Discrimination fine for racist remarks at football match: Decision fully annulled for violation of right to defense and lack of specific contraventional fact against club.

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.04.2020, sub numărul de dosar x/2020, reclamanţii A. S.A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Hotărârii nr. 861/27.11.2019 emise de pârât şi şi obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 448 din 01.04.2021:

- a admis în parte acţiunea reclamanţilor:

- a anulat în parte Hotărârea nr. 861/27.11.2019 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi anume, în privinţa constatărilor, precum şi a sancţiunii aplicate C.;

- a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată, respectiv cu privire la reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamantul B. şi pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3.1. Reclamantul B. a solicitat casarea acesteia şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi anularea Hotărârii nr. 861/27.11.2019 emise de pârât în integralitate.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul a menţionat faptul că prima instanţă nu a sancţionat încălcarea dreptului său la apărare ca urmare a faptului că nu a fost citat în cadrul procedurii derulate în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru termenul acordat după repunerea cauzei pe rol, termen la care s-au administrat probatorii despre care nu a avut cunoştinţă; totodată, nu i-a fost comunicată nota de autosesizare motivată, după cum impun prevederile art. 13 din Procedura aplicabilă în cauză.

În altă ordine de idei, recurentul susţine că nu există la dosarul cauzei probatoriu care să demonstreze că se face vinovat de săvârşirea faptei de discriminare reţinute în sarcina sa prin decizia contestată. În acest context, partea arată că raportul de traducere din limbaj mimico-gestual întocmit de expertul interpret D. nu are valoarea unei expertize de specialitate, iar acesta a fost întocmit pro-causa.

3.2. Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat casarea sentinţei exclusiv sub aspectul admiterii în parte a acţiunii şi anulării hotărârii deduse judecăţii în privinţa constatărilor şi sancţiunii aplicate intimatului A. S.A. şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea arată faptul că răspunderea C. în legătură cu fapta de discriminare analizată în cauză poate fi privită dintr-o dublă perspectivă juridică.

În primul rând, este vorba despre răspunderea obiectivă fundamentată pe ideea sau obligaţia de garanţie obiectivă, care îşi are suportul în riscul de acţiune al celui faţă de care se nasc responsabilităţi, corelativ principiului garantării securităţii terţilor în legătură cu activitatea in extenso pe care clubul sportiv, cu personalitate juridică, organizează şi desfăşoară, activitate condusă în interesul direct, indirect sau implicit, imediat sau mediat al acestuia.

În al doilea rând, este vorba despre răspunderea directă a Clubului Sportiv pentru fapta proprie, în virtutea obligaţiei implicite de a se organiza în sensul preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării sau, după caz, al estompării efectelor lezatoare a unor drepturi, precum dreptul la demnitate personală în contextul organizării şi derulării unor evenimente sportive prin intermediul propriilor sportiv cu care are un raport juridic.

4. Soluţia instanţei de recurs

4.1. Consideraţii generale

Aşa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, recurentul B. şi intimata A. S.A. au dedus controlului de legalitate al instanţei specializate, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare, republicată, coroborate cu cele ale art. 8 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea nr. 861/27.11.2019 emisă de recurentul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin această hotărâre, emitentul a reţinut faptul că recurentul B., în timpul desfăşurării meciului de fotbal dintre FC Viitorul şi C. a adresat injurii şi a făcut afirmaţii rasiste cu privire la un jucător străin, ceea ce reprezintă săvârşirea unei fapte de discriminare şi încalcă dreptul la demnitate, conform prevederilor art. 2 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare, republicată. În consecinţă, prin hotărârea în discuţie s-a dispus aplicarea unor amenzi contravenţionale:

- în sumă de 10.000 RON faţă de recurentul B., jucător al C., în temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 şi ale art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor;

- în sumă de 10.000 RON faţă de intimatul C., în baza dispoziţiilor normative anterior arătate.

După cum s-a arătat la pct. 2 al deciziei de faţă, prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi, în consecinţă, a anulat în parte Hotărârea nr. 861/27.11.2019 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi anume, în privinţa constatărilor, precum şi a sancţiunii aplicate C..

Instanţa de control judiciar împărtăşeşte doar parţial soluţia pronunţată de instanţa de fond după cum se va releva în cele ce preced.

4.2. Referitor la recursul promovat de B.

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar reţine că printre principiile statuate în prevederile art. 3 din Ordinul nr. 144/2008 pentru aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor se regăsesc: transparenţa procedurii, contradictorialitatea, precum şi asigurarea dreptului la apărare.

Înalta Curte apreciază că este fondată critica recurentului referitoare la încălcarea dreptului său la apărare în procedura administrativ-jurisdicţională derulată în faţa recurentului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare, republicată: "Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării."

Conform prevederilor art. 17 din Ordinul nr. 144/2008: "Citaţia va fi transmisă părţilor cu cel puţin 5 zile înaintea termenului pentru şedinţa de audiere a Colegiului director. Termenul poate fi şi mai scurt, în funcţie de aprecierea Colegiului director."

Din actele dosarului, rezultă faptul că recurentul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a autosesizat cu privire la posibila faptă de discriminare săvârşită în data de 30.09.2019, în timpul desfăşurării meciului de fotbal dintre FC Viitorul şi C. prin adresarea de injurii şi afirmaţii rasiste la adresa unui jucător străin.

Într-adevăr, prin intermediul adreselor nr. x/02.10.2019 şi nr. y/21.10.2019, Consiliul l-a citat pe recurentul B. pentru termenele din 11.10.2019 şi, respectiv, 01.11.2019.

Însă, persoana de naţionalitate olandeză, jucător de fotbal profesionist legitimat la E. S.A., care a reclamat că a fost discriminat de către recurentul B., a depus la Consiliu concluzii scrise înregistrate sub nr. x/08.11.2019, la care a anexat şi probatorii, respectiv: 2 CD-uri, declaraţii pe propria răspundere date de fotbalişti care activează la aceeaşi echipă şi care s-au aflat pe teren la momentul săvârşirii pretinsei fapte de discriminare, precum şi un raport tehnic de limbaj mimico-gestual realizat după proba video 1. Partea a solicitat Consiliului încuviinţarea administrării probei video şi a probei cu înscrisurile depuse .

La pct. 15 din Hotărârea nr. 861/27.11.2019, recurentul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării consemnează depunerea concluziilor scrise, precum şi a probatoriilor anterior prezentate şi îşi argumentează existenţa faptei de discriminare prin raportare la proba video şi proba cu înscrisuri.

Înalta Curte apreciază că recurentul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a încălcat prevederile art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare, republicată, întrucât nu a procedat la repunerea cauzei pe rol, la citarea părţilor implicate în procedură pentru termenul ce urma a fi acordat, precum şi la punerea în discuţia părţilor a admisibilităţii mijloacelor de probă depuse la dosar de către persoana de naţionalitate olandeză.

De asemenea, recurentul a eludat şi dispoziţiile art. 20 alin. (6) din acelaşi normativ în care se precizează următoarele: "Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituţional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice."

În consecinţă, Înalta Curte reţine că este fondat recursul promovat de recurentul B., iar încălcarea dreptului său la apărare determină sancţiunea nulităţii Hotărârii CNCD nr. 861/27.11.2019.

4.3. Referitor la recursul promovat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

Recurentul critică înlăturarea sancţiunii contravenţionale aplicate C. de către prima instanţă pe considerentul că nu există elemente care să susţină răspunderea sa pentru fapta de discriminare săvârşită de altă persoană, indiferent care ar fi pretinsele raporturi juridice dintre aceasta şi jucătorul de fotbal care a săvârşit fapta de discriminare.

Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, răspunderea contravenţională este personală.

Analizând conţinutul Hotărârii CNCD nr. 861/27.11.2019, instanţa de control judiciar constată că emitentul acesteia nu indică care este fapta de natură contravenţională reţinută în sarcina C.. În mod indiscutabil, simpla negare a existenţei faptei de discriminare, în cadrul procedurii derulate în faţa CNCD, nu poate reprezenta o faptă de discriminare.

Toată argumentaţia prezentată în cadrul memoriului de recurs face referire, în realitate, la răspunderea comitetului pentru fapta presupusului, ceea ce nu poate fi primit atunci când se analizează săvârşirea unei fapte de discriminare ce poate antrena aplicarea unei sancţiuni contravenţionale.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca nefondat, va admite recursul promovat de reclamantul B., va casa în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, va admite acţiunea în integralitate, va anula în tot Hotărârea nr. 861/27.11.2019 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi îl va obliga pe acesta din urmă să reanalizeze sesizarea formulată împotriva reclamantului B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 448 din 1 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de reclamantul B. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând cauza:

Admite acţiunea în integralitate.

Anulează în tot Hotărârea nr. 861/27.11.2019 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Obligă pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să reanalizeze sesizarea formulată împotriva reclamantului B..

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2023.