FEADR funding revocation for artificial conditions: coordinated family entities splitting projects to bypass de minimis caps

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.) ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 3816 întocmit în data de 26.01.2015 şi a Deciziei nr. 10910/26.03.2015 de respingere a contestaţiei reclamantei emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, cu obligarea paratei la plata de despăgubiri în valoare de 889.097 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin emiterea actelor administrative nelegale contestate în raport cu contravaloarea cheltuielilor eligibile şi rambursabile din cadrul proiectului ce face obiectul Contractului nr. x/10.04.2014 precum şi suspendarea parţială a executării actelor administrative menţionate mai sus până la soluţionarea acţiunii, respectiv în ceea ce priveşte efectele rezilierii contractului de finanţare în raport cu procedura de verificare a Cererilor de Plata şi obligarea pârâtei la verificarea Cererilor de plată ce vor fi depuse de către reclamantă cu privire la implementarea proiectului vizat de Contractul nr. x/10.04.2014, fără efectuarea plăţilor aferente acestora.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 144/2018 din 08 octombrie 2018, judecând cauza în fond după casare, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, precum şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantă S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată să sentinţa recurată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dreptului substanţial şi cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2790/18.07.2018.

Prin sentinţa nr. 144/2018, reţinând drept relevantă Decizia CJUE nr. C-434/12, a cărei aplicare a fost iniţial refuzată de către AFIR şi deşi Curtea de Apel Braşov, în rejudecare reţine practic că în cauză cerinţa încălcării sau a imposibilităţii atingerii obiectivelor schemei de finanţare care era esenţială pentru a concluziona asupra "creării de condiţii artificiale" nu este îndeplinită întrucât cele trei proiecte pot sau ar putea să-şi atingă obiectivele, totuşi instanţa a respins acţiunea.

Practic, Curtea de Apel Braşov a refuzat să aplice considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 2790/18.07.2018 şi ale Decizie CJUE nr. 434/2012 şi a instituit programului FEADR, un caracter social, moral şi umanitar pe care nu l-a avut niciodată şi care nu o fost niciodată intenţionat de către legiuitorul comunitar, pronunţând astfel o soluţie nelegală şi netemeinică grevată pe considerente perfect opuse atât concluziilor CJUE din cuprinsul Deciziei nr. C - 434/12 cât şi considerentelor ÎCCJ din Decizia nr. 2790/18.07.2018

Recurenta arată că în decizia CJUE C-434/12 a fost analizată exact aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea dedusă judecăţii în cadrul dosarelor x/2015 şi y/2015 Mai exact, în paragrafele 11-16 din Decizia CJUE se reţin ca elemente ale situaţiei de fapt următoarele:

- Trei entităţi având în organele de conducere aceleaşi persoane sau persoane între care exista relaţii de rudenie au implementat, respectiv au cerut să li se finanţeze proiecte de acelaşi fel – centrale fotovoltaice identice;

- Proiectele au fost implementate (respectiv cel de-al treilea proiect urma a fi implementat) pe terenuri învecinate - unul lângă altul şi care au rezultat în urma dezmembrării unui teren mai mare;

- Terenurile pe care s-au implementat două dintre proiectele analizate şi pe care urma să se implementeze cel de-al treilea proiect au fost dobândite de către beneficiarii de fonduri structurale de la aceleaşi persoane care au şi calitatea de membrii în organele de conducere ale beneficiarilor;

- Cei trei beneficiari au sediul în aceeaşi clădire;

- Toate proiectele au fost executate de acelaşi operator economic;

- Analiza instanţei comunitare a avut în vedere şi s-a pronunţat cu privire la acuzaţiile autorităţii publice bulgare privind depăşirea de către cele trei entităţi juridice beneficiare de fonduri structurale a plafonului de minimis instituit de Regulamentul CE nr. 1998/2006.

Faţă de concluzia CJUE cu privire la relevanţa legăturilor de rudenie dintre membrii organelor de conducere ai beneficiarilor şi candidaţilor la finanţare, teoria susţinută de către Curtea de Apel Braşov în sensul că prin FEADR s-ar urmări cu prioritate ca sprijinul financiar să ajungă la cât mai multe persoane fizice care deţin microîntreprinderi sau la cât mai multe familii ori că există un impediment ca mai multe persoane din aceeaşi familie să acceadă prin societăţi diferite la fonduri structurale, sunt nesustenabile şi reprezintă o dovadă a interpretării şi aplicării greşite a legii.

În realitate obiectivele axei 3 a programului FEADR şi ale măsurii 313 din cadrul PNDR sunt definite explicit şi limitativ prin art. 4 şi art. 52 din Regulamentul nr. 1698/2005 şi de art. 3 şi 4 din Ordinul 567/2008.

Din formularea obiectivelor FEADR şi ale măsurii 313, nu rezultă nici implicit şi nici explicit necesitatea sau finalitatea ca sprijinul financiar acordat în cadrul FEADR să ajungă la entităţi controlate de persoane din familii diferite aşa cum susţine instanţa de fond. În acelaşi sens, nici dezideratul privind sporirea spiritului antreprenorial şi a numărului de microîntreprinderi în mediul rural nu presupune în mod necesar ca antreprenorii să nu fie membrii ai aceleaşi familii, iar o astfel de situaţie nu împiedică nici creşterea numărului de microîntreprinderi şi nici sporirea spiritului antreprenorial ori diversificarea activităţilor non-agricole din mediul rural.

Recurenta mai susţine că sentinţa recurată încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei ÎCCJ nr. 2790/18.07.2018 şi este în acelaşi timp rezultatul unei interpretări şi aplicări greşite a dreptului material relevant în cauză (art. 448 alin, (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ.).

De asemenea, recurenta consideră că sentinţa este nemotivata în raport cu susţinerile reclamantei şi documentele pe care se grevează aceste susţineri, din cuprinsul celor 3 pagini de motivare a sentinţei recurate rezultând că instanţa a ignorat pur şi simplu din nou, un set important de aspecte şi probe esenţiale cu privire la situaţia de fapt şi consecinţele acestora în drept.

Recurenta mai susţine că nu s-a statuat asupra relevanţei şi măsurii în care au fost sau nu respectate de către AFIR propriile îndrumări în ceea ce priveşte analiza condiţiilor artificiale stabilite prin Nota x din 24.04.2013 care pun accent pe ideea de lipsa de autonomie a proiectelor, lipsa de autonomie care însă nu poate fi constatată cu privire la proiectele analizate în această speţă graţie documentelor ataşate ca Anexele 3.1.-3.3., 4.1.- 4.2., 5.1.-5.2. la plângerea reclamantei şi Anexa nr. 1 la răspunsul la întâmpinare 252/64/2015 formulat de către reclamantă în faţa instanţei de fond.

Nu s-a concluzionat în niciun fel asupra aspectului dacă o analiză în comun a proiectelor implementate de S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L cu privire la depăşirea pragului de minimis mai putea fi făcută sau mai putea fi relevantă din moment ce de la data încheierii ultimului Contract de Finanţare de către S.C. B. şi până la data încheierii de către S.C. A. S.R.L a propriului Contract de finanţare (şi chiar până la data declaraţiei de minimis a S.C. A. S.R.L.) trecuse o perioadă mai lungă de 3 ani fiscali aşa cum sunt definiţi de Ordinului nr. 567/2008 şi de Regulamentul CE nr. 1998/2006, iar la acel moment însăşi S.C. B. putea să aplice pentru un proiect similar cu cel implementat de S.C. A. S.R.L., situaţie prin prisma căreia reclamanta a susţinut şi a demonstrat că nu a existat nicio intenţie a Dlui. C. de a eluda prevederile Regulamentului CE nr. 1998/2006;

Instanţa nu a apreciat asupra relevantei şi consecinţelor faptului că în cadrul S.C. D. S.R.L. al cărei proiect se află la mai bine de 4 km distanţă de celelalte două proiecte. Dl. C. căruia i se imputa coordonarea activităţii celor trei societăţi nu are nici calitatea de administrator şi nici calitatea de asociat.

Nici AFIR şi nici instanţa de fond nu au apreciat asupra datelor de înfiintare a societăţilor care se situează la intervale de 3, şi chiar 7 ani unele faţă de altele şi respectiv asupra domeniilor principale de activitate ale celor trei societăţi care sunt diferite, elemente care exclud ideea de înfiinţare fictivă a acestor entităţi. Nici AFIR şi nici instanţa nu au apreciat asupra datelor la care s-au dobândi drepturile reale asupra terenurilor pe care s-au implementat proiectele şi care deopotrivă fiind decalate în timp la ani distanţă exclud ideea de înfiinţare fictivă a acestor entităţi.

Nu în ultimul rând instanţa de fond nu a stabilit nici măcar ce relevanţă are faptul că toate motivele pentru care după începerea implementării proiectului i s-a retras reclamantei-recurente ajutorul financiar acordat, existau şi la momentul depunerii Cererii de Finanţare şi puteau fi măcar puse în vedere reclamantei-recurente riscurile unei astfel de calificări din partea AFIR, lucru care însă nu s-a întâmplat decât după semnarea Contractului de Finanţare şi după ce reclamanta-recurentă a cheltuit mai bine de 640.000 RON în vederea implementării proiectului.

Recurenta mai consideră că, în situaţia din speţă, unde se impunea a se stabili cu rigoare intenţia unică a celor implicaţi de a eluda prevederile relevante în materie de limită a ajutorului de minimis, toate aspectele invocate trebuiau analizate cu temeinicie de către instanţă, iar faţă de lipsa oricăror aprecieri ale instanţei de fond cu privire la aceste aspecte, motivarea cuprinsă în sentinţă nu întruneşte cerinţele art. 425 din C. proc. civ., iar motivul de recurs este întemeiat.

Faţă de prevederile legale relevante în materie, analiza respectării plafonului de minimis se efectuează exclusiv prin raportare la entităţile care au calitatea de " Beneficiar" şi nu poate fi realizată prin prisma persoanelor fizice care au calitatea de membrii în cadrul Beneficiarilor.

Recurenta apreciază că regula de minimis nu poate fi verificată sau apreciată decât prin prisma ajutorului acordat unei întreprinderi/societăţi comerciale, beneficiar în sensul definit de Regulamentul 1698/2005, indiferent de relaţiile acesteia/acestuia cu alte entităţi juridice sau de relaţiile dintre membrii organelor lor de conducere.

Conform art. 4 pct. 8 din Regulamentul CE nr. 65/2011, pentru ca un beneficiar să poată fi sancţionat pentru crearea de condiţii artificiale este necesară îndeplinirea condiţiilor, explicate pe larg de către CJCE prin Decizia pronunţată în cauza nr. C 434/12.

O condiţie obiectivă esenţială, constând în încălcarea sau imposibilitatea reală şi dovedită de atingere a obiectivelor urmărite prin schema de finanţare şi prin proiectul suspus finanţării în cadrul FEADR, în acest sens CJCE a explicat că "Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/20X1... în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a condiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, trebuie să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă."

O condiţie subiectivă constând în intenţia unică a beneficiarului de a obţine un avantaj care este de natură să încalce sau să împiedice atingerea obiectivelor urmărite de schema de finanţare. În acest sens CJCE a explicat că " ... Potrivit celui de al doilea element, trebuie să se aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plata în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate."

Contrar celor reţinute de către instanţa de judecată, obiectivele măsurii 313 în cadrul PNDR nu includ în mod distinct şi "acordarea posibilităţii ca un număr cât mai mare de persoane să deţină microîntreprinderi în domeniul prestării serviciilor" iar acordarea sprijinului financiar unor societăţi comerciale în cadrul cărora există membrii ai organelor de conducere care sunt rude sau afini între ei nu determină o încălcare a obiectivelor FEADR. În realitate, obiectivele FEADR şi obiectivele măsurii 313 din cadrul PNDR sunt cele explicit şi limitativ reglementate de Regulamentul nr. 1698/2005 şi Ordinul nr. 567/2008 şi au o natură strict obiectiva neţinându-se cont de calitatea membrilor organelor de conducere ale beneficiarilor fondurilor structurale.

Prin Decizia CJUE nr. C-434/12, s-a analizat exact aceeaşi situaţie ca şi cea dedusă judecăţii în prezenta cauză, iar CJUE a statuat că în astfel de situaţii nu se poate concluziona cu privire la încălcarea obiectivelor FEADR nici măcar a celui privind "înfiinţarea şi dezvoltarea microîntreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial şi consolidării ţesutului economic" pe care instanţa de fond pare a-l fi declarat încălcat automat în baza relaţiilor de rudenie dintre membrii organelor de conducere ale S.C. A. S.R.L şi S.C. B. S.R.L

În realitate, prin obiectivele schemei de ajutor de stat vizate de măsura 313 - FEADR în cadrul căreia a fost finanţat proiectul, conform Regulamentului CE nr. 1698/2005 se urmăreşte nu acordarea unui ajutor social cât mai multor persoane fizice sau familii cum susţine pârâta şi aparent şi instanţa de fond fără nici un temei, ci sporirea - în mod obiectiv - a competitivităţii economice (respectiv turistice) a anumitor zone rurale cum este şi comuna Bran cu toate satele ce o compun (sporirea numărului de angajaţi, diversificarea activităţilor non-agricole etc.).

Or, nici în Procesul-Verbal nr. x/03.02.2015 şi nici în sentinţa recurată nu se constată faptul că vreunul dintre proiectele implementate de către S.C. B.. S.C. D. S.R.L. sau reclamanta S.C. A. S.R.L nu mai respecta sau nu vor putea respecta obiectivele măsurii 313 pin cadrul FEADR. Cu alte cuvinte, pârâta nu a putut şi nu poate demonstra, iar instanţa de fond nu a statuat, în niciun fel că pensiunea realizată şi modernizată de către S.C. B. S.R.L, sau pensiunea modernizată de către S.C. D. S.R.L., ori terenul de sport multifuncţional ce urma a fi realizat de către reclamantă nu mai pot sau nu vor mai putea (fiecare dintre ele sau împreună) să contribuie la:

- "dezvoltarea activităţilor turistice în zona Bran";

- "creşterea numărului de locuri de munca şi a veniturilor alternative";

- "creşterea atractivitatii spaţiului rural";

- "crearea şi menţinerea locurilor de munca prin activităţi de turism, în special pentru tineri şi femei sau la; "creşterea valorii adăugate în activităţi de turism;

- "crearea, îmbunătăţirea şi diversificarea infrastructurii şi serviciilor turistice; creşterea numărului de turişti şi a duratei vizitelor".

Desigur nici, simplul fapt că toate cele trei proiecte sunt amplasate în aceeaşi zonă turistică (comuna Bran) sau faptul că S.C. B. are autorizate CAEN-uri similare sau identice nu poate sta la baza concluziei că s-au încălcat obiectivele schemei de finanţare în condiţiile în care prin însăşi obiectivele reglementate de Ordinul nr. 567/2008 se urmăreşte în mod explicit diversificarea activităţilor adiacente turismului prin realizarea şi exploatarea a cât mai multe şi cât mai diversificate astfel de obiective adiacente turismului, iar prin Anexa nr. 12 la Ghidul Solicitantului aferent măsurii 313 sunt declarate ca eligibile numai un număr limitat de coduri CAEN.

Procesul-Verbal nr. x/03.02.2015 şi Decizia nr. 1090/26.03.2015 sunt nelegale întrucât încalcă regulile şi criteriile interne ale AFIR cu privire la verificarea "condiţiilor artificiale" care prevăd că pentru a statua asupra existenţei de astfel de condiţii artificiale nu este suficientă constatarea unor indicii legate de membrii organelor de conducere şi/sau provenienţa terenurilor pe care se implementează proiectele denumite generic "steguleţe roşii" ci este esenţial a se stabili pe bază de probe că investiţiile analizate, aparţinând unor beneficiari diferiţi nu pot să funcţioneze (tehnic) decât împreună.

Tocmai pentru a evita aplicarea unor sancţiuni drastice cum este retragerea ajutorului financiar acordat în cadrul FEADR, AFIR a adoptat Nota Internă privind analiza condiţiilor artificiale reglementate de art. 4 pct. 8 din Regulamentul CE nr. 65/2011.

Prin această Nota APDRP (actuală AFIR) a statuat că "steguleţele roşii" identificate în Nota din 24.04.2013 "sunt doar nişte indicatori. Proiectele nu se consideră neeligibile doar pe baza constatării acestora" şi ca "Doar...dacă se constată că investiţia propusă de solicitant nu poate funcţiona independent de alte investiţii FEADR... proiectul devine neeligibil.

Or, faţă de însăşi regulile interne stabilite de către pârâtă pentru verificarea creării de condiţii artificiale, proiectele realizate de S.C. B. S.R.L, S.C. D. S.R.L. şi respectiv proiectul în curs de realizare al S.C. A. S.R.L analizate prin Procesul-Verbal nr. x/03.02.2015 şi Decizia nr. 10910/26.03.2015 nu se încadrează în situaţiile vizate de normele interne ale pârâtei întrucât, aceste proiecte pot funcţiona şi separat şi respectiv au autonomie atât tehnică/funcţională cât şi autonomie financiară unele faţă de altele. Această concluzie rezultă cu claritate din faptul că:

- proiectele analizate nu au fost depuse în cadrul aceleiaşi sesiuni de depunere ci dimpotrivă au fost depuse de către societăţi diferite la ani diferenţă unele faţă de altele după cum se poate observa din datele de încheiere a Contractelor de finanţare;

- proiectele se află fizic la o distanţă considerabilă unele faţă de altele;

- proiectele deţin fiecare propriile instalaţii şi utilizează propriile sisteme de furnizare a utilităţilor.

Fiecare dintre obiectivele de investiţii aparţinând S.C. B. S.R.L, şi S.C. D. S.R.L. au fost autorizate pentru funcţionare în mod separat şi individual de către autorităţile competente în domeniul mediului, turismului, sănătăţii publice şi siguranţei alimentelor precum şi de către Consiliul Local Bran.

Cu privire la aspectul independentei proiectelor analizate prin procesul-verbal atacat, se mai precizează că autorităţile care au emis avize şi autorizaţiile de funcţionare pentru investiţiile S.C. B. şi S.C. D. S.R.L au certificat încă o dată faptul că încă de la emiterea acestor avize şi autorizaţii fiecare dintre aceste investiţii funcţionau şi funcţionează şi în prezent independent de alte locaţii sau obiective turistice sau de altă natură din zonă.

Reclamanta mai arată că a făcut dovada cofinanţării exclusiv prin intermediul resurselor puse la dispoziţie de către asociatul unic care a şi finanţat ulterior realizarea proiectului. Fiecare societate (cu excepţia S.C. A. S.R.L. care încă nu şi-a început activitatea productivă, proiectul derulat de aceasta fiind în prezent blocat ca urmare a emiterii actelor administrative atacate) deţine proprii angajaţi necesari desfăşurării activităţii specifice şi înregistrează venituri proprii din activitatea desfăşurată în mod individual.

Proiectul implementat de către S.C. D. S.R.L. nu are nicio relevanţă pentru aprecierea aplicării prevederilor art. 4 din Regulamentului CE nr. 65/2011 privind crearea de condiţii artificiale, având în vedere faptul că niciunul dintre membrii organelor de conducere ai S.C. B. S.R.L şi S.C. A. S.R.L sau rudele acestora nu fac parte din organele de conducere ale S.C. D. S.R.L. Acest aspect a fost iniţial confirmat chiar de către pârâtă prin faptul că prin Fişa AP 1.5.2. - Fişa de verificare privind crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării - cu privire la S.C. A. S.R.L. emisă de pârâtă şi depusă chiar de către aceasta la dosarul cauzei, nu o fost identificată ca relevantă pentru analiza condiţiilor artificiale şi societatea S.C. D. S.R.L

În mod contrar celor susţinute de către AFIR prin Decizia nr. 10910/26.03.2015 definiţia noţiunii de reprezentant legal din cadrul Ghidului Solicitantului trebuie înţeleasă prin raportare la domeniul de reglementare al Ghidului, respectiv în sensul că reprezentantul legal în scopul implementării proiectului, trebuie să deţină putere de decizie şi financiară în ceea ce priveşte implementarea proiectului FEADR şi nicidecum în ceea ce priveşte alte aspecte ale activităţii beneficiarului asupra cărora rămân totuşi suverani administratorii şi asociaţii în condiţiile legii nr. 31/1990.

Conform Ghidului Solicitantului, scopul desemnării reprezentantului legal în cadrul şi pentru implementarea proiectului finanţat este acela de a facilita comunicarea dintre beneficiar şi Autoritatea Contractantă, nicio prevedere din Ghidul Solicitantului neacordându-i şi neputând să-i acorde reprezentantului legal în scopul implementării proiectului vreo atribuţie de control a activităţii comerciale efective a societăţii beneficiare a ajutorului financiar.

În Ghidul Solicitantului nu se prevede nicăieri ca activitatea de reprezentant legal al proiectului nu poate fi desfăşurată de către o persoană fizică în cadrul mai multor entităţi care au calitatea de beneficiari ai sprijinului financiar sau că o astfel de situaţie ar putea atrage aplicarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE 65/2011. Or, ţinând cont de faptul că în temeiul art. 4 alin. (1) lit. b) AFIR în calitatea sa de autoritate competentă în gestionarea fondurilor europene avea datoria de a lua toate măsurile de prevenire a neregulilor şi abaterilor, aceasta ar fi trebuit să includă în mod explicit restricţiile cu privire la calitatea unei persoane fizice de reprezentant legal în mai multe proiecte în Ghidul Solicitantului pentru ca apoi să invoce o astfel de situaţie împotriva unor beneficiari.

În ceea ce priveşte condiţiile referitoare la forma de vinovăţie şi capacitatea delictuală a autorităţii publice (care prin ipoteză poate fi singurul titular al răspunderii delictuale administrative alături de funcţionarul public care a emis actul sau superiorul sau ierarhic) recurenta precizează că întreaga doctrină şi practică judiciară sunt unanime în sensul că, în ceea ce priveşte răspunderea delictuală specială de drept administrativ, condiţia clasică a dovedirii formei de vinovăţie prevăzută de lege este suprimată şi nu trebuie demonstrată de către persoana vătămată de actul administrativ nelegal datorită lipsei de egalitate între subiecţii raportului juridic administrativ.

Capacitatea delictuală a autorităţii publice este prezumată, doctrina şi practica judiciară fiind unanime în sensul că această prezumţie este confirmată inclusiv de faptul că în temeiul art. 16 din Legea contenciosului s-a instituit o răspundere solidară între autoritatea publică şi funcţionarul public care a emis actul nelegal, iar lipsa acestuia de răspundere nu înlătură răspunderea autorităţii publice.

Prejudiciul în valoare de 889.097 RON suferit prin emiterea Procesului-Verbal nr. 3816/2015 şi apoi prin menţinerea sa conform Deciziei nr. 10910/2015 este evident întrucât i se retrage un sprijin financiar, câştigat la acel moment.

În opinia recurentei, întreg prejudiciul este justificat în raport cu prevederile art. 1385 din C. civ. după cum urmează:

- suma de 206.358,89 RON reprezentând un prejudiciu cert şi prezent şi chiar mai mult decât atât un prejudiciu care este acceptat în mod explicit şi formal de către pârâtă prin aplicarea ştampilei OJFIR Braşov pe facturile aferente Cererii de plata nr. x;

- suma de 342.697,54 RON reprezentând un prejudiciu cert şi prezent având în vedere faptul că facturile nr. x/29.12.2014, nr. y/29.12.2014, nr. z/20.11.2014, nr. w/09.01.2015 şi nr. x/30.03.2015 şi situaţiile de lucrări nr. x şi 4 aferente acestora au fost emise de către S.C. E. S.R.L. în temeiul Contractului de execuţie de lucrări pe care pârâta îl aprobase anterior prin avizarea fisei de achiziţie aferentă lucrărilor, iar valoarea acestor facturi reprezintă contravaloarea lucrărilor aferente proiectului cu privire la care s-a retras finanţarea acordată reclamantei prin Procesul-verbal atacat;

- suma de 340.040,48 RON reprezentând un prejudiciu cert şi viitor având în vedere faptul că elementele necesare determinării prejudiciului viitor respectiv valoarea cheltuielilor eligibile ale proiectului şi prestatorii care le vor factura şi ofertele lor au fost deja aprobate de către pârâtă prin avizarea fişelor de achiziţie aferente proiectului.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat anularea actelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.02.2015 şi a Deciziei nr. 10910/26.03.2015 şi obligarea AFIR la plata de despăgubiri în valoare de 889.097 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin emiterea actelor administrative contestate.

Prin sentinţa nr. 120/06.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2015 a fost respinsă acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs S.C. A. S.R.L., iar prin Decizia nr. 2790/18.07.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015 s-a dispus admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, Curtea de Apel Braşov a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Înalta Curte apreciază că sentinţa este temeinică şi legală, iar motivele invocate în recurs sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Referitor la susţinerile recurentei-reclamante, potrivit căreia în speţă nu s-au creat artificial condiţiile de obţinere a ajutorului nerambursabil, Înalta Curte constată că acestea nu sunt de natură să indice nici nelegalitatea actelor administrative a căror anulare se solicită şi nici netemeinicia sentinţei recurate, instanţa de fond evaluând corect probatoriul administrat în cauză şi aplicând în mod corect legislaţia incidentă.

În urma verificărilor s-a concluzionat că organele de control au reţinut că existau neconcordanţe grave între angajamentele asumate prin Cererea de Finanţare şi situaţia existentă în prezent ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, care conduc la declararea proiectului ca neeligibil şi la retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Obţinerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiţii stabilite şi acreditate de Comisia Europeană, condiţii care sunt obligatoriu de cunoscut şi respectat de către beneficiari.

În accepţiunea contractului de finanţare intervenit între părţi, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, AFIR având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare şi proceduri acreditate de Comisia Europeană.

În conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici şi modul de desfăşurare a procedurilor de achiziţii, beneficiarul trebuind să se asigure de corectitudinea desfăşurării acestora în condiţiile în care societăţile ofertante au fost invitate de acesta la selecţiile de oferte.

Beneficiarul este responsabil de a se asigura că toate documentele utilizate în cadrul implementării proiectului sunt autentice, legale şi complete în concordanţă cu condiţiile de accesare a finanţării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractual de finanţare, Ghidul Solicitantului, legislaţia naţională şi europeană.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.02.2015 şi Decizia nr. 10910/26.03.2015 au fost emise ca urmare a faptului că, în urma verificărilor efectuate s-a concluzionat că neregula constatată se circumscrie noţiunii de condiţii artificiale.

În ceea ce priveşte noţiunea de condiţii artificiale, normele europene care fac trimitere la aceasta, respectiv Regulamentul CE nr. 2988/1995, Regulamentul CE 1975/2006 şi Regulamentul CE 65/2011 nu cuprind o definiţie clară în acest sens, constatarea acestei nereguli fiind lăsată la latitudinea statelor membre, însă în esenţă, legiuitorul european a stabilit că nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi.

În cuprinsul actelor administrative atacate sunt identificate legăturile economice, juridice, funcţionale existente între S.C. A. S.R.L, S.C. D. S.R.L. şi S.C. B., indicând faptul că reprezentanţii acestor entităţi beneficiare de fonduri nerambursabile prin FEADR au acţionat concertat pentru realizarea obiectivului şi scopului unei singure entităţi, care în mod legal nu ar fi putut obţine o finanţare mai mare de 200.000 euro.

Astfel, este evident că obiectivele specifice Măsurii 313 - creşterea valorii adăugate în activităţi de turism, crearea, îmbunătăţirea şi diversificarea infrastructurii şi serviciilor turistice şi creşterea numărului de turişti şi a duratei vizitelor, nu au fost atinse, deoarece cele trei proiecte finanţate prin fonduri nerambursabile, reprezintă în fapt o singură activitate economică aparţinând aceleiaşi familii şi tinzând să avantajeze exclusiv un grup de persoane intre care există legături de rudenie şi nu activităţi/proiecte diferite, independente, care să conducă la realizarea obiectivului general al Măsurii 313, respectiv dezvoltarea activităţilor turistice în zonele rurale care să contribuie la creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor alternative, precum şi la creşterea atractivităţii spaţiului rural.

Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că a existat o coordonare deliberată între reprezentanţii celor trei societăţi cu scopul de a beneficia de fonduri nerambursabile peste limita legală. Cele trei societăţi smintite mai sus au fost în mod clar înfiinţate să funcţioneze ca un grup economic în care deciziile economice, financiare, logistice sunt luate de o singură persoană, respectiv dl C..

Acordarea unui ajutor nerambursabil de o valoare mai mare decât plafoanele impuse celorlalţi solicitanţi/beneficiari, creează beneficiarului/grupului de persoane care acţionează de comun acord, un avantaj nejustificat în faţa competiţiei, aspect care, încă o dată, implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenţei pe piaţă.

De asemenea, s-a demonstrat o coordonare deliberată a activităţilor cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege.

Au fost identificate aspecte comune în legătură cu sediul social, localizarea investiţiilor (în aceeaşi comună, în doua amplasamente compacte), provenienţa terenurilor, modalitatea de dobândire a terenurilor, consultanţa la întocmirea cererilor de finanţare, legăturile de rudenie dintre beneficiari, cofinanţarea investiţiei realizată tot de membrii F. prin intermediul altor societăţi care le aparţin, aspecte care au demonstrat că cei trei beneficiari au creat condiţii artificiale pentru depăşirea plafonului de minimis, beneficiarul final al fondurilor primite pentru cele trei proiecte este unul şi acelaşi grup de persoane.

Înalta Curte nu reţine ca fiind întemeiată această critică.

Potrivit Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1290/2005 privind finanţarea politicii agricole comune, ca principală atribuţie protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, iar acordarea finanţării prin încheierea contractelor cu solicitanţii de sprijin trebuie corelată cu responsabilitatea angajării fondurilor europene, AFIR fiind supusă auditului din partea Curţii de Conturi a României în ceea ce priveşte modul de gestionare a fondurilor alocate dar şi din partea Departamentului de Luptă Antifraudă -organism abilitat cu verificarea şi gestionarea fondurilor nerambursabile acordate din partea Comunităţii Europene.

Din probele administrate în cauză rezultă, fără putinţă de tăgadă, că s-a acţionat în vederea fracţionării proiectelor, în aşa fel încât să se creeze în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj, ceea ce contravine obiectivelor FEADR.

Înalta Curte constată că s-a demonstrat, în cauză, existenţa legăturii dintre cele trei societăţi, creată prin desemnarea ca reprezentant a domnului C., aceeaşi persoană pentru toate cele trei societăţi beneficiare de fonduri prin programul FEADR. Domnul C. este administrator şi asociat unic la S.C. B. şi administrator şi reprezentant legal la S.C. A. S.R.L., societate care are asociat unic pe G., soţia domnului C..

Solicitanţii, în vederea îmbunătăţirii standardului de viaţă în mediul rural şi creşterii în mod real a competitivităţii, trebuie să acţioneze independent tocmai în acest sens fiind edictate condiţiile privind autonomia investiţiei.

Rezultă cu evidenţă că situaţia în care un grup de persoane, urmărind obţinerea a trei finanţări prin trei societăţi aparent autonome între care sunt demonstrate şi relevate legături fizice, juridice, economice şi de afaceri, reprezintă o eludare a cerinţelor şi obiectivului măsurii 313.

În ceea ce priveşte susţinerile privind pretinsul prejudiciu în cuantum de 889.097 RON cu titlu de despăgubiri, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dreptul comun în materie pentru constatarea răspunderii civile delictuale şi, din această perspectivă soluţia Curţii de Apel Braşov este, de asemenea, temeinică şi legală. Fiind în materia contenciosului administrativ, o condiţie liminară pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor este aceea ca instanţa să fi anulat, ca nelegale, actele infralegislative contestate în cauză, însă în condiţiile în care, dimpotrivă, în cauză s-a reţinut legalitatea actelor administrative atacate, acţiunea promovată de către reclamantă fiind respinsă ca neîntemeiată, soluţie pe care instanţa de recurs o împărtăşeşte, nu se poate vorbi de existenţa unui prejudiciu, aşa cum pretinde reclamanta.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 144/2018 din 08 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2021.