Recognition of foreign medical physics expertise vs. mandatory domestic Level 3 permit for radiological protection activities

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de apel Bucureşti la data de 24 noiembrie 2020 şi ulterior declinată spre competentă soluţionare în favoarea Curţii de Apel Iaşi, unde a fost înregistrată cu numărul x/2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare şi Ministerul Sănătăţii pronunţarea unei hotărâri prin care să i se recunoască dreptul său de a desfăşura activităţi de măsurare dozimetrică de arie şi măsurători dozimetrice clinice în practica de radioterapie şi radiologie de diagnostic, în temeiul art. 1 din Legea 554/2004, obligarea pârâtei C.N.C.A.N. la repararea pagubei ce a fost creată prin refuzul nejustificat de a-i recunoaşte dreptul de a desfăşura activităţi de fizică medicală constând în măsurători dozimetrice de arie şi măsurători dozimetrice clinice. S-a mai solicitat şi obligarea pârâtei C.N.C.A.N. la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 149 din 18 octombrie 2021 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, a respins, în consecinţă, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu acest pârât şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Arată că cererea împotriva Ministerului Sănătăţi s-a respins ca urmare a faptului că raportile juridice deduse judecăţii nu au nicio legătură cu această instituţie.

Afirmaţia este complet greşită întrucât instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de libera practică pentru servicii publice conexe actului medical, art. 2 lit. c) din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 527/1999 pentru stabilirea activităţilor conexe serviciilor medicale, art. 1 şi art. 2 din Ordinul Ministerului Sănătăţii m.979/2004 privind eliberarea autorizaţiei de liberă practică şi prevederile cap. I pct. B) poz. 26-27 din Anexa nr. 1 a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1470/2011 pentru aprobarea criteriilor privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale a personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar. Aceste acte normative cuprind dispoziţiile legale care reglementează profesia de fizician medical ce desfăşoară activităţi autorizate de fizică medicală ca parte a serviciilor publice conexe actului medical în specialitatea de fizică medicală a sistemului sanitar clinic şi paraclinic. Această profesie se supune întru totul condiţiilor de exercitare stabite de Ministerul Sănătăţii şi nu de CNCAN. Prin urmare, introducerea în cauză a acestei instituţii nu numai că era perfect justificată dar şi necesară.

În privinţa respingerii ca nefondată a cererii faţă de CNCAN, instanţa de fond invocă mai multe motive. Primul dintre ele este acela că, deşi cererea introductivă de instanţă, întemeiată pe Ordonanţa de Guvern nr. 27/2002, s-a făcut cu motivarea CNCAN nu a răspuns în termenul legal solicitării de a explica motivul pentru care acesta refuză să-i elibereze recurentului permisul de expert în fizică medicală şi să recunoască dreptul acestuia de a desfăşura activităţi de măsurare dozimetrică de arie şi măsurători dozimetrice clinice în practica de radioterapie şi radiologie de diagnostic, totuşi a fost folosit acest pretext pentru a critica pe fond abuzul săvârşit de CNCAN. Afirmaţia este nefondată, întrucât este absurd să critici refuzul unui instituţii de a răspunde în termenul prevăzut de lege unei petiţii fără să faci menţiuni cu privire la conţinutul acesteia.

De altfel, sub acest aspect sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ., întrucât prima instanţă deşi susţine că argumentele privind rezolvarea problemei pe fond nu au legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată totuşi prima instanţă le analizează astfel încât hotărârea civilă nr. 149/2021 cuprinde motive contradictorii.

Menţionează următoarele:

1. Prima instanţă nu a motivat hotărârarea de respingere a acţiunii reclamantului:

Se sunţine că potrivit art. 11 din Ordinul 1272/266/2006, CNCAN este singura instituţie abilitată să acorde calitatea de expert în fizică medicală cu permis de exercitare nivel 3, dar fără a se avea în vedere prevederile art. 23 alin. (1) din acelaşi ordin prin care legiutorul a prevăzut în mod expres că examinarea solicitanţilor de permis de exercitare nivel 3, pentru expertul în fizică medicală se face de o comisie de examinare formată din reprezentanţi ai CNCAN şi ai Ministerul Sănătăţii Publice, iar potrivit art. 23 alin. (2) lit. c) din acelaşi ordin, în componenţa comisiei de examinare este obligatoriu de a face parte un delegat al Ministerului Sănătăţii în calitate de specialist cu grad profesional înalt, cu pregătirea şi experienţa adecvate domeniului sau domeniile pentru care solicită recunoaşterea ca expert în fizică medicală.

Afirmaţia este total nelegală întrucât potrivit Hotărârii de Guvern nr. 729/2018 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, CNCAN nu are niciun fel de atribuţii cu privire la evaluarea cunoştinţelor experţilor în fizică medicală şi a fizicienilor medicali şi cu privire la modul de exercitare a acestor profesii libere.

Prin urmare, prima instanţă, în loc să aibă în vedere Ordinul nr. 1272/266/2006, ar fi trebuit să constate nelegalitatea acestuia, adică neconformitatea sa cu Hotărârea de Guvern nr. 729/2018, cadrul care reglementează activitatea CNCAN. Chiar dacă neconformitatea dintre cele două acte normative mai sus arătate nu a făcut obiectul unei excepţii de nelegalitate instanţa nu putea trece peste această gravă neconcordanţă dintre ele şi ar fi trebuit să ia în considerare Hotărârea de Guvern şi nu actul normativ subsecvent care o încalcă.

Potrivit art. 60 din acest Ordin atunci când calitatea de expert în fizică medicală este deja recunoscut într-un al stat membru UE, atunci CNCAN nu mai examinează cunoştinţele expertului în fizică medicală care face o asemenea dovadă ci doar verifică şi certifică documentele depuse de expertul în fizică medicală în acest sens.

În cazul recurentului, sunt depuse la dosar dovezi necontestate de CNCAN că a obţinut un certificat european de atestare al competenţelor ca expert în fizică medicală (EACMPE) cu calificare corespunzătoare prevederilor art. 14 alin. (2), art. 18, art. 59, art. 79 alin. (1) lit. d) şi art. 83 din Directiva 2013/59/EURATOM şi care au îndeplinit cerinţele de pregătire profesională din Ghidul Comisiei Europene privind expertul în fizică medicală "Protection Radiation nr. 174/2014 - European Guidelines on B., din Curriculum de bază EFOMP pentru fizicieni medicali şi din Manualului EFOMP - European Examination Board (EEB).

Faptul că aceste atestate nu sunt legate de un stat mebru a Uniunii Europene nu justifică refuzul CNCAN de a recunoaşte competenţele ca expert în fizică medicală câtă vreme ele au fost acordate de Federaţia Europeană a Organizaţiilor pentru Fizică Medicală (EFOMP) instituţie prestigioasă şi recunoscută pe plan European şi Mondial, iar în comisia europeană de examinare au fost specialişti internaţionali de vârf din domeniul fizicii medicale şi cu o expertiză incontestabilă, nu se poate impune susţinerea unui nou examen naţional.

Ceea ce nu s-a avut însă în vedere este faptul că permisul de exercitare nivel 3 reprezintă documentul care permite posesorului să desfăşoare activităţi autorizate doar în domeniul nuclear, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din Ordinul CNCAN nr. 202/2002 pentru aprobarea formei privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor acreditaţi în protecţia radiologică şi nicidecum că posesorul este autorizat să desfăşoare activităţi de fizică medicală. Mai, mult de atât, permisul de exercitare emis de CNCAN nu are corespondent în străinătate şi nu este recunoscut pentru desfăşurarea de activităţi clinice în calitate de expert în fizică medicală, fiind valabil doar pentru teritoriul naţional.

Totodată, atribuţiile şi responsabilităţile unui expert în fizică medicală sunt complet diferite faţă de ale unui posesor de exercitare nivel 3, prevăzute la Anexa nr. 5 din Ordinul CNCAN nr. 202/2002 şi se referă strict la expertul acreditat în protecţie radiologică, în timp ce pentru expertul în fizică medicală sunt prevăzute la Anexa nr. 4 din Ordinul nr. 1272/266/2006.

Având în vedere că nu a putut identifica în legislaţia naţională metodologia de aplicare a procedurii de evaluare a documentelor şi înscrierea solicitanţilor în vederea echivalării certificărilor Europeane de atestare a experţilor în fizică medicală deja recunoscuţi în alt stat membru UE prevăzută la art. 60 alin. (2) din "Norma privind expertul în fizică medicală" şi nici actul normativ prin care CNCAN are competenţă şi atribuţii pentru echivalarea (recunoaşterea) certificatului EACMPE cu calificare corespunzătoare prevederilor Directiva 2013/59/EURATOM, a solicitat pârâtei CNCAN, prin adresa nr. x/15.10.2021, să-i comunice metodologia sus menţionată şi să indice articolele din actul normativ care dau dreptul comisiei să procedeze la echivalarea acestor certificate, ţinând cont de dispoziţiile art. 2-5 H.G. nr. 729/2018, adresa la care pârâta nu a binevoit să răspundă.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat că societatea B. S.R.L. Iaşi a depus toate diligentele şi a încheiat suplimentar la 18.02.2020 un contract de prestări servicii fizică medicală nr. 10/18.02.2020 pe o perioadă nedeterminată cu dl. C., Expert acreditat în Protecţie Radiologică posesor al permisului de exercitare nivel 3 nr. 168/2017 eliberat de CNCAN, valabil de la data 16.02.2017 până la data 15.02.2022, pentru domeniul nuclear "Generatori de radiaţii" (GR), practica Radiodiagnostic.

Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că prevederile art. 8 alin. (1)1 din Legea nr. 111/1996 "sunt incidente în speţă întrucât se referă la realizarea produselor şi serviciilor destinate surselor de radiaţii, aparaturii de control dozimetric, sistemelor de detecţie a radiaţiilor ionizante, materialelor şi dispozitivelor utilizate pentru protecţia împotriva radiaţiilor ionizante, deci la servicii de încercări si etalonări ale aparaturii".

Contrar susţinerii acesteia dispoziţiile art. 8 alin. (1)1 lit. a) din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, se referă la activităţile de utilizare a aparaturii de control dozimetric, a sistemelor de detecţie a radiaţiilor ionizante.

Înainte de toate instanţa de fond avea obligaţia de a verifica art. 8 alin. (1)1 din Legea nr. 111/1996 în care sunt prevăzute activităţile care sunt exceptate de la certificatului de înregistrare ori a autorizaţiei.

Toate aceste critici formulate împotriva Ministerului Sănătăţii şi CNCAN si urmează a fi interpretate de instanţa de judecată în concordanţă cu practica unitară a Curţii Europene a Dreptului Omului care statuează ca art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este aplicabil şi in materie contencios administrativ şi fiscal, iar în atare condiţiile prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură recurentul presupune că în această materie sarcina probei revine pârâtei şi că orice îndoială este în beneficiul reclamantei.

În dosarul cauzei recurentului nu i-a fost comunicată adresa Ministerului Sănătăţii nr. 783/2021 pentru a formula apărare în acest sens.

Prin urmare, instanţa de fond avea obligaţia de a verifica dacă susţinerile reţinute în raportul cauzelor întocmite de pârâtă au un corespondent probator, însă din considerentele hotărârii rezultă în mod cert că instanţa a preluat ad literam concluziile pârâtei.

4. Apărările formulate de intimaţi

Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului, relativ la critica împotriva soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare a depus de asemenea întâmpinare, solicitând respingerea cererii de recurs a reclamantului A. şi menţinerea sentinţei nr. 149/18.10.2021, ca temeinică şi legală.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul susţine teza incidenţei art. 488 pct. 6 C. proc. civ., arătând, pe de-o parte, că hotărârea este nemotivată iar pe de altă parte că există considerente contradictorii.

În ceea ce priveşte nemotivarea, susţine recurentul că instanţa de fond a preluat susţinerile părţii adverse fără să prezinte un raţionament propriu asupra aspectelor deduse judecăţii.

Pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetarii fondului este un element esenţial întrucât situatia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor legale şi presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situaţiei de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între partile din proces.

Prin raportare la dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale care instituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva obligativităţii instanţelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observaţiilor şi argumentelor prezentate de părţi şi de a motiva hotărârea pronunţată prin prisma acestor elemente, precum şi la jurisprudenţa constantă a Curţii Europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special din cauzele împotriva României (Albina, Buzescu, Dima, Bock şi Palade), instanţa de recurs constată că abordarea instanţei de fond a fost de natură a surprinde aspectele importante ale cauzei, fără însă ca prin aceasta să se înţeleagă necesitatea unui răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de acestea.

Înalta Curte subliniază că nu constituie o nemotivare, respectiv o omisiune de analizare a argumentelor invocate de parte împrejurarea că în cadrul considerentelor se regăsesc, parţial, susţineri ale părţii potrivnice, acest fapt reprezentând practic suprapunerea convingerilor instanţei cu cele ale uneia dintre părţile litigante.

Apreciază Înalta Curte că motivarea este suficient de concisă pentru a oferi părţilor certitudinea unei analize reale a cererii iar modalitatea concretă de interpretare a unei realităţi faptice esenţiale, în opinia recurentului, nu poate fi asimilată criticilor de casare menţionate, astfel cum acesta susţine. Nu în ultimul rând, faptul că recurentul nu fost în acord cu raţionamentul judecătorului fondului nu poate echivala cu o nemotivare.

În plus, raţionamentul instanţei de fond este decelabil, lipsit de contradictorialitate din punctul de vedere al standardelor de rezonabilitate, chiar acceptând teoretic faptul că judecătorul fondului a motivat sumar anumite critici ale reclamantului.

De remarcat este faptul că, aşa cum corect s-a reţinut, reclamantul a solicitat recunoaşterea dreptului de a desfăşura activităţi de măsurare dozimetrică de arie fără să existe o cerere explicită în acest sens, adresată autorităţii publice, cererile administrative despre care acesta face vorbire fiind simple petiţii, calificate ca atare de către instanţa de fond.

Mai mult, în cursul judecăţii, autoritatea a emis un răspuns, prin adresa nr. x/3.12.2020 (fila x) prin care se aduce la cunoştinţa reclamantului procedura de recunoaştere a expertului în fizică medicală şi i se comunică acestuia că, în lipsa unui permis de nivel 3, nu poate beneficia de această recunoaştere. Instanţa de fond procedează inclusiv la o analiză a legalităţii acestui refuz, considerându-l legal, acesta fiind, de altfel, şi motivul respingerii, pe fond, a acţiunii.

Apar astfel ca fiind corecte considerentele hotărârii potrivit cărora, deşi iniţial s-a pornit de la o petiţie, s-a analizat în final refuzul exprimat în cursul judecăţii.

Pe de altă parte, ceea ce reclamantul urmăreşte să deducă judecăţii este chiar statuarea asupra fondului dreptului său de exercitare a activităţi de măsurare dozimetrică de arie şi măsurători dozimetrice clinice în practica de radioterapie şi radiologie de diagnostic.

Prin urmare, dreptul subiectiv dedus judecăţii nu este cel circumscris dreptului la petiţionare, impunându-se a fi analizat însuşi dreptul de a exercita activitatea de expert în fizică medicală/expert în protecţie radiologică, iar sub acest aspect, concluzia instanţei este una judicioasă iar nu rezultatul unei contradicţii între considerente, cum greşit susţine recurentul.

Cu referire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motivul invocat trebuie să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate.

Din perspectiva situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de către instanţa de fond, se constată următoarele:

Reclamantul este reprezentantul unei societăţi comerciale S.C. B. S.R.L., înregistrată în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale, partea a 3 a sub numărul x, desfăşurând activităţi de fizică medicală.

Conform afirmaţiilor pârâtei, necombătute de partea adversă, acesta a deţinut un permis nivel 3 valabil în perioada 26 martie 2007-25 martie 2012.

De menţionat este şi faptul că, în cursul judecăţii prezentei cauze, ulterior pronunţării primei instanţe, recurentul a obţinut un permis de nivel 3, având nr. 1717/2022, valabil din data de 20.12.2022, însă la momentul sesizării instanţei Dl A. deţinea permisul de exercitare CNCAN nr. 1471/2019 de nivel 2 pentru generatori de radiaţii.

În acest sens, trebuie subliniat faptul că analiza pe care instanţa de recurs urmează a o realiza se raportează la situaţia juridică a reclamantului astfel cum aceasta se prezenta la data de 24.11.2020, data înregistrării iniţiale a dosarului.

În concret, prin adresa înregistrată la CNCAN sub nr. x/21 septembrie 2020, reclamantul a solicitat acestei autorităţi să îi comunice motivul care o îndreptăţeşte să îşi aroge dreptul de a-i interzice lui şi societăţii comerciale să efectueze măsurători dozimetrice de arie a eficacităţii ecranelor de radioprotecţie şi să utilizeze aparatura de control dozimetric şi sistemele de detecţie a radiaţiilor ionizate, cu trimitere la prevederile art. 17 din Ordinul 1272/2006, art. 17 şi 85 din Ordinul 173/2003, art. 17 şi art. 93 alin. (3) din Ordinul 94/2004, art. 146 alin. (2) din Ordinul 752/2018 şi art. 9 alin. (2) din Ordinul 1255/2016 în contextul în care a precizat că este expert în fizică medicală autorizat prin Certificatul European de Atestare Expert în Fizică Medicală.

La această petiţie, pârâta CNCAN a răspuns prin adresa din 3 decembrie 2020, informându-l pe reclamant că recunoaşterea expertului în fizică medicală se face prin acordarea permisului de nivel 3 emis de CNCAN iar din evidenţele sale, rezultă că acesta nu posedă decât permisul de nivel 2.

În acest sens, i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 85 alin. (3) din Ordinul nr. 173/2003 precum şi ale art. 93 alin. (3) din Ordinul 293/2004, CNCAN concluzionând în sensul că monitorizarea mediului de muncă se poate face de personalul propriu însă eliberarea unui buletin dozimetric de arie se face numai de un organism notificat CNCAN sau de o firmă autorizată de CNCAN şi nu de o persoană fizică.

Criticile din recurs la adresa soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Sănătăţii se întemeiază pe pretinsa aplicare greşită a prevederilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/2000, art. 2 lit. e) din OMS nr. 527/1999, art. 1 şi art. 2 din OMS nr. 979/2004 şi prevederile Cap. I pct. B poz 26-27 din Anexa nr. 1 la OMS nr. 1470/2011.

Art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical reglementează o formă de organizare şi funcţionare a unor cabinete de liberă practică, neavând în vedere recunoaşterea unei calificări profesionale obţinute în străinătate.

De asemenea, Ordinul nr. 527/1999, întemeiat pe prevederile art. 14 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 124/1998, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 116/1999, conţine referiri exclusiv la unităţile medico-sanitare cu personalitate juridică care se înfiinţează potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, prevederi de asemenea neaplicabile în cazul reclamantului. Situaţia este similară şi în ceea ce priveşte Ordinul nr. 979/2004, emis pentru aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 83/2000 şi O.G. nr. 124/1998.

Pe de altă parte, la punctul 25 din anexa la Ordinul Min. Sănătăţii nr. 1470/2011 pentru aprobarea criteriilor privind angajarea şi promovarea în funcţii, grade şi trepte profesionale a personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar sunt prezentate condiţiile pentru dobndirea calităţii de expert în fizică medicală (adresa Centrului de resurse umane în sănătate publică nr. 2564/27.05.2020) .

Întrucât activitatea desfăşurată de reclamant se supune legislaţiei în domeniul nuclear, pentru desfăşurarea activităţii urmărite de către acesta relevante sunt prevederile Ordinului 752/2018, în vigoare la data promovării petiţiei, prevederi care aprobă Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică.

Conform acestora, monitorizarea dozimetrică individuală trebuie efectuată prin intermediul unui serviciu dozimetric desemnat ca organism notificat conform Ordinului preşedintelui CNCAN nr. 274/2004 pentru aprobarea Normelor privind desemnarea organismelor notificate pentru domeniul nuclear (art. 103).

Pot fi menţionate şi prevederile art. 148 conform cărora: "Practicienii, experţii în fizică medicală şi persoanele menţionate la art. 144 alin. (2) trebuie să îndeplinească cerinţele privind educaţia şi instruirea prevăzute la art. 18. Competenţele în protecţia împotriva radiaţiilor ionizante pentru persoanele menţionate la alin. (1) trebuie recunoscute conform reglementărilor specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, emise de CNCAN."

De asemenea, art. 17 din acelaşi act normativ: "Cerinţele privind educaţia, instruirea, calificarea şi recalificarea expertului în protecţie radiologică şi a responsabilului cu protecţia radiologică sunt detaliate în reglementările specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, emise de CNCAN. Recunoaşterea expertului în protecţia radiologică şi a responsabilului cu protecţia radiologică se face conform reglementărilor specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, emise de CNCAN."

Aşadar, faţă de pretenţia concretă a reclamantului, precizată de acesta la termenul din 10 septembrie 2021, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că Ministerul Sănătăţii nu are calitate procesuală pasivă, concludent sub acest aspect fiind şi răspunsul oferit acestuia prin adresa nr. x/2021 emisă de Ministerul Sănătăţii, în care se indică faptul că recunoaşterea calificărilor profesionale în materia securităţii radiologice excede competenţelor acestui Minister.

În ceea ce priveşte fondul pretenţiilor reclamantului, instanţa a reţinut în mod judicios că acesta nu a depus în prealabil o cerere administrativă la CNCAN prin care să solicite recunoaşterea dreptului de a profesa ca expert în fizică medicală/expert în protecţie radiologică ci doar a pretins că i s-ar fi interzis acest lucru.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, respectiv H.G. nr. 729/2018, CNCAN emite autorizaţii persoanelor juridice, respectiv permise persoanelor fizice care lucrează în cadrul persoanelor juridice, în legătură cu activitatea autorizată.

Dat fiind faptul că activitatea pretins a fi desfăşurată de reclamant utilizează surse de radiaţii, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile cuprinse în Capitolul II, Secţiunea I, art. 8-10 din Legea nr. 111/1996, potrivit cărora:

"Art. 8 - (1) Activităţile şi sursele prevăzute la art. 2, cu excepţia activităţilor de transport al dispozitivelor generatoare de radiaţii ionizante, a utilizării aparaturii de control dozimetric şi a sistemelor de detecţie a radiaţiilor ionizante, precum şi a celor prevăzute la lit. h) a aceluiaşi articol, necesită autorizaţie eliberată de Comisie, cu respectarea procedurii de autorizare specifice fiecărui gen de activitate sau surse, în conformitate cu prevederile art. 5.

(2) Autorizaţia se eliberează persoanelor juridice, la cererea acestora, dacă fac dovada că respectă prevederile prezentei legi.

(3) Autorizaţia se poate elibera şi unităţilor fără personalitate juridică, constituite conform legii, nominalizate în anexa nr. 4 la prezenta lege, dacă fac dovada că respectă prevederile prezentei legi.

(4) Autorizaţia eliberată de Comisie se face pe niveluri de exigenţă, în funcţie de riscurile asociate ale activităţii desfăşurate în conformitate cu reglementările specifice elaborate de Comisie în baza prevederilor art. 5.

(5) Autorizaţia poate fi folosită numai în scopul pentru care a fost eliberată, cu respectarea limitelor şi a condiţiilor precizate în aceasta.

(6) Autorizaţiile prevăzute la alin. (1) se solicită şi, respectiv, se eliberează, simultan ori succesiv, separat pentru fiecare gen de activitate sau pentru fiecare instalaţie nucleară ori radiologică cu funcţionalitate proprie, din patrimoniul solicitantului, sau pentru fiecare tip distinct de material radioactiv, de dispozitiv generator de radiaţii ionizante, de aparatură de control dozimetric al radiaţiilor ionizante sau al gradului de contaminare radioactivă, de material ori dispozitiv utilizat în scopul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, de mijloc de containerizare sau de transport special amenajat în acest scop, pe care solicitantul autorizaţiei de producere intenţionează să-l realizeze, în vederea utilizării sau comercializării.

(7) Autorizarea unei faze de realizare sau de funcţionare a oricărei instalaţii nucleare ori radiologice se poate face numai dacă fazele anterioare au primit toate tipurile de autorizaţii necesare.

(8) În înţelesul prevederilor alin. (7), fazele de autorizare a instalaţiilor nucleare sau radiologice sunt, după caz, următoarele:

a) proiectarea;

b) amplasarea;

c) producerea;

d) construcţia şi/sau montajul;

e) punerea în funcţiune;

f) funcţionarea de probă;

g) exploatarea;

h) repararea şi/sau întreţinerea;

i) modificarea;

j) conservarea;

k) dezafectarea.

(9) Pentru fazele de realizare sau de funcţionare a instalaţiilor nucleare şi radiologice se pot elibera autorizaţii parţiale.

(10) Autorizaţiile parţiale, care se eliberează, simultan sau succesiv, pentru una şi aceeaşi fază dintre cele prevăzute la alin. (8), pot avea caracter de decizie provizorie a Comisiei, dacă petiţionarul solicită expres aceasta. În acest caz ele au valabilitate până la eliberarea autorizaţiei definitive de acel tip, dar nu mai mult de 2 ani, cu drept de prelungire, la cerere, pentru încă 2 ani, atunci când nu sunt disponibile toate informaţiile necesare în timp util.

(11) Comisia va retrage autorizaţia parţială ori de câte ori va constata lipsa de preocupare a titularului autorizaţiei pentru completarea informaţiilor necesare în susţinerea cererii de eliberare a autorizaţiei.

Art. 9. - (1) Titularul autorizaţiei prevăzute la art. 8 va utiliza în activităţile prevăzute la art. 2 lit. a)-c) numai personal care este posesor al unui permis de exercitare, valabil pentru aceste activităţi.

(2) Permisul de exercitare se eliberează pe baza reglementărilor emise conform prevederilor art. 5.

(3) Permisul de exercitare se eliberează, în baza unei evaluări şi examinări, de către Comisie sau de către titularul de autorizaţie, numai pentru personalul propriu, conform prevederilor reglementărilor specifice emise de Comisie potrivit dispoziţiilor art. 5.

(4) O condiţie prealabilă eliberării permisului de exercitare este obţinerea avizului medical specific, în baza reglementărilor emise de Ministerul Sănătăţii în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4).

(5) Avizul organelor competente privind siguranţa naţională pentru personalul care urmează să desfăşoare activităţi profesionale, cu caracter permanent sau temporar, în punctele de lucru vitale din cadrul instalaţiilor nucleare sau care are acces la documentele cu caracter secret este necesar în conformitate cu dispoziţiile legale în domeniu şi cu reglementările specifice emise de Comisie conform prevederilor art. 5.

Art. 10. - (1) Autorizaţia şi permisul de exercitare se eliberează pe o perioadă determinată prin reglementările emise conform prevederilor art. 5.

(2) În autorizaţiile eliberate de Comisie pentru proprietarul, utilizatorul sau operatorul instalaţiilor nucleare se va menţiona explicit calitatea acestuia.

(3) Dreptul dobândit pe baza autorizaţiei şi permisului de exercitare nu poate fi transmis fără acordul emitentului.

(4) Pentru a se elibera autorizaţia sau permisul de exercitare, solicitantul trebuie:

a) să achite în contul Comisiei tarifele pentru autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, în conformitate cu regulamentul prevăzut la art. 5 alin. (7);

b) să achite la Trezoreria Statului taxele de autorizare, în conformitate cu regulamentul prevăzut la art. 5 alin. (7).,,

Problema de drept ce se impune a fi lămurită în cauză, ce ţine de esenţa prezentei judecăţi, este diferenţa dintre fizicianul medical, expertul în fizică medicală şi expertul în protecţie radiologică, această ultimă calitate fiind pertinentă faţă de activitatea pe care doreşte să o presteze recurentul reclamant.

Conform art. 7 din Ordinul 1272/2006, pentru a deveni expert în fizică medicală, fizicianul medical trebuie să aibă pregătirea clinică sub supravegherea unui expert în fizica medicală minimum 3 ani în plus faţă de cei 2 ani ca fizician medical debutant, să aibă un grad universitar sau echivalent superior, masterat sau doctorat în domeniu, să aibă absolvit un curs de radioprotecţie postuniversitar avizat de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, CNCAN, de nivel 3, potrivit unuia sau mai multor domenii, şi să fie posesor al unui permis de exercitare nivel 3, emis de CNCAN pentru expert în fizică medicală pentru domeniul corespunzător.

De asemenea, potrivit art. 11 din acelaşi act normativ: "Recunoaşterea expertului în fizică medicală se face prin acordarea permisului de nivel 3, emis de CNCAN, după evaluarea şi examinarea cunoştinţelor ştiinţifice, a experienţei şi a îndemânării (atât tehnică, cât şi personală) necesare pentru practica profesională a fizicianului medical care a solicitat această recunoaştere."

La data sesizării instanţei, conform certificatului de înregistrare al Direcţiei de Sănătate Publică a jud. Iaşi, reclamantul, reprezentant al societăţii comerciale S.C. B. S.R.L., desfăşura activităţi de fizică medicală, fiind autorizat ca fizician medical, nu ca expert în fizică medicală, nefiind acreditat ca expert în protecţia radiologică, dată fiind neparcurgerea etapelor prevăzute de legislaţia naţională în vigoare.

Potrivit Normelor privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, aprobate prin Ordinul CNCAN nr. 202/2002, modificat si completat prin Ordinul CNCAN nr. 102/2018, permisele de exercitare a activităţilor nucleare se clasifică în permise de nivelul 2 şi permise de exercitare nivelul 3.

Reclamantul deţinea permisul de exercitare CNCAN nr. 1471/2019, de nivel 2, pentru generatori de radiaţii - alte aplicaţii anexa nr. 1, punctul 1 la Normele privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică.

Conform art. 12 alin. (4), permisul de exercitare nivelul 2 permite posesorului să desfăşoare activităţi în domeniul şi specialitatea pentru care acesta a fost eliberat.

Aşa cum reiese din corespondenţa purtată de partea reclamantă cu Ministerul Sănătăţii, celui dintâi nu i-a fost recunoscută, pentru a produce efecte juridice în România, calificarea profesională obţinută în străinătate, aceea de expert în fizică medicală (adresa nr. x/2021).

Instanţa de fond a reţinut corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 85 alin. (3) din Norma de securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic şi radiologie intervenţională aprobată prin Ordinul CNCAN nr. 173/2003, coroborat cu anexa 5, pct. 1 şi 2 lit. e) la Ordinul CNCAN nr. 202/2002, care stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile expertului în protecţie radiologică.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Normele privind eliberarea permiselor de exercitare a activităţilor nucleare şi desemnarea experţilor în protecţie radiologică, aprobate prin Ordinul CNCAN nr. 202/2002, modificat si completat prin Ordinul CNCAN nr. 102/2018, permisul de exercitare nivelul 3 este acela prin care CNCAN desemnează experţii în protecţie radiologică, specialişti care au cunoştinţele şi pregătirea necesare pentru a oferi consultanţă în vederea evaluării dozelor, realizării unei protecţii efective a persoanelor şi utilizării corecte a mijloacelor şi echipamentelor de protecţie radiologică.

De asemenea, conform anexei nr. 5 punctul 2 lit. e) din aceleaşi norme, printre atribuţiile şi responsabilităţile expertului în protecţie radiologică se afla consilierea titularului de autorizaţie CNCAN cu privire la programele de monitorizare a locului de muncă şi de monitorizare individuală si dozimetria personală aferenta.

Or reclamantul este fizician medical si poate exercita activităţi prevăzute în anexa 3, dar nu este expert în fizică medicală, cu atribuţii menţionate în anexa 5.

Astfel, în răspunsurile CNCAN s-a susţinut în mod corect ca dl. A. deţine permis de nivel 2, cu atribuţii prevăzute în anexa 3 din Norme, care nu includ activităţi de măsurători de arie.

În acelaşi sens, pentru desfăşurarea activităţilor de dozimetrie sunt aplicabile Normele privind cerinţele de bază de securitate radiologică aprobate prin Ordinul nr. 752/3978/136 al Ministrului sănătăţii publice, Ministrului educaţiei naţionale şi Preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare - art. 104 alin. (2), art. 111, art. 120 alin. (4), art. 121 alin. (2), art. 140 alin. (3) lit. c), care dispun că serviciul de consultanţă în materie este asigurat de expertul în protecţie radiologică, care este posesor de permis de exercitare nivelul 3.

Nu în ultimul rând, deşi recurentul critică faptul că instanţa nu a înlăturat de la aplicare Ordinul 1272/266/2006 pentru aprobarea Normelor privind expertul în fizică medicală care, în opinia lui, contravine unui act normativ cu forţă juridică superioară (Hotărârea de Guvern nr. 729/2018 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare) nu a înţeles să invoce excepţia de nelegalitate a acestuia astfel că şi aceste susţineri se impun a fi înlăturate.

Nu se poate pune în discuţie chestiunea prezumţiei de nevinovăţie pe care recurentul o invocă în justificarea faptului că, în opinia sa, în această materie, sarcina probei revine pârâţilor şi că orice îndoială este în beneficiul reclamantului.

Reclamantul, formulând acţiunea în contencios administrativ, trebuie să invoce şi să dovedească o vătămare, fiind în prezenţa unui contencios subiectiv, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi, având în vedere dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 554/2004 care se completează, conform art. 28 din acelaşi act normativ, cu cele ale art. 249 C. proc. civ., sarcina probei unui fapt aparţine celui care afirmă respectivul fapt.

6. Temeiurile de drept ale soluţiei pronunţate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 149 din 18 octombrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 149 din 18 octombrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2023.