Suspension of operational control report mandating exclusive use of national emergency call system and physician-led ambulance coordination
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal and Justice dismissed the appeal, leaving in force the lower court's ruling that rejected the plaintiff's application to suspend the execution of an operational control report. The dispute concerned a public ambulance service seeking to suspend a report from the Ministry of Internal Affairs, which mandated the integrated management of medical emergency calls through the National Unified Emergency Call System and prohibited the use of parallel proprietary information systems, and required the revision of administrative acts appointing medical coordinators. The court held that the appeal was unfounded because the applicant failed to satisfy the cumulative conditions for suspension under Article 14 of Law No. 554/2004, specifically failing to demonstrate a justified case or imminent damage, as the challenged measures were legally grounded in Article 104 and Article 118(5) of Law No. 95/2006, which mandate the use of the unified national infrastructure and specify that emergency department coordination must be performed by a physician, with a medical assistant acting only in the physician's absence.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 488 pct. 8 din C. proc. civ, art. 118 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Suspension of operational control report mandating exclusive use of national emergency call system and physician-led ambulance coordination: The dispute concerned a public ambulance service seeking to suspend a report from the Ministry of Internal Affairs, which mandated the integrated management of medical emergency calls through the National Unified Emergency Call System and prohibited the use of parallel proprietary information systems, and required the revision of administrative acts appointing medical coordinators. The court held that the appeal was unfounded because the applicant failed to satisfy the cumulative conditions for suspension under Article 14 of Law No. 554/2004, specifically failing to demonstrate a justified case or imminent damage, as the challenged measures were legally grounded in Article 104 and Article 118(5) of Law No. 95/2006, which mandate the use of the unified national infrastructure and specify that emergency department coordination must be performed by a physician, with a medical assistant acting only in the physician's absence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal.
Procedural rule applied in the dispositive to regulate the ruling on the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 mai 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2020 reclamantul Serviciul De Ambulanta Bucureşti - Ilfov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Raportului de control operaţional la SABIF întocmit şi înregistrat sub nr. x/14.04.2020 la Departamentul pentru situaţii de urgenţă, până la judecarea definitivă a fondului cauzei.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 644 pronunţată în data de 23 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea promovată de reclamantul Serviciul de Ambulanţă Bucureşti – Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Departamentul Pentru Situaţii De Urgenţă, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 644 pronunţată la 23 iulie 2020 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Serviciul de Ambulanţă Bucureşti – Ilfov, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea cererii de suspendare a executării Raportului de control operaţional la SABIF.
În cuprinsul motivelor de recurs, după expunerea pe larg a speţei, reclamantul a susţinut hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Precizează că instituţia recurentă, precum şi celelalte agenţii funcţionează prin preluarea apelurilor primite, triate şi transferate de către SNUAU 112.
Mai mult, niciodată nu a susţinut că propriul sistem informatic ar fi superior SNUAU 112, ci per a contrario, sistemul informatic DISPEC (SABIF) era comparat strict cu sistemul informatic COORDCOM (SMURD şi ISU).
Instanţa a preluat în descriere susţinerile părţilor, totodată şi inducerea în eroare a pârâtului referitoare la critica adusă reclamantului cum că ar fi "refuzat în mod constant respectarea dispoziţiilor legale referitoare la gestionarea integrată a apelurilor de urgenţă cu caracter medical preluate prin SNUAU 112 în Dispeceratul Integrat ISUBIF-SABIF..."etc., însă fără a indica în concret norma legală care se presupune că ar fi încălcat-o precum şi existenţa efectivă a acestei încălcări câtă vreme recunoaşte că preluăm apeluri de la SNUAU 112.
Adresele emise de STS emit opinii contradictorii celor susţinute de departamentul SU, aceştia din urmă citind pentru şi în interes propriu textele, cu bună ştiinţă şi intenţie inducând în eroare şi instanţa de judecată care probabil că a apreciat suficientă apărarea acestui departament fără să mai citească înscrisurile emise de STS existente la dosarul cauze.
Precizează că, la nivel naţional sunt constituite dispecerate separate ale agenţiilor specializate (ISU, poliţie, jandarmi, serviciile de ambulanţă, poliţie locală) care sunt alertate de către Centrele unice pentru apeluri de urgenţă ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. Aceste centre le transferă înregistrat cazurile de urgenţă reclamate de către cetăţeni, în vederea realizării intervenţiei, potrivit competenţelor şi responsabilităţilor asumate prin indexul de incidente. În ultimul timp a fost dezvoltat conceptul de dispecerate semiintegrate sau colocate, care presupun aducerea în acelaşi loc/spaţiu a cel puţin două agenţii specializate (spre exemplificare: ISU şi Serviciul de Ambulanţă, situaţie extinsă la nivel naţional). Dacă preluarea apelurilor cetăţenilor in centrele unice 112 STS este de ordinul a 3-4 secunde în 2018, dificultăţile constate în procesul de dispecerizare şi cauzate în special de timpul destul de ridicat al preluării de către dispeceratele agenţiilor specializate de intervenţie a datelor/informaţiilor necesare realizării intervenţiilor, au dus de nenumărate ori la concluzia că cea mai eficientă soluţie ar fi integrarea dispeceratelor în spaţii adecvate, fie judeţene, fie zonale/regionale. Exemple de succes vin din experienţa dispeceratelor integrate din judeţul Mureş (concept implementat începând cu anul 2001) dar şi recent prin crearea dispeceratului Bucureşti-Ilfov (operaţional din anul 2018, cu solicitare recentă de integrare a tuturor agenţiilor din MAI).
Responsabilitatea actului medical revine medicului de urgenţă sau medicului cu competenţă în urgenţe ce aparţine spitalului judeţean — U.P.U. (unităţii de primire urgenţe)/spitalelor de urgenţă din municipiul Bucureşti ori Serviciului de Ambulanţă Judeţean/Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti.
În susţinerea celor arătate anterior au depus la dosar Metodologia de care s-a făcut vorbire, respectiv Raportul preliminar privind sistemul national de apeluri de urgenţă 112 - document semnat de dl A., publicat de Guvernul României.
Cu privire la paguba iminentă este prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenţă sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public, întrucât a renunţa la sistemul informatic DISPEC reprezintă pierderea bazei de bate informatice şi o sincopă în actul medical la nivelul Municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov.
Astfel, prin scoaterea din funcţiune a SISTEMULUI INFORMATIC de teletriai si dispecerizare DISPEC—112, activ, în stare de funcţiune, conceput special pe specificitatea Bucureştiului, conform documentaţiei editate sub egida UE şi ONU (anexe pag 170-240), creează o pagubă în valoare de 732.566 RON în patrimoniul SABIF si este de natură să afecteze asigurarea asistenţei medicale de urgenţă pentru cei peste 3 milioane de locuitori deserviţi de SABIF, persoane vătămate în drepturile şi interesele legitime, prin emiterea şi aprobarea, de către dl Ministru MAI, a propunerilor de măsuri înscrise în Raportul DSU nr x/14.04.2020.
4. Apărări formulate în cauză
Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 14 aprilie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului - pârât la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării şi la dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că Raportul de control operaţional la SABIF întocmit şi înregistrat sub nr. x/14.04.2020 la Departamentul pentru situaţii de urgenţă prin Măsura nr. 5.11. din Raportul de control a stabilit "dispunerea măsurilor necesare în vederea gestionării integrate a apelurilor de urgenţă cu caracter medical preluate prin SNUAU 112 în Dispeceratul Integrat ISUBIF-SABIF, doar prin utilizarea Algoritmului din Anexa nr. 9 la OMSP nr. 2021/OMIRA nr. 691 I 2008 din cadrul platformei destinate dispecerizării apelurilor de urgenţă implementate la nivel naţional prin Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, fără a se utiliza alte aplicaţii informatice paralele" şi prin Măsura nr. 5.3 revizuirea actelor administrative ale managerului general privind numirea în funcţiile de coordonatori a medicilor/asistenţilor medicali la substaţiile de ambulanţă Sector 1, 3, 4 şi substaţia Măgurele - Compartimentul de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical asistat, cu respectarea prevederilor art. 118 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 potrivit căruia la substaţiile de ambulanţă, compartimentul de urgentă poate fi coordonat de un asistent medical doar în lipsa unui medic.
Instanţa de fond a făcut analiza condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei, constatând că acestea nu sunt îndeplinite.
A reţinut "în ceea ce priveşte măsura nr. 5.11. din Raportul de control, că acesta este, cel puţin la o analiză prima facie, specifică acestui tip de cauze, legală, decurgând din dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 95/2006", text de lege din care "rezultă obligaţia utilizării infrastructurii Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, reclamanta neavând, prin urmare, facultatea de a utiliza propriul sistem de dispecerizare.
În privinţa susţinerilor reclamantei potrivit cărora propriul sistem ar fi superior sistemului naţional unic, instanţa observă că, în contextul în care legea impune folosirea unui sistem naţional unic, fiind excluse orice alte variante alternative, argumentele reclamantei privind oportunitatea (şi nu legalitatea) folosirii propriului sistem nu pot fundamenta menţinerea acestuia, opunându-se legii în vigoare.
Prin urmare, nu este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat în ceea ce priveşte măsura 5.11. din Raportul de control."
A constatat că nu este îndeplinită nici condiţia pagubei iminente "atâta timp cât reclamanta urmează să folosească în locul sistemului propriu, sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă, prin urmare activitatea reclamantei nu va fi perturbată cu nimic".
În ceea ce priveşte măsura 5.3 din Raportul de control, Curtea a observat că "legalitatea acesteia rezultă din prevederile art. 118 alin. (5) din Legea nr. 95/2006 (...) text din care "rezultă cu claritate că, în ceea ce priveşte coordonarea compartimentului de urgenţă, aceasta se realizează de un medic, iar doar în lipsa acestuia de un asistent medical, iar nu concomitent de un medic şi un asistent medical aşa cum a procedat reclamanta. Prin urmare, nici în ceea ce priveşte această măsură nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
Formularea unor acţiuni în instanţă împotriva reclamantei de către persoanele afectate de implementarea acestei măsuri nu indică îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, rezultatele unor astfel de procese fiind incerte şi îndepărtate."
Instanţa de fond a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele cazului justificat, nici ale pagubei iminente, pentru nici una dintre măsurile criticate de reclamantă.
Înalta Curte reţine că în concret, recurentul-reclamant este nemulţumit de faptul ca trebuie sa renunţe la sistemul informaic de teletriaj şi dispecerizare DISPEC-112, susţinând că că scoaterea din funcţiune a SISTEMULUI activ în stare de funcţiune, conceput special pe specificitatea Bucureştiului, conform documentaţiei editate sub egida UE şi ONU creează o pagubă în valoare de 732.566 RON în patrimoniul SABIF şi este de natură să afecteze asigurarea asistenţei medicale de urgenţă pentru cei peste 3 milioane de locuitori deserviţi de SABIF, persoane vătămate în drepturile şi interesele legitime, prin emiterea şi aprobarea, de către Ministrul MAI, a propunerilor de măsuri înscrise în Raportul DSU nr x/14.04.2020.
Recurentul susţine că dacă ar fi respectată Măsura 5.11. din Raportul DSU al MAI de SABIF, s-ar încălca prevederile legale (Legea nr. 15/1994, O.G. nr 81/2003; Normele aprobate prin OMFP nr. 1917/2005) şi s-ar aduce o "perturbarea previzibilă gravă a funcţionării SABIF, unitate sanitară publică de importanţă strategică, conform Legii nr. 95/2006, fapt pentru care a solicitat suspendarea executarii Raportului de control.
Înalta Curte precizează că, din cuprinsul raportului a cărui suspendare se solicită nu rezultă că dispune să se renunţe la sistemul informaic de teletriaj şi dispecerizare DISPEC-112, ci " dispunerea măsurilor necesare în vederea gestionării integrate a apelurilor de urgenţă cu caracter medical preluate prin SNUAU 112 în Dispeceratul Integrat ISUBIF-SABIF, doar prin utilizarea Algoritmului din Anexa nr. 9 la OMSP nr. 2021/OMIRA nr. 691 I 2008 din cadrul platformei destinate dispecerizării apelurilor de urgenţă implementate la nivel naţional prin Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, fără a se utiliza alte aplicaţii informatice paralele".
Recurentul-reclamant apreciază, în ceea ce priveşte măsura 5.3 din raport, că responsabilitatea actului medical revine medicului de urgenţă sau medicului cu competenţă în urgenţe ce aparţine spitalului judeţean — U.P.U. (unităţii de primire urgenţe)/spitalelor de urgenţă din municipiul Bucureşti ori Serviciului de Ambulanţă Judeţean/Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti şi nu unui asistent medical.
Înalta Curte constată că, prin motivele de casare, recurentul nu critică argumentaţia instanţei de fond, nefăcând nicio referire la dispoziţiile art. 104 şi art. 118 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, care întemeiază aserţiunea aparenţei de legalitate a actului atacat.
În ceea ce priveşte existenţa condiţiei referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, prin "pagubă iminentă" se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
De asemenea, în privinţa pagubei iminente, Înalta Curte constată că nu există critici concrete ale argumentelor Curţii de Apel Bucureşti ce au fost expuse mai sus, ci doar o prezentare a motivelor pentru care recurentul apreciază îndeplinită şi condiţia pagubei iminente.
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 644 din 23 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 11 mai 2022.