Declarative action to establish Securitate collaborator status based on voluntary informative notes denouncing political dissent and restricting fundamental rights

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 iulie 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 860 pronunţată la data de 11 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti:

- a respins cererea pârâtului de sesizare a Curţii Constituţionale pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 lit. b), art. 8, 9, 10 din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare;

- a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.;

- a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, pârâtul A. a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de fond reţinând în mod eronat că a avut calitatea de colaborator al Securităţii şi sunt îndeplinite în privinţa sa cele două condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-pârât este de acord că a informat la vremea aceea, însă susţine că trebuie înţeles şi contextul în care a fost determinat să facă asta. Astfel, ulterior transferării sale de la Şantierul Naval Olteniţa la IEELIF Teleorman, în perioada anilor 1982-1983, având prieteni străini, aceştia l-au vizitat la Zimniceaşi, deşi nu era permis acest lucru fără să anunţi, el a ignorat acest aspect, astfel că a fost chemat la Miliţie. Aici i s-a comunicat că este grav că a cazat la domiciliu cetăţeni străini, iar după un timp i s-a spus că, dacă vrea să rezolve cumva, trebuie să vorbească în altă cameră cu un alt ofiţer, ceea ce a şi făcut. Cunoscându-se faptul că avea nişte nemulţumiri, în special în relaţia cu şeful de sistem şi cu secretarul de partid de atunci, care era un electromecanic, a fost destul de uşor să i se propună să aleagă între a se mai întâlni cu ofiţerul pentru a-i mai spune ce nereguli mai sunt privind buna funcţionare a sistemului de irigaţii, ştiind sigur că dorinţa lui era să arate că este pregătit pentru a face faţă funcţiei de inginer electromecanic, sau de a se da curs dosarului său de urmărire. Precizează recurentul-pârât că, după ce a consultat dosarul său de la CNSAS, a realizat că era urmărit de mai mult timp, existând vreo şapte informări despre el.

Mai arată că toate întreprinderile erau supravegheate de ofiţeri de securitate şi că lui, aceştia îi cereau informări despre diverse situaţii, în general despre activitatea specifică la sistemul de irigaţii. Menţionează că era convins că informările sale erau comparate cu alte informaţii date de alţii.

În ceea ce îi priveşte pe electromecanicii care au discutat despre B., recurentul-pârât susţine că aceştia au fost chemaţi de ofiţerul de securitate pe oraş, fără ştiinţa sa. El a aflat despre acest fapt abia peste două trei zile, deşi era în Laboratorul de automatizări când a avut loc discuţia, dar nu a dat importanţă. Crede că cineva din echipă i-a spus ofiţerului C.. După câtva timp, când a fost întrebat de cel care răspundea de sistemul de irigaţii despre ce s-a întâmplat, i-a spus exact ce ştia de la cei care fuseseră chemaţi şi averzizaţi "să nu mai vorbească ca babele despre Europa". Întâlnindu-se întâmplător şi cu ofiţerul C. şi întrebându-l de ce i-a chemat, întrucât nu a ştiut de ce absentează de la muncă, acesta i-a comunicat că nu este nicio problemă, că doar le-a pus în vedere să-şi vadă de treabă, asigurându-l că nu se va întâmpla nimic şi să nu le treacă absenţe.

După atâţia ani, pentru a se convinge dacă a avut sau nu de suferit vreunul dintre cei care sunt invocaţi în rapoarte, recurentul-pârât arată că, luând legătura cu fiecare în parte, s-a convins că nu au avut nimic de suferit. Mai mult de atât, aceştia l-au asigurat că pot depune oricând mărturie dacă va fi cazul şi că trebuie să se bucure de respectul lor.

Prin urmare, consideră recurentul-pârât că nu s-a probat de către reclamant modalitatea concretă în care s-ar fi încălcat dreptul la viaţa privată, din cuprinsul înscrisurilor respective nerezultând nici încălcarea, nici că modalitatea folosită ar fi fost aptă sau ar fi produs efectul unei atare încălcări a dreptului la viaţa privată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentul-pârât.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a recurentului-pârât A..

Prima instanţă a analizat înscrisurile administrate, a constatat îndeplinirea cumulativă a celor două cerinţe impuse de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, iar pârâtul a criticat această soluţie, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În limitele învestirii, respectiv doar cu privire la soluţia de admitere a acţiunii în constatare, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări şi interpretări greşite a normelor de drept material şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare: "colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor."

Textul de lege enunţat, impune 2 condiţii a căror îndeplinire trebuie să fie verificată de reclamant şi de către instanţa de judecată pentru a se putea reţine calitatea de colaborator al Securităţii: - denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist şi - vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale.

Totodată, se impune precizarea că norma juridică menţionată nu exclude constatarea calităţii de colaborator în cazul în care este deschis dosar de urmărire informativă pe numele aceleiaşi persoane.

În prezenta cauză, prin Nota informativă olografă din data de 22.05.1988, dată sub numele conspirativ "D.", recurentul A. a furnizat informaţii referitoare la revolta unor persoane privind sistematizarea unor localităţi:

"Am asistat la unele discuţii care se fac pe marginea indicaţiilor de partid ce au fost publicate în presa centrală cu privire la sistematizarea localităţilor rurale. Astfel, din discuţiile purtate cu ing. C.D., am aflat că la intenţia de a se trece la demolarea unor locuinţe din periferia oraşului Zimnicea cetăţinii din zonă s-au împotrivit fizic în sensul că au pus mâna pe cazmale, lopeţi şi l-au întâmpinat pe numitul B. care lucrează la Consiliul Popular/.../Pe această temă electromecanicii P.F. şi D.G. au discutat că în general oamenii, vecinii nu sunt de acord cu demolarea pe motiv că nu li se asigură întâi locuinţă şi pentru că la bloc nu ar mai putea creşte păsări, animale. De asemenea, socrul sursei/.../achizitor pe linie de cooperaţie a mers la unii cetăţeni din Zimnicea pentru achiziţii şi a întâmpinat rezistenţa oamenilor, care au afirmat că nu au de unde şi că dacă-i mai şi demolează cu atât mai mult nu vor avea de unde".

Susţinerile recurentului-pârât, în sensul că informaţiile furnizate în ceea ce priveşte aceste persoane nu pot conduce la constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, nu sunt fondate.

Astfel, în ceea ce îl priveşte pe electromecanicul D., se constată că nota informativă din 25 mai 1988, furnizată de recurentul-pârât, a fost însoţită de propunerea ofiţerului de Securitate de a fi exploatată operativ, pârâtul fiind instruit să urmărească concepţiile şi activitatea profesională a lui D.

Aşadar, deşi se susţine că informaţiile furnizate de recurentul-pârât nu denotă activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, totuşi, urmare acestei delaţiuni, persoana vizată a fost încadrată informativ, recurentul-pârât primind sarcina de a se informa în continuare despre aspecte asemănătoare ale celui în cauză, "să urmărească concepţiile şi activitatea profesională a lui D.".

În acest context, contrar susţinerilor recurentului, se apreciază că denunţarea unor colegi care au criticat diverse măsuri de sistematizare promovate de către statul comunist în oraşul Zimnicea se încadrează în prima teză a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind de notorietate că orice manifestare negativă contrară politicii oficiale promovate mai ales în legătură cu sistematizarea, demolarea locuinţelor erau monitorizate de către organele de securitate, având consecinţe negative asupra celor care făceau obiectul supravegherii, dovadă în acest sens fiind şi reacţia ofiţerului pe marginea respectivei informări.

Cea de a doua condiţie impusă de textul de lege anterior menţionat se referă la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale. În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că, furnizând informaţiile referitoare la revolta unor persoane privind sistematizarea unor localităţi, recurentul putea şi trebuia să conştientizeze că persoanele denunţate urmau să fie urmărite şi verificate de către Securitate, astfel că acţiunea sa a vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale (dreptul la viaţă privată, dreptul la libera exprimare).

Argumentele recurentului referitoare la menţinerea relaţiilor cu persoanele vizate, care nu au avut de suferit urmare notei informative, nu pot fi avute în vedere de instanţa de control judiciar, întrucât O.U.G. nr. 24/2008 nu condiţionează constatarea calităţii de colaborator de poziţia victimelor faţă de autorul informărilor şi nici nu impune condiţia ca informaţiile furnizate securităţii să fi avut vreun efect, fiind suficient să aibă acest potenţial.

De asemenea, în speţă, faţă de argumentele invocate de recurent, raportat la contextul în care a acceptat colaborarea cu organele de securitate, se observă că nu operează condiţiile arătate în cuprinsul tezei a II-a a art. 2 lit. b) şi care ar duce la exonerarea persoanei verificate de reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Potrivit acestei teze, pentru ca informaţiile furnizate să nu fie luate în considerare este necesar ca, în mod cumulativ, datele puse la dispoziţia Securităţii să fie cuprinse "în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare" şi ca acestea să nu se refere decât la "cauza pentru care a fost cercetată, fie judecată şi condamnată". Respectivele condiţii se referă la o situaţie de excepţie – în care definiţia enunţată de prima teză a articolului nu se aplică – şi sunt, în consecinţă, de strictă interpretare şi aplicare.

În final, Înalta Curte reţine că scopul O.U.G. nr. 24/2008 nu este acela de a pedepsi persoana pentru care se reţine calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, ci de a aduce la cunoştinţa publicului identificarea acestor persoane, în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de acest act normativ.

Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 860 din 11 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.