Jurisdictional conflict over whether a normative ministerial order on judicial wage-capping rules is an individual salary act subject to special appellate competence or a general administrative act governed by domicile-based rules.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.04.2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., toţi reprezentaţi prin Y. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, revocarea/modificarea parţială a Ordinului nr. 6245/C/30.12.2021, emis de către Ministrul Justiţiei, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 226 din 29 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că, în fapt, reclamanţii sunt judecători care funcţionează în cadrul Judecătoriei Piteşti, iar OMJ nr. 6245/2021 emis de pârât este un act administrativ stabileşte, la art. 1, modalitatea şi regulile după care se calculează salariile judecătorilor, la art. 2 din cuprinsul acestuia, menţionându-se că emiterea ordinelor individuale de salarizare a judecătorilor se face respectându-se aceste reguli. În temeiul ordinului contestat, au fost emise ordine individuale, prin care au fost stabilite în concret drepturile salariale ale reclamanţilor.

Enunţându-se dispoziţiile art. 7 alin. (1), Cap. VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, s-a constatat că actul administrativ contestat nu face parte din actele de salarizare la care se referă acest text, şi cum verificarea legalităţii acestuia constituie capătul principal de cerere, la determinarea competenţei de soluţionare a cauzei se vor aplica regulile generale de stabilire a competenţei, respectiv art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, când se declanşează un litigiu de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel de la domiciliul reclamantului, în situaţia în care este prevăzută expres competenţa curţii de apel, sau în situaţia în care prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 prevăd acest lucru, reţinându-se că domiciliile reclamanţilor sunt în Piteşti, aşa cum reiese din acţiunea formulată, nefiind îndeplinită condiţia de incidenţă a competentei facultative prevăzute de art. 127 C. proc. civ., şi anume că litigiul să fie de competenţa instanţei la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 30/F-CONT-56 din data de 04.04.2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea formulată de reclamanţii L., K., R., A., B., M., E., C., D., U., Q., P., I., V., S., T., X., F., W., N., H., J., O., G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A fost dispusă suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, enunţându-se dispoziţiile art. 7 alin. (1), Cap. VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, s-a reţinut că prin ordinul contestat se stabilesc drepturile salariale ale judecătorilor precum şi ale asistenţilor judiciari având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,22lei, cu respectarea art. 38 alin. (6) şi art. 25 din Legea nr. 153/2017.

În consecinţă, actul contestat este un act administrativ de salarizare prin care s-au stabilit drepturi salariale şi face parte din actele de salarizare la care se referă textul de mai sus, la determinarea competenţei de soluţionare a cauzei aplicându-se regulile speciale de stabilire a competenţei, revenind Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate, de înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă cererea reclamanţilor, judecători în cadrul Judecătoriei Piteşti, care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, revocarea/modificarea parţială a Ordinului nr. 6245/C/30.12.2021, emis de către Ministrul Justiţiei, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acolo unde este cazul.

Instanţele aflate în conflict au exprimat opinii contrare cu privire la actul normativ care determină competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, respectiv Legea nr. 153/2017, care prevede competenţa de soluţionare a Curţii de Apel Bucureşti ori Legea nr. 554/2004, care stabileşte competenţa generală a curţii de apel – secţia de contencios administrativ şi fiscal de a soluţiona acţiunile împotriva actelor administrative emise de autorităţile publice centrale, de la domiciliul reclamantului persoană fizică.

Înalta Curte reţine că reclamanţii sunt judecători care funcţionează în cadrul Judecătoriei Piteşti, aceştia înţelegând să conteste OMJ nr. 6245/2021, act administrativ care stabileşte, la art. 1, modalitatea şi regulile după care se calculează salariile judecătorilor, iar la art. 2 precizează că emiterea ordinelor individuale de salarizare a judecătorilor se face respectându-se aceste reguli.

Prin urmare, acesta este un act administrativ normativ de stabilire a regulilor de salarizare, în baza sa emiţându-se actele administrative de salarizare individuale, prin care au fost stabilite în concret drepturile salariale ale reclamanţilor, nefiind per se un act administrativ individual de salarizare.

Or, potrivit art. 7 alin. (1), Cap. VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017: "Prin derogare de ta art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti".

Aşadar, competenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 are caracter special, obiectul cererilor soluţionate de Curtea de Apel Bucureşti fiind limitat la plângerea împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ale colegiilor de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

În cauză, reclamanţii au contestat, astfel cum s-a reţinut anterior, OMJ nr. 6245/2021, act administrativ normativ de stabilire a regulilor de salarizare, în baza căruia s-au emis actele administrative de salarizare individuale, acesta nefăcând parte din actele de salarizare la care se referă textul de mai sus, şi cum verificarea legalităţii acestuia constituie capătul principal de cerere, la determinarea competenţei de soluţionare a cauzei se vor aplica regulile generale de stabilire a competenţei.

Potrivit art. 10 Legea 554/2004: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (...)"

Având în vedere că domiciliile reclamanţilor sunt în Piteşti, aşa cum reiese din acţiunea formulată şi că în cauză competenţa de soluţionare nu va fi modificată de calitatea de judecători a reclamanţilor, întrucât aceştia funcţionează la judecătorie, iar litigiul dedus judecăţii se soluţionează în prima instanţa de curtea de apel, având în vedere că actul dedus judecaţii este emis de o autoritate centrală, şi că pârât în cauză este doar autoritatea centrală emitentă, aşa încât nu este îndeplinită condiţia de incidenţă a competentei facultative prevăzute de art. 127 C. proc. civ., şi anume că litigiul să fie de competenţa instanţei la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este Curtea de Apel Piteşti.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.