Challenge to government accreditation standards for pre-university education: judicial substitution of plaintiff's claimed annex items violating the principle of disposition

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, în data de 02.07.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

1. În principal: anularea Hotărârii Guvernului nr. 994/18.11.2020 privind aprobarea standardelor de autorizare de funcţionare provizorie şi a standardelor de acreditare şi de evaluare externă periodică în învăţământul preuniversitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1225 din 14.12.2020, ca urmare a încălcării normelor prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică;

2. în subsidiar: anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 994/18.11.2020, respectiv cu privire la Standardele de acreditare şi de evaluare externă periodică în învăţământul preuniversitar, prevăzute în Anexa care face parte integrantă din această Hotărâre, punctele B5, B7, B48, Bll, B21, B34, B45, B50, B57, B67;

3. Suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 994/18.11.2020, până la soluţionarea definitivă a cauzei, conform art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/5004.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 95 din 27.01.2022:

- a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 994/18.11.2020, ca neîntemeiată;

- a admis în parte acţiunea şi, în consecinţă, a anulat în parte H.G. nr. 994/18.11.2020, respectiv în ceea ce priveşte Anexa - cerinţele B5, B7, B11, B21, B35, B47, B52, B59 si B69;

- a menţinut în rest hotărârea atacată;

- a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Guvernul României, care a solicitat casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.1. Prima instanţă a pronunţat soluţia de admitere a acţiunii cu încălcarea prevederilor art. 397 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a acordat altceva decât ceea ce s-a cerut prin acţiunea dedusă judecăţii.

3.2. Sentinţa a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a), o), p), r), art. 8 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În mod eronat, instanţa de fond a considerat faptul că reclamanta a fost vătămată într-un drept sau interes legitim privat, raportându-se la "interesul privat al membrilor Asociaţiei", deşi, faţă de dispoziţiile normative anterior enunţate, trebuia să aibă în vedere vătămarea proprie a Asociaţiei într-un drept sau interes legitim privat.

3.3. Hotărârea judecătorească contestată a fost pronunţată cu încălcarea/aplicarea greşită a prevederilor art. 7 din Legea nr. 52/2003, republicată, coroborate cu cele ale art. 1, art. 3 alin. (1), art. 4 şi art. 6 din Legea nr. 24/2000, republicată.

Contrar celor susţinute de prima instanţă, procedura de elaborare şi adoptare a proiectului de hotărâre (devenit ulterior H.G. nr. 994/2020) a fost respectată.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 397 alin. (1) C. proc. civ.

Conform acestei dispoziţii normative: "Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel."

Norma în discuţie reflectă unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul disponibilităţii, consacrat expres în dispoziţiile art. 9 C. proc. civ.

Acelaşi principiu este reflectat şi în prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ. în care se menţionează faptul că: "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel."

Din lecturarea considerentelor şi dispozitivului sentinţei recurate, rezultă faptul că judecătorul fondului cauzei a încălcat dispoziţiile legale anterior citate, întrucât a acordat altceva decât s-a cerut în acţiunea introductivă de instanţă.

În concret, după cum s-a precizat la pct. 1 al deciziei de faţă, intimata A. a solicitat:

1. În principal: anularea Hotărârii Guvernului nr. 994/18.11.2020 privind aprobarea standardelor de autorizare de funcţionare provizorie şi a standardelor de acreditare şi de evaluare externă periodică în învăţământul preuniversitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1225 din 14.12.2020, ca urmare a încălcării normelor prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică;

2. în subsidiar: anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 994/18.11.2020, respectiv cu privire la Standardele de acreditare şi de evaluare externă periodică în învăţământul preuniversitar, prevăzute în Anexa care face parte integrantă din această Hotărâre, punctele B5, B7, B48, B11, B21, B34, B45, B50, B57, B67;

3. Suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 994/18.11.2020, până la soluţionarea definitivă a cauzei, conform art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/5004.

Aşa cum s-a menţionat la pct. 2 din prezenta decizie, prima instanţă:

- a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 994/18.11.2020, ca neîntemeiată;

- a admis în parte acţiunea şi, în consecinţă, a anulat în parte H.G. nr. 994/18.11.2020, respectiv în ceea ce priveşte Anexa - cerinţele B5, B7, B11, B21, B35, B47, B52, B59 si B69;

- a menţinut în rest hotărârea atacată;

În motivarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut următoarele:

"Prin hotărârea contestată, pârâtul a stabilit standardele de autorizare de funcţionare provizorie şi standardele de acreditare şi de evaluare externă periodică în învăţământul preuniversitar. Dintre acestea, reclamanta contestă o parte dintre cerinţele pentru standardul de acreditare şi evaluare externă periodică, respectiv cerinţele B5, B7, B11, B21, B35, B47, B50, B52, B59 si B69 (în numerotarea din forma în vigoare la data introducerii acţiunii, reclamanta identificând în mod eronat anumite cerinţe, instanţa realizând renumerotarea lor, în funcţie de poziţia reală în cadrul hotărârii de guvern)."

Instanţa de control judiciar constată că este fondată critica recurentului în sensul că prima instanţă s-a substituit părţii reclamate în indicarea obiectului şi motivării în fapt a cererii de chemare în judecată, prin precizarea elementelor de identificare ale actului administrativ contestat şi a acordat altceva decât s-a cerut de către parte.

Conform prevederilor art. 40 şi urm. din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, hotărârea de Guvern se identifică prin titlul, număr de ordine, data şi anul apariţiei şi numărul şi data publicării în Monitorul Oficial al României.

Suplimentar, aşa cum este cazul în speţa de faţă, aceasta se identifică şi prin indicarea anexei/anexelor şi a nr. curent la care se găsesc prevederile/cerinţele care, în concepţia părţii intimate, sunt nelegale şi vătămătoare pentru aceasta. Cerinţele pentru standardul de acreditare şi evaluare externă periodică au, în anexa la H.G. nr. 994/18.11.2020, exprimări literale şi cifrice. Identificarea acestor elemente se circumscrie obiectului cererii de chemare în judecată.

Relevante pe chestiunea aflată în discuţie sunt şi prevederile art. 22 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. în care se precizează faptul că: (…) "cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară sa prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

În aplicarea acestor prevederi legale, judecătorul fondului trebuia să pună în discuţia părţii intimate chestiunile legate de obiectul cererii deduse judecăţii şi de argumentaţia în fapt pe care acesta se sprijină.

Ca atare, după cum în mod justificat a arătat recurentul, în lipsa unor precizări din partea intimatei A., instanţa nu putea să se substituie acesteia şi să indice, prin altă exprimare literală şi cifrică, cerinţele pe care se presupune că le-ar fi contestat intimata.

Mai mult decât atât, în mod eronat prima instanţă a considerat că actul normativ în discuţie/subdiviziunile sale/cerinţele ar avea cu o altă numerotare, ca urmare a faptului că este vorba despre o altă formă în vigoare la data introducerii acţiunii.

În realitate, H.G. nr. 994/18.11.2020 nu a suferit modificări între data publicării în Monitorul Oficial al României - 14.12.2020 - şi data introducerii acţiunii de către intimată - 02.07.2021 - sau data pronunţării hotărârii judecătoreşti - 27.01.2022.

În aceste condiţii, vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărâre judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

În raport cu această soluţie, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de către instanţa de trimitere cu ocazia rejudecării cauzei.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 95 din 27 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 20232023.