Unsigned complaint classification upheld; disciplinary action order and damages denied.

Şedinţa publică din data de 31 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 21.12.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat obligarea acesteia la "comunicarea Rezoluţiei nr. P21-7427, precum şi declanşarea acţiunii disciplinare împotriva judecătorilor în cauză" şi obligarea acestora la plata unor daune morale şi despăgubiri în cuantum de 1.000.000 RON.

Reclamantul a susţinut că i s-a comunicat doar un răspuns pe e-mail, prin care i s-a adus la cunoştinţă că, prin Rezoluţia din 12.11.21 în dos. nr. P21-7427 a fost clasată sesizarea sa ca fiind nesemnată, fără a-i fi, însă, comunicată şi rezoluţia, deşi a formulat mai multe solicitări în acest sens.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1274 din data de 05.07.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1274 din data de 05.07.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs se susţine că hotărârea este lovită de nulitate, fiind nemotivată şi nemenţionându-se motivele pentru care au fost înlăturate cererile sale. Aşa cum a menţionat şi se poate constata, hotărârea nu cuprinde nicio motivare, pretinsa motivare cuprinde copii trunchiate din întâmpinarea depusă de pârâta Inspecţia Judiciară, fără vreo explicaţie şi referire la cele arătate în plângerea formulată de reclamant. De asemenea, hotărârea este vădit ilegală, cu încălcarea normelor de drept material şi este contradictorie.

În continuare, recurentul-reclamant a arătat că, atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de ajutor public şi sesizările adresate intimatei-pârâte sunt semnate în conformitate cu dispoziţiile legale, prevăzute de nr. 455/2001. Nici intimata-pârâtă, nici instanţa, nu menţionează de ce nu ar fi valabilă semnătura, rezultând indubitabil că e valabila, fapt constatat de însăşi instanţa, atât prin soluţionarea şi admiterea cererii de ajutor public, cât şi prin soluţionarea în fond a cauzei, acestea nefiind anulate ca nesemnate.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 decembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 31 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea intimatei-pârâte la "comunicarea Rezoluţiei nr. P21-7427, precum şi declanşarea acţiunii disciplinare împotriva judecătorilor în cauză" şi obligarea acestora la plata unor daune morale şi despăgubiri în cuantum de 1.000.000 RON.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând în esenţă că, solicitarea reclamantului de a-fi comunicată rezoluţia emisă în lucrarea cu nr. P21-7427 este lipsită de temei, câtă vreme se observă că pârâta a procedat la comunicarea rezoluţiei în discuţie către reclamant, cu adresa de înaintare nr. x din 06.01.2022, conform celor precizate în cuprinsul acesteia, au fost "recomunicate, în copie, rezoluţiile emise în lucrările cu nr. P21-7427, P21-7428, P21-7429", fiind precizate, totodată, şi datele şi modalitatea în care acestea au fost comunicate iniţial petiţionarului. Cu privire la cererea petentului prin care a solicitat declanşarea cercetării disciplinare în privinţa magistraţilor vizaţi de sesizarea nr. P21-7427 s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 45 indice 1 alin. (2). din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora: "În cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situaţia de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează şi se comunică răspuns în acest sens. Se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege". În raport de aceste dispoziţii, instanţa de fond a constatat că intimata-pârâtă în mod just a constatat că solicitarea înregistrată sub nr. P21-7427 nu respectă condiţiile de probă sau de validitate prevăzute de lege, sens în care, în temeiul dispoziţiilor art. 45 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a dispus clasarea acesteia.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs, recurentul-reclamant susţine că hotărârea prime instanţe nu este motivată, cuprinde motive contradictorii, precum şi faptul că a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia adoptată, context în care, Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant susţine că nu i-au fost comunicate rezoluţiile de clasare de către intimata-pârâtă.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că sesizarea formulată de reclamantul A. prin intermediul poştei electronice, a fost înregistrată la data de 11.11.2021, sub nr. P21-7427, iar prin referatul din aceeaşi dată (11.11.2021) al compartimentului registratură din cadrul Inspecţiei Judiciare, s-a constatat că "e-mailul adresat Inspecţiei Judiciare de către petentul B. la data de 11.11.2021, nu deţine semnătură electronică validă", context în care, rezoluţia "lipsă semnătură/clasare", urmată de semnătura olografă a adjunctului inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare a fost aplicată pe înscrisul în format fizic rezultat în urma tipăririi corespondenţei electronice primite.

Ca urmare aceste rezoluţii, s-a întocmit de către Serviciul secretariat şi relaţii publice din cadrul Inspecţiei Judiciare adresa nr. x/23.11.2021, prin care, petentul a fost informat cu privire la clasarea sesizării sale pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă, respectiv, lipsa semnăturii petentului.

La aceeaşi dată, reclamantul a transmis, prin poşta electronică, o "plângere împotriva Rezoluţiei din 12.11.2021 în dos. nr. P21-7427", solicitând admiterea plângerii şi efectuarea cercetărilor în cauză, susţinând că, "sesizarea are semnătură electronică şi este semnată în conf. cu disp. legale". Înscrisul cu conţinutul menţionat mai sus a fost ataşat unui mesaj e-mail, în corpul căruia, petiţionarul precizează că solicită să i se comunice "rezoluţiile din dos. nr. P21-7427, P21-7428, P21-7429".

Cu adresa de înaintare nr. x din 06.01.2022 au fost "recomunicate, în copie, rezoluţiile emise în lucrările cu nr. P21-7427,P21-7428, P21-7429", fiind precizate, totodată, şi datele şi modalitatea în care acestea au fost comunicate iniţial petiţionarului.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, dispoziţiile art. 45 indice 1 alin2. din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora: "În cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situaţia de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează şi se comunică răspuns în acest sens. Se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege" au fost interpretate în mod corect de prima instanţă având în vedere că, analiza condiţiilor de admisibilitate a semnăturii electronice a fost realizată prin prisma dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 referitoare la comunicarea prin mijloace electronice de comunicare la distanţă, conform cărora: "în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii."

Faţă de aceste dispoziţii legale, în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că, sesizarea petiţionarului, comunicată la data de 11.11.2021, în modalitatea de transmitere electronică, nu răspunde exigenţelor de formă impuse înscrisurilor în format electronic şi nu a permis stabilirea veridicităţii datelor privind identitatea petiţionarului, nefiind un document original sub semnătură privată.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că în urma corespondenţei purtate prin intermediul poştei electronice, recurentul-reclamant a intrat în posesia rezoluţiei emise în lucrarea cu nr. P21-7427 şi pe cale de consecinţă, motivele de recurs sunt nefondate sub acest aspect.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1274 din 5 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 mai 2023.