Jurisdiction for termination of state-protocol housing contracts based on public security collaboration findings

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 iunie 2022, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, a solicitat anularea Notificării nr. x/28.03.2022, emisă de RAAPPS şi a Notificării nr. x/10.05.2022, emisă de aceeaşi pârâtă ca răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva Notificării nr. x/28.03.2022.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1661 din 07 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea soluţiei astfel dispuse, curtea de apel a reţinut incidenţa art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 raportat la împrejurarea că litigiul priveşte executarea unui act administrativ, astfel că revine instanţelor civile competenţa soluţionării cauzei, iar potrivit regulilor stabilite de art. 94 lit. k) din C. proc. civ., judecătoria este instanţa competentă material în soluţionarea cauzei, în raport de valoarea de sub 200.000 RON a litigiului.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2020 din 2 martie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a avut în vedere obiectul cererii deduse judecăţii, care vizează anularea notificărilor emise de pârâtă, apreciate de reclamant a avea caracter de acte administrative. Cum reclamantul este cel care stabileşte obiectul şi limitele procesului, iar acesta se consideră persoană vătămată prin emiterea unor acte administrative ale pârâtei autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că între reclamantul A. şi pârâta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat s-a încheiat, în temeiul Legii nr. 406/2001, Contractul de folosinţă a locuinţei şi de livrare de utilităţi nr. 1905 din 19 februarie 2015, prin care s-a pus la dispoziţia reclamantului-beneficiar folosinţa gratuită a imobilului situat în Mun. Bucureşti, str. x, sector 1 şi livrarea de utilităţi aferente.

Având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, potrivit cărora nu beneficiază de prevederile legii persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii, precum şi soluţia dispusă cu privire la reclamant în dosarul nr. x/2019, prin care s-a constatat calitatea acestuia de colaborator al Securităţii, pârâta RAPPS i-a transmis reclamantului Notificarea nr. x/28.03.2022, prin care i-a adus la cunoştinţă încetarea valabilităţii contractului nr. x/2015 şi i-a solicitat eliberarea şi predarea imobilului în termen de 60 de zile. Împotriva acestei notificări reclamantul a formulat plângere prealabilă, pârâta răspunzând prin Notificarea nr. x/10.05.2022.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea reclamantului de anulare a celor două notificări sus-indicate.

Potrivit art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun.

În speţă, contractul încheiat între părţi este un contract administrativ, având ca obiect punerea la dispoziţia beneficiarului a unui drept de folosinţă ce poartă asupra unui bun proprietate publică, având în vedere că, potrivit art. 57 din Legea nr. 114/1996, locuinţele de protocol sunt proprietate publică a statului, administrarea lor fiind dată în atribuţia Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)1 din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.

Cât priveşte notificările a căror anulare se solicită, Înalta Curte constată că Notificarea nr. x/28.03.2022 este emisă în executarea contractului administrativ, aducând la cunoştinţa beneficiarului încetarea valabilităţii acestuia, iar Notificarea nr. x/10.05.2022, emisă ca răspuns la plângerea prealabilă, urmează acelaşi regim juridic.

În consecinţă, fiind în prezenţa unui litigiu care decurge din executarea unui contract administrativ, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare revenind instanţei civile de drept comun potrivit regulilor C. proc. civ., respectiv judecătoriei, în raport de valoarea obiectului pricinii, după cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti.

Înalta Curte constată, contrar argumentaţiei Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, că nu prezintă relevanţă calificarea notificărilor ca fiind sau nu acte administrative şi nici împrejurarea că reclamantul s-a adresat cu acţiunea în anulare curţii de apel, atât timp cât, prin dispoziţiile derogatorii ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit competenţa instanţelor civile de drept comun ori de câte ori litigiul priveşte executarea unui contract administrativ, fără a condiţiona aplicarea normei de competenţă de natura actului emis în cursul executării acestui contract. Ca atare, chiar dacă notificările contestate sunt emise de o autoritate publică centrală, reclamantul susţinând că au natura unor acte administrative prin care i s-a produs o vătămare, aceste aspecte vizează fondul cauzei, urmând a fi dezlegate de instanţa competentă, însă nu înlătură aplicarea în cauză a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este în competenţa de soluţionare a instanţei civile stabilite potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ. (valoarea litigiului fiind sub 200.000 RON) şi art. 107 din acelaşi cod (sediul pârâtei fiind situat în Sectorul 1 Bucureşti), iar nu a instanţei de contencios administrativ stabilite conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat R.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.