei BB., Ministerul Justiţiei, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curţii de Apel Cluj – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, cu privire la competenţa teritorială Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, sub un prim aspect, că aceasta poate fi definită ca fiind aptitudinea recunoscută de lege, unei instanţe judecătoreşti sau unui alt organ cu activitate jurisdicţională din mai multe de acelaşi grad, de a judeca o anumită pricină.
Competenţa teritorială poate fi de trei feluri: a) competenţă teritorială de drept comun, când cererea se introduce la instanţa de drept comun din punct de vedere teritorial, adică la instanţa de la domiciliul pârâtului; b) competenţa teritorială alternativă sau facultativă, în cazul în care reclamantul are alegerea între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente; c) competenţa teritorială exclusivă sau excepţională, când cererea trebuie introdusă la o anumită instanţă.
Sub un al doilea aspect, în evaluarea concretă a caracterului temeinic al acestei excepţii, Curtea de Apel pe de o parte, a reţinut că din conţinutul cererii de chemare în judecată, rezultă că unul dintre reclamanţi este judecător la Curtea de Apel Suceava aspect de natură să atragă incidenţa prevederilor art. 127 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea, în mod indubitabil pe art. 8 alin. (1) şi (3), art. 2 lit. h) şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, articole indicate chiar în partea de început a cererii introductive, iar nu pe art. 7 alin. (1) şi (2) din cadrul Capitolului VIII- Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei – al Anexei nr. V – Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională – la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, menţionând totodată că au formulat plângere prealabilă în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cu alte cuvinte, s-a constatat că, pe de o parte, Curtea de Apel Cluj – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru a-şi declina competenţa, a modificat temeiul juridic al acţiunii în contra principiului disponibilităţii, iar, pe de altă parte, că, faţă de temeiul juridic al acţiunii deduse judecăţii, sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar nu cele speciale ale art. 7 alin. (1) şi (2) din cadrul Capitolului VIII- Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei – al Anexei nr. V – Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională – la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Totodată, Curtea de Apel a avut în vedere că sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".
Pe cale de consecinţă, având în vedere că reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe art. 8 alin. (1) şi (3), art. 2 lit. h) şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu pe art. 7 din cadrul Capitolului VIII al Anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, luând în considerare că nu se atacă o hotărâre a organelor prevăzute la alin. (1) din acest articol, reclamanţii nesusţinând că au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 153/2017, ci că au formulat plângere prealabilă în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea a admis excepţia de necompetenţă teritorială a sa şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, către Curtea de Apel Cluj – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte cu soluţionarea conflictului.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată vizează în principal anularea Ordinului MJ nr. 6245/C din 30.12.2021 şi a Ordinului MJ nr. 432/C din 07.02.2022 privind stabilirea unor drepturi salariale şi obligarea pârâţilor Ministrului Justiţiei şi Ministerului Justiţiei să emită noi Ordine de salarizare cu respectarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti definitive prin care li s-au recunoscut drepturi salariale pentru viitor; obligarea pârâţilor, în solidar, să plătească, cu titlul de despăgubiri materiale, diferenţele salariale ce rezultă dintre indemnizaţiile brute calculate potrivit noilor ordine de salarizare emise în baza hotărârii ce se va pronunţa în cauza de faţă şi cele calculate potrivit ordinelor anulate, actualizate cu inflaţia şi obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data scadenţei sumelor cuvenite şi până la plata efectivă.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe se referă la stabilirea competenţei materiale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Instanţa învestită cu regulatorul de competenţă are în vedere faptul că, potrivit art. 7 alin. (1) şi (2) Cap VIII Secţiunea I din Anexa V privind Legea nr. 153/2017, conform cărora:
(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.
(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Având în vedere aceste dispoziţii de strictă interpretare, Înalta Curte constată că împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) (art. 7 Cap VIII Secţiunea I din Anexa V a Legii nr. 153/2017), respectiv a hotărârilor emise de organele de conducere care au stabilit drepturile salariale pentru reclamanţi, persoanele nemulţumite de modul de stabilire a drepturilor salariale pot face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a cărei competenţă teritorială a fost stabilită în mod exclusiv prin intermediul legii speciale.
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. şi pârâţii Ministrul Justiţiei BB., Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 31 mai 2023.