Proportionality of passport usage suspension following international readmissions and subsequent marriage
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the General Directorate of Passports, thereby upholding the first-instance decision that ordered the reduction of the suspension period for the use of a passport until November 30, 2004. The dispute concerned an administrative act that suspended the applicant's right to use a passport for five years (later reduced administratively to three) following multiple readmissions to Romania from Italy, Hungary, and Belgium under bilateral agreements. The court held that, pursuant to Article 14(1)(e) of Government Emergency Ordinance No. 65/1997, the duration of the suspension must be proportional to the gravity of the act and its consequences; consequently, the applicant's subsequent marriage to an Italian citizen and the resulting ability to reside in Italy justified further reducing the suspension period below the three-year administrative benchmark.
Legislator headnote
AI generatedProportionality of passport usage suspension following international readmissions and subsequent marriage: Potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 119/2002, dreptul cetățeanului român de folosire a pașaportului poate fi suspendat pe o durată cuprinsă între 1 și 5 ani dacă a fost returnat în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 309 din 30 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei D.L., formulată în contradictoriu cu Direcția Generală de Pașapoarte și, în consecință, a anulat actul acesteia, nr. 208/759278/2004 și a obligat-o să emită un alt act, prin care să reducă perioada de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului, de către reclamantă, până la data de 30 noiembrie 2004.
În motivare s-a reținut, în esență, că după dispunerea de către autoritatea pârâtă, a suspendării dreptului de folosire a pașaportului, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 7 ianuarie 2003, conform art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta s-a căsătorit cu cetățeanul italian D.G. și poate să-și stabilească domiciliul în Italia, conform „Atestatului” eliberat de ambasada acestei țări la București.
Împotriva sentinței, Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recurs, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurenta arată că intimata-reclamantă a fost returnată în mod repetat, din străinătate, în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu Ungaria, Italia și Belgia, așa încât, suspendarea dreptului de a folosi pașaportul pentru o perioadă de 5 ani (redusă, urmare s contestației administrative, la 3 ani), este legală, căsătoria intervenită ulterior, neputând justifica anularea măsurii luate, în raport cu situația de fapt existentă la data la care respectiva măsură a fost dispusă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 119/2002, dreptul cetățeanului român de folosire a pașaportului poate fi suspendat pe o durată cuprinsă între 1 și 5 ani dacă a fost returnat în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state.
Textul menționat mai prevede că măsura suspendării se ia de către Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei sau de către formațiunile teritoriale de evidență informatizată a persoanei, după caz, „proporțional cu graviditatea faptei și consecințele ei”.
În cauză, nu se contestă că intimata-reclamantă a fost returnată în anul 2000, din Italia și din Ungaria și în 2003, din Belgia și nici că măsura de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului nu este justificată.
Acțiunea în contencios administrativ a fost promovată de reclamantă, nu pentru anularea măsurii, ci pentru reducerea duratei acesteia, având în vedere căsătoria intervenită între ea și cetățeanul italian D.G.
Or, sub acest aspect, chiar autoritatea pârâtă s-a pronunțat prin admiterea contestației administrative, în baza art. 15 din actul normativ menționat, reducând perioada de suspendare de la 5, la 3 ani, începând cu data de 7 ianuarie 2003.
Instanța de fond, reexaminând probele administrate, cu privire la motivele returnării și având în vedere comunicarea Ambasadei Italiei la București, potrivit căreia intimata-reclamantă, urmare a căsătoriei, se poate stabili în Italia, pe baza vizei de ședere, a considerat, întemeiat, că durata suspendării dreptului de folosire a pașaportului poate fi mai mică de 3 ani, respectiv până la 30 noiembrie 2004.
Așa fiind, în raport cu cele anterior prezentate, recursul se privește ca nefondat, și, ca atare, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 3091 din 30 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2005.