Exceeding scope of appeal by cassating entire judgment where appeal challenged only specific irregularities

Şedinţa publică din data de 30 mai 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 31.07.2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a solicitat anularea deciziei nr. 13411/01.08. 2016 (de soluţionare a contestaţiei nr. 13411/30.03.2016 formulată de reclamantă) şi a procesului-verbal (de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare) nr. APIA 3288/27.01.2016, respectiv nr. DACIS 271/22.01.2016 privind campania din 2012.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1543 din 22 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi intervenienta forţată Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune ca neîntemeiată, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 20.01.2016 şi înregistrat la A.P.I.A. sub nr. x/27.01.2016 şi decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva acestuia înregistrată sub nr. x/01.08.2016, obligând pârâtele să plătească reclamantei suma de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1543 din 22 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi intervenienta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii, iar în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 1998 din data de 31 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile declarate de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi de intervenienta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman împotriva sentinţei civile nr. 1543 din 22 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând, a respins acţiunea reclamantei A. S.R.L., ca fiind prescrisă.

5. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1998 din data de 31 martie 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta arată că instanţa de recurs a fost investită cu două cereri de recurs, formulate de ambele pârâte, prin care s-a solicitat identic casarea în parte a sentinţei, iar în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Recurentele au precizat expres în faţa Înaltei Curţi că au recurat sentinţa doar prin prisma aspectelor reţinute în privinţa neregulilor 2 şi 3 constatate prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/22.01.2016, astfel că solicită respingerea cererii cu privire la neregulile anterior menţionate.

Instanţa de recurs a reţinut prin decizia atacată cu revizuire care sunt limitele învestirii sale. Însă, deşi nu a fost învestită cu critici de nelegalitate a sentinţei raportate la neregula nr. 1 din procesul-verbal de constatare a neregulilor, cu încălcarea art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa de recurs, admiţând recursurile, a dispus casarea integrală a sentinţei.

Or, casarea putea fi numai parţială, cu menţinerea sentinţei în ceea ce priveşte neregula nr. 1, soluţie necriticată prin cele două recursuri.

Lipsa criticilor echivalează cu intrarea hotărârii primei instanţe sub protecţia autorităţii de lucru judecat, în conformitate cu art. 430 C. proc. civ., astfel că instanţa de recurs nu avea temei pentru casarea în tot a sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte individualizarea efectelor admiterii recursului în limitele învestirii, revizuenta arată că prin casarea parţială a sentinţei instanţa de recurs ar fi păstrat, ca legale, măsurile privind neregulile 2 şi 3 cărora le corespund debitele constând în creanţe bugetare stabilite în sarcina revizuentei reclamante după cum urmează: FEADR-AMP 5.1=473.572 RON şi BN1-FEADR-AMP 5.1=103.955 RON (total 577.526 RON) .

Restul creanţei bugetare, în valoare de 341.820 RON, este consecinţa neregulii nr. 1, constând în acordarea de sprijin financiar pentru suprafaţa de 114,92 ha, neregulă care a fost infirmată prin hotărârea instanţei de fond.

Pentru aceste motive, se solicită revizuirea deciziei atacate, respectiv schimbarea acesteia în parte în sensul casării în parte a sentinţei primei instanţe, cu menţinerea acestei sentinţe în privinţa soluţiei de anulare a primei nereguli constatate prin procesul-verbal nr. x/22.01.2016.

În acest sens, admiterea în parte a cererii introductive îndeplineşte condiţiile prevăzute de teza finală a art. 2539 din C. civ., formularea acesteia întrerupând termenul de prescripţie.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Ulterior, la data de 21 aprilie 2023, a depus la dosarul cauzei o completare la întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea cererii de revizuire.

Cât priveşte inadmisibilitatea revizuirii, a arătat că sunt supuse acestei căi de atac extraordinare de retractare numai hotărârile definitive care evocă fondul şi care pot fi încadrate în condiţiile prevăzute la pct. 1-11 ale art. 509 C. proc. civ.. Or, decizia nr. 1998/2022 nu este pronunţată asupra fondului şi nu evocă fondul.

Art. 509 alin. (1) C. proc. civ. are în vedere hotărârile care soluţionează cauza pe fond, nicidecum cele prin care se aplică sancţiunea prescripţiei cererii de chemare în judecată.

Din acest motiv, cererea de revizuire nu întruneşte condiţiile de admisibilitate.

Prin completarea la întâmpinare, intimata APIA arată că în recurs nu a mai susţinut apărările cu privire la neregula nr. 1 (lipsa documentelor justificative), ci doar pe cele privind neregulile 2 şi 3 (încălcarea angajamentului de agromediu şi neconformitatea certificatului ecologic).

Pentru aceste motive dosarul de sprijin financiar al reclamantei a fost reinstrumentat ulterior soluţionării recursului, înlăturându-se constatările cu privire la neregula nr. 1, cu consecinţa restituirii către reclamantă a sumelor încasate în baza procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.01.2016 pentru neregulile 1 şi 2.

Înlăturarea neregulii nr. 1 a produs efecte şi în privinţa neregulii nr. 2, care de asemenea a fost înlăturată, cu consecinţa restituirii şi a sumei încasate pentru respectiva neregulă.

Astfel, pentru cele două nereguli cuantumul creanţei bugetare este de 341.920 RON, în timp ce pentru neregula nr. 3 menţinută este de 577.526 RON.

Întrucât prin cererea de revizuire, revizuenta urmăreşte restituirea debitului prim menţionat, iar APIA a procedat la reinstrumentarea dosarului de subvenţie şi a redus cuantumul creanţei bugetare iniţial stabilite cu suma prim menţionată, rezultă că cererea de revizuire este lipsită de interes, suma de 341.920 RON urmând a fi restituită reclamantei de îndată ce aceasta va fi virată de către ordonatorul de credite.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de revizuire

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea cererii de revizuire, opusă de intimata APIA, Înalta Curte o constată nefondată pentru următoarele argumente:

Intimata afirmă că revizuenta nu ar mai avea un interes actual în susţinerea cererii de revizuire întrucât, ulterior pronunţării deciziei supuse revizuirii, APIA a procedat la reinstrumentarea dosarului de sprijin financiar al reclamantei, înlăturând constatările cu privire la neregulile 1 şi 2 din procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.01.2016 şi menţinând numai neregula 3 referire la neconformitatea certificatului ecologic, cu consecinţa înlăturării creanţei aferente primelor două nereguli în valoare totală de 341.920 RON.

Intimata apreciază că, pentru motivul arătat, revizuenta nu mai justifică interes în revizuirea deciziei nr. 1998/31.03.2022 prin care, admiţând recursurile APIA şi APIA -Centrul Judeţean Teleorman împotriva sentinţei civile nr. 1543/2019 a Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a casat sentinţa şi, rejudecând, a respins cererea reclamantei având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.01.2016, ca fiind prescrisă.

Se constată că excepţia lipsei de interes opusă cererii de revizuire se bazează pe măsuri administrative luate de APIA ulterior pronunţării deciziei nr. 1998/31.03.2022, prin care, contrar soluţiei date litigiului în recurs, se revine asupra constatării a două dintre neregulile la care s-a referit procesul-verbal anterior menţionat, cu consecinţa înlăturării creanţelor bugetare aferente acestora.

Înalta Curte apreciază că, şi în condiţiile luării respectivelor măsuri administrative, interesul revizuentei în retractarea deciziei nr. 1998/31.03.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal rămâne actual, îndeplinind cerinţele prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ. câtă vreme aceasta, prin soluţia definitivă de respingere a acţiunii în anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2016, creează o situaţie juridică defavorabilă opozabilă revizuentei.

Ca atare, revizuenta are în continuare interes în soluţionarea cererii de revizuire, prin care urmăreşte retractarea deciziei ÎCCJ-SCAF, în măsura în care prin aceasta s-a acordat mai mult decât s-a cerut.

Analizând admisibilitatea revizuirii, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este admisibilă, nefiind incident finele de neprimire invocat în apărare de către intimata APIA, conform căruia decizia nr. 1998/31.03.2022 nu ar fi pronunţată pe fond şi nu ar evoca fondul, condiţie de admisibilitate prevăzută de art. 509 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

În realitate, prin decizia menţionată fiind casată sentinţa civilă nr. 1543/22.04.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a procedat la rejudecarea în fond a cererii în anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.

Soluţia de respingere a acţiunii ca fiind prescrisă nu are semnificaţia neanalizării fondului/neevocării fondului, ci se datorează aplicării art. 2539 din C. civ.

Astfel, reclamanta a formulat o primă acţiune în anulare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acţiune care a fost anulată în procedura de regularizare a cererii. În conformitate cu art. 2539 alin. (2) teza a II-a din C. civ., reclamanta a reintrodus cererea cu acelaşi obiect, urmând ca instanţa să ia act de întreruperea cursului prescripţiei conform C. civ., efect care însă se produce numai sub rezerva admiterii fondului cererii.

În raport de norma arătată, prin decizia din recurs s-a considerat că preconizarea caracterului nefondat al acţiunii reclamantei nu justifică întreruperea termenului de prescripţie a acţiunii, motiv pentru care, deşi analiza a purtat asupra fondului, cererea a fost respinsă ca prescrisă, constatându-se că reclamanta formulase a doua acţiune în anulare cu acelaşi obiect, după ce prima a fost anulată pe criterii procedurale.

Cazul de revizuire invocat este cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. - instanţa a dat mai mult decât s-a cerut.

În cauză, se susţine acordarea a mai mult decât s-a cerut prin recursurile declarate împotriva sentinţei pronunţate în fond. În lipsa oricăror distincţii în textul de lege care reglementează cazul de revizuire, trebuie acceptat că el este aplicabil şi în cazul cererii de recurs, în urma căreia se rejudecă fondul.

În concluzie, cererea de revizuire este admisibilă.

Cât priveşte fondul cererii de revizuire, se constată că, prin decizia nr. 1998/31.03.2022 supusă revizuirii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că Curtea de Apel Bucureşti a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 20.01.2016 precum şi decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 13411/01.08.2016, apreciind că au fost greşit reţinute în cauză cele trei nereguli de către autoritatea de management. Prin cererile de recurs, instituţiile publice recurente au supus reevaluării instanţei de control judiciar legalitatea aprecierilor instanţei de fond privitoare la neregulile 2 şi 3, nu şi pe cele privitoare la neregula 1 din procesul-verbal (lipsa documentelor justificative). În pofida reţinerii acestor limite ale rejudecării cauzei în recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, admiţând recursurile, a casat în tot sentinţa recurată, respingând în tot acţiunea în anulare a reclamantei.

Se constată, astfel, că instanţa de recurs a dat mai mult decât s-a cerut întrucât nu a făcut obiectul recursului soluţia de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative în ceea ce priveşte neregula nr. 1, soldată cu stabilirea unei creanţe bugetare distincte, anulare pronunţată de instanţa de fond.

Această împrejurare este recunoscută de către APIA, stând la baza măsurilor administrative pe care autoritatea le-a dispus, de reinstrumentare a dosarului de sprijin financiar depus de revizuenta-reclamantă.

În concluzie, procedând la propria analiză în limitele fixate prin cererea de recurs, instanţa de recurs nu se putea referi decât la neregulile 2 şi 3 din actele administrative atacate, cu reformarea sentinţei pronunţate în fond numai în privinţa acestor nereguli.

Constatând depăşirea limitelor învestirii, respectiv acordarea în recursurile pârâtelor a mai mult decât s-a cerut, Înalta Curte în temeiul art. 513 C. proc. civ., va admite cererea de revizuire, va schimba în parte decizia civilă nr. 1998 din data de 31 martie 2022 a ÎCCJ-SCAF, în sensul că va admite recursurile declarate de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi de intervenienta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge, ca prescrisă, acţiunea reclamantei referitoare la anularea deciziei nr. 13411/01.08.2016 de soluţionare a contestaţiei şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 20.01.2016 şi înregistrat la APIA sub nr. x/27.01.2016, în ceea ce priveşte neregulile 2 şi 3 menţionate în procesul-verbal.

Va menţine dispoziţiile sentinţei civile recurate referitoare la anularea în parte a deciziei nr. 13411/01.08.2016 de soluţionare a contestaţiei şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 20.01.2016 şi înregistrat la APIA sub nr. x/27.01.2016, respectiv în ceea ce priveşte prima neregulă menţionată în procesul-verbal, precum şi cea de obligare a pârâţilor la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes invocată de către intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1998 din data de 31 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Schimbă, în parte, decizia civilă nr. 1998 din data de 31 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul că:

Admite recursurile declarate de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi de intervenienta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Teleorman împotriva sentinţei civile nr. 1543 din 22 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge, ca prescrisă, acţiunea reclamantei A. S.R.L. referitoare la anularea Deciziei nr. 13411/01.08.2016 de soluţionare a contestaţiei şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 20.01.2016 şi înregistrat la APIA sub nr. x/27.01.2016, în ceea ce priveşte neregulile 2 şi 3 menţionate în procesul-verbal.

Menţine dispoziţiile sentinţei civile recurate referitoare la anularea în parte a Deciziei nr. 13411/01.08.2016 de soluţionare a contestaţiei şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la 20.01.2016 şi înregistrat la APIA sub nr. x/27.01.2016, respectiv în ceea ce priveşte prima neregulă menţionată în procesul-verbal, precum şi cea de obligare a pârâţilor la plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.