Judicial indemnity claim terminated by plaintiff’s unilateral withdrawal under civil procedural disposability

Şedinţa publică din data de 31 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 04.05.2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea/modificarea Ordinului nr. 6245/C/730.12.202 emis de Ministrul Justiţiei în favoarea judecătorilor din circumscripţia Curţii de Apel Cluj, în aplicarea Ordinului 6245/30.12.2021, şi, ca urmare, stabilirea în favoarea reclamantei a indemnizaţiei cuvenite conform VRS 605,225 RON începând cu data de 21 februarie 2017 conform deciziei civile nr. 172/15 februarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, neplafonat, cu sporurile aferente majorate în raport cu noua indemnizaţie.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 2182 din data de 22.11.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 2182 din data de 22.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

Prin cererea de recurs, reclamanta solicită ca în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ. să se ia act de faptul că renunţă la judecata prezentului litigiu.

4. Apărările formulate în cauză.

În prezenta cauză intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinări.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 31 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul, va anula sentinţa recurată şi va lua act de cererea de renunţare a reclamantei A. la judecată.

În ceea ce priveşte cererea de renunţare formulată reclamanta A., Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă".

Conform alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol, "Când renunţare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Aşa fiind, Înalta Curte constată că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantei care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, va lua act de această manifestare de voinţă.

7. Temeiul de drept al soluţiei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea reclamantei la judecată şi va anula hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 2182 din 22 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Anulează sentinţa civilă recurată.

Ia act de cererea de renunţare a reclamantei A. la judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) din C. proc. civ.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 31 mai 2023.