Judicial review of CSM transfer refusal: balance between institutional workload criteria and applicant's personal circumstances under Art. 612 Law No. 303/2004

Şedinţa publică din data de 17 mai 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul"), a solicitat anularea Hotărârii nr. 2509 din 15 noiembrie 2022 şi a Hotărârii nr. 2768 din 17 noiembrie 2022, emise de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători şi obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre, prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

În motivarea cererii, contestatoarea arată că a formulat mai multe cereri de transfer succesive, la datele de 18.01.2022, 31.01.2022, 18.05.2022, 24.05.2022, 28.09.2022 şi 12.10.2022, solicitând Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători să aprobe transferul de la Judecătoria Alexandria la una din următoarele instanţe: Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti. Cererile de transfer din 28.09.2022 şi 12.10.2022 au fost respinse prin hotărârile ce fac obiectul contestaţiei de faţă.

Arată contestatoarea că este judecător în cadrul Judecătoriei Alexandria, cu o vechime efectivă şi la instanţă de 5 ani şi o lună, respectiv 4 ani şi 11 luni la momentul soluţionării ultimei cereri de transfer, timp în care şi-a desfăşurat activitatea fără întreruperi/delegări/detaşări, iar în perioada 18.02.2019 - 18.02.2022 a fost membru al Colegiului de Conducere al Judecătoriei Alexandria. Arată că în activitatea sa a judecat cauze în materie civilă şi în materie penală, a judecat în complet specializat timp de 2 ani (fond funciar) şi şi-a desfăşurat cu responsabilitate activitatea profesională, preocupându-se de pregătirea sa profesională, de asigurarea operativităţii actului de justiţie, dar şi a calităţii acestuia, gestionând un volum mare de activitate, de natură judiciară şi administrativă.

În ceea ce priveşte distanţa dintre domiciliu şi sediul instanţei, arată contestatoarea că parcurge 176 km dus-întors, făcând navetă de mai mult de 5 ani neîntrerupt, timpul petrecut în trafic fiind de aproximativ 3 1/2 ore/zi, iar timpul alocat zilnic navetei ar fi mai util dedicat lucrului efectiv la instanţă şi ar permite o participare mai activă în cadrul familiei şi o dezvoltare a vieţii personale. Întrucât domiciliul contestatoarei se află în mun. Bucureşti, admiterea transferului ar conduce la eliminarea cheltuielilor cu decontarea chiriei.

Referitor la situaţia familială, contestatoarea arată că mama sa se confruntă cu o serie de afecţiuni medicale, ea trebuind să-i fie alături la intervenţiile chirurgicale pe care le efectuează, întrucât sora sa este stabilită în Franţa, având dublă cetăţenie. Totodată, arată contestatoarea că are în supraveghere pe sora bunicii paterne, care locuieşte în Bucureşti singură, fiind în vârsta de 90 de ani, fără copii sau alte rude care să o îngrijească, astfel că necesită, la rândul său, înrijire constantă, iar în măsura în care locul de muncă ar fi în Bucureşti contestatoarea ar putea să o ajute într-un mod mult mai eficient.

În privinţa motivelor de ordin profesională, contestatoarea învederează că este familiarizată cu activitatea unei instanţe din Bucureşti, anterior funcţiei de judecător ocupând funcţia de grefier de şedinţă timp de 8 ani în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, între 2009 şi 2017, iar în cuprinsul cererilor de transfer, şi-a exprimat disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării posturilor vacante din cadrul judecătoriilor vizate de transfer.

Mai arată că Judecătoria Alexandria poate fi considerată o instanţă atractivă, la fiecare concurs de admitere în magistratură s-a optat pentru ocuparea unui post în cadrul instanţei, pentru ultimele doua sesiuni de concursuri de admitere în magistratură fiind scoase la concurs două posturi de judecător si un post pe lista suplimentară. Volumul de activitate al instanţei este relativ constant, fiind într-o creştere spre finalul anului 2020, pe fondul lipsei cadrului legislativ, care a stopat fluxul de personal o perioadă de 2 ani. Numărul de dosare aflate pe completul în care îşi desfăşoară activitatea de judecată contestatoarea este unul mediu în raport cu oricare alt complet la nivelul Judecătoriei Alexandria, astfel că plecarea sa nu va produce o gravă perturbare a activităţii acestei judecătorii.

Subliniază că perspectiva promovării efective la Tribunalul Bucureşti este îndepărtată potrivit prevederilor legislative în vigoare, prin urmare o schimbare reală în viaţa profesională nu poate fi avută în vedere momentan.

Contestatoarea susţine că un prim motiv de nelegalitate al celor două hotărâri contestate se referă la încălcarea prevederilor art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004, în sensul că secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nu a analizat, în concret, motivele cuprinse în avizele consultative emise de preşedintele Judecătoriei Alexandria, preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, precum şi ale preşedinţilor Judecătoriilor Sectoarelor 1,2,3,4,5 şi 6, ci doar concluziile acestor avize.

Printr-un alt motiv de nelegalitate, contestatoarea susţine că secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi-a întemeiat analiza volumului de activitate al Judecătoriei Alexandria şi al judecătoriilor la care se solicita transferul doar pe baza datelor oferite de referatul întocmit în baza art. 61 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, fără a ţine cont de datele statistice privind volumul de activitate incluse în avizele consultative emise de preşedinţii instanţelor implicate în procedura transferului, ceea ce contravine prevederilor art. 612 lit. b) din Legea nr. 303/2004. Această concluzie derivă din faptul că, în ambele hotărâri, secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, după ce a indicat vechimea în funcţia de judecător a contestatoarei, a procedat la enunţarea situaţiei statistice a instanţelor de unde s-a solicitat şi unde s-a solicitat transferul doar pe baza celor existente la nivelul direcţiei de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În acest sens, arată contestatoarea că legea a prevăzut că se vor lua în calcul datele statistice din ultimele 12 luni privind volumul de activitate şi încărcătura efectivă pe judecător sau pe procuror, ceea ce presupune ca direcţia de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii să ia în calcul situaţia statistică existentă la nivelul instanţelor implicate în perioada noiembrie 2021- noiembrie 2022, însă, din cuprinsul hotărârilor atacate, direcţia de resort a întocmit referatul prevăzut de art. 61 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 prin raportare exclusiv la anul 2021, fără a lua în considerare elementele statistice aferente anului 2022.

Printr-o altă critică adusă hotărârilor atacate se susţine că nu s-a făcut o analiză efectivă a tuturor criteriilor legale pe care secţia pentru judecători trebuia să le aibă în vedere la momentul analizei cererilor de transfer formulate de contestatoare. Din lecturarea celor două hotărâri nu se poate discerne o analiză concretă a situaţiei contestatoarei în raport de fiecare criteriu enunţat de legiuitor, CSM limitându-se doar la criteriile prevăzute de art. 612 lit. a), b) şi e) din Legea nr. 303/2004, fără a lua în calcul celelalte criterii de evaluare. Simpla menţiune cuprinsă în ambele hotărâri în sensul că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de lege nu este suficient pentru a se ajunge la concluzia că au fost efectiv luate în considerare toate criteriile.

Susţine contestatoarea că din ambele hotărâri rezultă că motivele pentru care sunt preferaţi judecătorii B. şi C. în admiterea cererilor de transfer este vechimea mai mare a celor doi solicitanţi, precum şi motivele de ordin personal invocate în susţinerea cererii. Însă, în cuprinsul ambelor cereri de transfer, contestatoarea a invocat atât motive de ordin profesional, cât şi motive de ordin personal, însă acestea nu au fost analizate în cuprinsul hotărârilor atacate. Criteriul privind volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul, de care s-a prevalat secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în adoptarea hotărârilor atacate, nu este determinant în soluţionarea cererilor de transfer, interesul general privind activitatea instanţelor nefiind afectat de interesul privat al solicitantului transferului, în măsura în care în urma analizei celorlalte criterii ar justifica luarea unei astfel de măsuri.

În aprecierea contestatoarei, hotărârile CSM contestate sunt emise cu exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004. Libertatea de apreciere a Consiliul Superior al Magistraturii prin secţia pentru Judecători este limitată atât de respectarea dispoziţiilor legale, autoritatea fiind obligată să acţioneze în cadrul impus de acestea, cât şi de drepturile instanţelor implicate în procedura de transfer şi ale contestatoarei.

În acest sens, se susţine de către contestatoare că, deşi în principiu instanţa de contencios poate şi trebuie să cenzureze actul administrativ sub aspectul legalităţii, neputând exercita o cenzură asupra oportunităţii emiterii actului, în situaţia de excepţie a abuzului de putere oportunitatea poate fi cenzurată de judecător. În acest sens, judecătorul poate verifica dacă elementele de oportunitate ale actului administrativ nu depăşesc limitele impuse de lege capacităţii de apreciere a administraţiei sau dacă nu se abat de la scopul urmărit de lege. Ca urmare, şi în această situaţie este vorba tot de o încălcare a legalităţii, dar prin intermediul mijloacelor utilizate de administraţie. Altfel spus, din această perspectivă, oportunitatea apare tot ca un element al legalităţii, nu ca o condiţie de validitatea de sine stătătoare. Judecătorul de contencios administrativ are dreptul să verifice dacă administraţia publică nu a acţionat abuziv, contrar interesului public, aşa cum rezultă din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.

În raport şi de practica înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatoarea susţine că dacă dreptul de apreciere de care se bucură administraţia publică este exercitat prin depăşirea unui raport rezonabil de proporţionalitate între măsura luată şi scopul urmărit, atunci ne găsim în ipoteza unui exces de putere, instituţie juridică reglementată de către dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Contestatoarea învederează că a fost admisă în magistratură în condiţiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, ceea ce a atras, în mod corelativ, în baza art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, interdicţia de transfer pe o perioadă de 3 ani. Având în vedere că decretul de numire în funcţia de judecător a fost semnat la data de 21.12.2017, interdicţia de transfer a fost în vigoare în perioada decembrie 2017 - decembrie 2020, situaţie ce a fost acceptată de contestatoare la momentul în care a optat pentru această formă de selecţie în magistratură. Cu toate acestea, după momentul ridicării interdicţiei, nu a existat nicio modalitate de a ajunge, în urma unei proceduri administrative, la satisfacerea interesului privat enunţat anterior, neexistând nici măcar vocaţia despre care face referire secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în hotărârile atacate, deoarece textele legale care au stat la baza procedurii de transfer reglementată de Legea nr. 303/2004 au fost declarate neconstituţionale în urma deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020. Astfel, interdicţiei de 3 ani instituită de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 i s-a adăugat o perioadă în plus, formată din perioada cuprinsă între momentul declarării ca neconstituţionale a dispoziţiilor privind procedura de transfer şi momentul declanşării primei sesiuni de transferuri ale judecătorilor, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 313/27.12.2021, care a pus în acord prevederile Legii nr. 303/2004 cu Constituţia României, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/2004. Aşadar, interdicţia reală în cazul contestatoarei a durat între 31.12.2017 şi 01.03.2022, având o durată totală de 4 ani şi 3 luni. În toată această perioadă, interesul public al asigurării stabilităţii şi funcţionării Judecătoriei Alexandria a fost pe deplin satisfăcut, însă starea interesului privat a rămas în aceeaşi situaţie din data de 21.12.2017.

Arată că, din întreaga motivare a hotărârilor atacate, rezultă că intimatul a reţinut în analiză doar acele elemente de ordine publică necesare funcţionării în bune condiţii a Judecătoriei Alexandria, fără a lua în calcul şi analiza interesul de ordin privat al contestatoarei. În condiţiile în care interesul privat al contestatoarei a fost suprimat pe o perioadă mai mare de timp decât cea prevăzută de lege, secţia pentru Judecători era obligată să realizeze o analiză concretă şi să reechilibreze interesul privat cu interesul public, iar nu să dea preeminenţă în continuare interesului public. Această motivaţie a stat la baza soluţiilor de respingere a cererilor de transfer formulate de contestatoare în cadrul celorlalte 2 sesiuni de transferi ale judecătorilor realizate în cursul anului 2022, concretizate în alte 4 hotărâri de respingere a cererilor sale.

În opinia contestatoarei, din analiza hotărârilor atacate se desprinde o contradicţie în analiza efectuată întrucât se concluzionează că este oportun transferul, în fiecare etapă a sesiunii de la finalul anului 2022, a unui singur judecător, apoi se arată că prevalează interesele personale ale judecătorilor B. şi C., precum şi vechimea mai mare la Judecătoria Alexandria, pe când în cazul contestatoarei au fost analizate cererile de transfer doar prin prisma intereselor de ordin public care ţin de buna funcţionare a Judecătoriei Alexandria.

Se mai arată că, din cuprinsul hotărârilor contestate, a rezultat că dinamica resurselor umane la nivelul Judecătoriei Alexandria permite transferul unui singur judecător în ambele etape ale sesiunii de transferuri. La momentul analizării ambelor cereri de transfer formulate de contestatoare, la nivelul Judecătoriei Alexandria numărul de judecători efectiv care funcţionau era de 8 (cu luarea în considerare a funcţiei de preşedinte care este ocupat de un judecător delegat de la Judecătoria Roşiori de Vede), număr apreciat de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii ca permiţând transferul unui singur judecător la altă instanţă. În timp ce în cadrul etapei în care a avut loc transferul judecătorului B. de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Calafat, a avut loc şi transferul judecătoarei D. de la Judecătoria Bârlad la Judecătoria Alexandria, în etapa în care a avut loc transferul judecătorului C. nu a mai fost transferat un alt judecător la Judecătoria Alexandria. La momentul transferării efective a judecătorului C. la Judecătoria Piteşti (01.04.2023), numărul de judecători care funcţionează efectiv în cadrul Judecătoriei Alexandria va fi de 7, sub limita determinată incidental de către secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii care să permită transferul subsemnatei de la Judecătoria Alexandria, aspect care afectează din nou interesul privat al contestatoarei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susţine intimatul că, prin Hotărârea nr. 2509/15.11.2022 a secţiei pentru judecători, adoptată în prima etapă de transfer, a respins cererea de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Din analiza traseului profesional al contestatoarei, a reţinut intimatul că aceasta avea o vechime de 4 ani şi 9 luni în funcţia de judecător şi la instanţă.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, s-a reţinut că la Judecătoria Alexandria, instanţa de la care se solicita transferul, din cele 11 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 8 posturi, fiind vacante 3 posturi, din care un post indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură. De asemenea, funcţia de preşedinte era ocupată prin delegare, funcţia de vicepreşedinte era vacantă, 1 judecător era delegat de la altă instanţă, iar 1 judecător era delegat la o altă instanţă. S-a avut în vedere şi împrejurarea că, în anul 2021, la Judecătoria Videle încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1479 de cauze, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1049, comparativ cu media naţională de 855.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reţinut că:

a) la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat transferul, din cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal plus un post din fondul de rezervă sub condiţia emiterii ordinului ministrului justiţiei, erau ocupate 73 de posturi, fiind vacante 6 posturi. De asemenea, un post urma să fie restituit în fondul de rezervă. Funcţiile de preşedinte al secţiei I civile şi preşedinte al secţiei penale erau ocupate prin delegare, iar funcţia de conducere de preşedinte al secţiei a fi-a civilă se vacantase de la 15.11.2022, ca urmare a promovării la Tribunalul Bucureşti a judecătorului delegat în această funcţie.

Totodată, 9 posturi de judecător temporar vacante erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 1 judecător era delegat de la altă instanţă, iar 3 judecători erau delegaţi la alte instanţe.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura pe judecător a fost de 1250 de dosare, comparativ cu media naţională de 1085 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 938 de dosare, comparativ cu media naţională de 855 de dosare.

b) la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat de asemenea transferul, din cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 47 de posturi (1 judecător stagiar), existând 3 posturi vacante, la care se adăuga 1 post aprobat spre ocupare în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciari, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, erau vacante funcţiile de preşedinte al secţiei civile şi preşedinte al secţiei penale, care erau ocupate prin delegare. De asemenea, 5 posturi erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, 2 judecători erau delegaţi de la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, iar 3 judecători erau delegaţi la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura pe judecător a fost de 919 dosare, comparativ cu media naţională de 1085 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 840 de dosare, comparativ cu media naţională de 855 de dosare.

c) la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat de asemenea transferul, din cele 66 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 61 de posturi (1 judecător stagiar), fiind vacante 5 posturi, la care se adăugau 2 posturi aprobate spre ocupare în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, era vacantă funcţia de preşedinte al secţiei penale, care era ocupată prin delegare, 8 posturi erau ocupate în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, 5 judecători erau delegaţi de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la alte instanţe, iar 2 judecători erau delegaţi la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura pe judecător a fost de 693 dosare, comparativ cu media naţională de 1085 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 642 de dosare, comparativ cu media naţională de 855 de dosare.

d) la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat de asemenea transferul, din cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, la care se adăuga 1 post din fondul de rezervă, erau ocupate 53 de posturi de judecător, fiind vacante 2 posturi, la care se adăuga 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcţie, prin pensionare. De asemenea, un post urma să fie restituit în fondul de rezervă. Totodată, 6 posturi erau temporar vacante în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, iar 1 judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti la o altă instanţă.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media naţională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media naţională de 855.

e) la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat de asemenea transferul, erau ocupate toate posturile de judecător prevăzute în schema de personal.

f) la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, instanţă la care s-a solicitat de asemenea transferul, din cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schemă, la care se adăugau 2 posturi din fondul de rezervă, erau ocupate 32 de posturi, fiind vacante 3 posturi, la care se adăuga 1 post la data publicării decretului de eliberare din funcţie prin pensionare şi 2 posturi aprobate spre ocupare în condiţiile 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Dintre aceste posturi, două urmau sa fie restituite în fondul de rezervă, iar funcţiile de preşedinte al secţiei penale şi preşedinte al secţiei civile erau ocupate prin delegare. Totodată, 1 post era ocupat în condiţiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

La această instanţă, în anul 2021, încărcătura pe judecător a fost de 1037 de dosare, comparativ cu media naţională de 1085 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 977 de dosare, comparativ cu media naţională de 855 de dosare.

Mai învederează intimatul că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti au avizat favorabil transferul contestatoarei, iar Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Judecătoria Alexandria şi Curtea de Apel Bucureşti au comunicat avize nefavorabile.

Secţia pentru judecători a analizat cererea de transfer formulată de reclamantă prin raportare la criteriile legale, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi prin raportare la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor implicate - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat cererea de transfer.

Astfel, secţia pentru judecători a observat că au fost formulate mai multe cereri de transfer de la Judecătoria Alexandria şi având în vedere situaţia resurselor umane la nivelul acestei instanţe, prin raportare la încărcătura cauzelor/judecător, situată peste media naţională, a apreciat că, în respectiva sesiune era oportun transferul unui singur judecător. Reţinând concursul cererilor de transfer de la Judecătoria Alexandria, şi analizându-le concomitent, în raport de motivele invocate de solicitanţi şi de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, secţia a apreciat că era prioritară cererea formulată de doamna judecător B., prin care solicita transferul de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Calafat, având în vedere motivele de ordin personal invocate, faptul că aceasta avea cea mai mare vechime la instanţă, precum şi prin raportare la situaţiile existente la instanţele vizate de solicitanţi, cât priveşte resursele umane şi volumul de activitate.

Arată intimatul că îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege conferă judecătorului o vocaţie la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate. Astfel, motivele invocate de contestatoare în susţinerea cererii de transfer nu puteau prevala faţă de interesele instanţei de la care aceasta provenea. Reţinând şi avizele negative emise de Curtea de Apel Bucureşti şi Judecătoria Alexandria, secţia a mai apreciat că un eventual transfer al doamnei judecător ar fi avut consecinţe negative în activitatea instanţei prin redistribuirea dosarelor şi suprasolicitarea celorlalţi judecători, dar şi prin acordarea unor termene mai lungi, afectându-se celeritatea soluţionării cauzelor.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 2768/17.11.2022 a secţiei pentru judecători, adoptată în a doua etapă de transfer, intimatul învederează că a respins cererea de transfer a contestatoarei de la de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

În acea etapă, au fost analizate exclusiv cererile de transfer înregistrate la Consiliul Superior al Magistraturii în perioada 07.10.2022 -13.10.2022. Aspectele referitoare la traseul profesional al contestatoarei şi la avizele emise de instanţele implicate în transfer au fost reţinute la fel ca în prima etapă de transfer, .

Secţia pentru judecători a reţinut că, în respectiva etapă de transfer, doi judecători de la Judecătoria Alexandria au solicitat transferul la alte instanţe, respectiv contestatoarea A. şi domnul judecător C., care a formulat cerere pentru Judecătoria Piteşti. Având în vedere situaţia resurselor umane la nivelul Judecătoriei Alexandria, prin raportare la încărcătura de dosare pe judecător, situată peste media naţională, secţia pentru judecători a apreciat că, în respectiva sesiune, era oportun transferul unui singur judecător de la această instanţă, vacantarea mai multor posturi de judecător definitiv fiind de natură să afecteze desfăşurarea în bune condiţii a activităţii, prin majorarea încărcăturii de dosare a celorlalţi judecători.

Analizând concomitent cererile formulate de cei doi judecători, în raport de motivele invocate de aceştia, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, secţia pentru judecători a apreciat că se impunea admiterea transferului domnului judecător C. la Judecătoria Piteşti, luând în considerare motivele deosebite de ordin personal relevate, faptul că acesta a fost delegat anterior la instanţa la care a solicitat transferul, precum şi prin raportare la faptul că judecătorul în cauză avea o vechime la instanţă mai mare decât contestatoarea. Reţinând totodată şi avizele negative emise de Curtea de Apel Bucureşti şi Judecătoria Alexandria, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer formulată de contestatoare.

Cât priveşte criticile de nelegalitate invocate prin acţiune, susţine intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului. Dispoziţiile art. 6l2 din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secţiei pentru judecători atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general. În acest sens, în considerentele actului atacat au fost expuse informaţii privind traseul profesional, vechimea în funcţia de judecător şi cea de la Judecătoria Alexandria a reclamantei, date referitoare la situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer, dar şi argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii. Contrar susţinerilor reclamantei, la soluţionarea cererilor de transfer formulate, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal şi profesional invocate în cereri, în cauza de faţă fiind determinante aspectele privind situaţia Judecătoriei Alexandria, în ceea ce priveşte volumul de activitate al acestei instanţe şi numărul de posturi efectiv ocupate, aspect relevat inclusiv în avizul nefavorabil transmis de Curtea de Apel Bucureşti.

Apreciază intimatul că în mod corect secţia pentru judecători a apreciat că, la acele momente (15 noiembrie 2022 şi 17 noiembrie 2022), nu era oportun transferul contestatoarei, având în vedere situaţia dificilă cu care se confrunta Judecătoria Alexandria, aspect ce rezulta din datele statistice indicate în cuprinsul hotărârilor contestate. Totodată, aspectele menţionate în avizele consultative exprimate de instanţele implicate în procedura de transfer au fost analizate prin coroborare şi cu alte criterii relevante, respectiv numărul posturilor vacante şi temporar vacante la aceste instanţe, precum şi gradul de încărcare. Avizele respective au caracter consultativ, neobligatoriu, indiferent dacă sunt favorabile sau nefavorabile transferului.

Referitor la criticile contestatoarei potrivit cărora secţia pentru judecători nu ar fi acordat relevanţă la analiza cererilor de transfer motivelor personale şi profesionale invocate în susţinerea cererilor sau datelor statistice furnizate în avizele consultative, intimatul arată că, din considerentele hotărârilor rezultă că ambele cereri de transfer au fost analizate în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale şi profesionale şi de avizele instanţelor implicate în procedura transferului, fără a se reţine prioritatea unor criterii. secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv aspecte invocate cu privire la situaţia profesională şi profesională a contestatoarei, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe, apreciind că motivele invocate de reclamantă în susţinerea cererilor de transfer nu reprezentau situaţii excepţionale apte să determine inversarea raportului de preeminenţa dintre interesul public şi interesul privat.

Mai arată intimatul că hotărârile a căror anulare se solicită au fost adoptate în limitele competenţelor sale legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, nefiind conturată ipoteza unui exces de putere, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului. Solicită a se avea în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi, care a stabilit că transferul la o altă instanţă reprezintă un aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi jurisprudenţa CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatoarei referitoare la transferul doamnei judecător B. şi al domnului judecător C., intimatul susţine că instanţa nu a fost învestită cu verificarea legalităţii hotărârilor adoptate de cu privire la aceştia. Criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea respingerii cerererii sale de transfer prin raportare la soluţia de admitere a celorlalte cereri de transfer sunt nefondate, atât timp cât secţia pentru judecători a reţinut concursul mai multor cereri de transfer de la Judecătoria Alexandria şi a apreciat că pentru asigurarea bunei funcţionări a acestei instanţe putea fi admisă în respectivele etape doar o cerere de transfer, iar solicitările magistraţilor au fost analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, prin raportare la aceleaşi criterii legale, astfel încât nu se poate vorbi în speţă de o încălcare a principiului egalităţii de tratament. Contrar susţinerilor reclamantei, soluţiile dispuse de secţia pentru judecători în cele două etape ale acelei sesiuni de transfer sunt consecvente şi echitabile, având în vedere faptul că în prima etapă secţia a apreciat că era oportună admiterea doar a unei singure cereri, cu consecinţa vacantării unul singur post, iar în etapa a doua, ca urmare a admiterii unei cereri de transfer la Judecătoria Alexandria, a apreciat acelaşi lucru, respectiv că putea rămâne vacant doar un singur post la această instanţă.

Intimatul consideră, contrar celor susţinute prin cererea de chemare în judecată, că hotărârile contestate sunt motivate într-o manieră ce garantează legalitatea, oportunitatea şi previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, iar argumentele prezentate în aceste hotărâri sunt coerente, clare şi lipsite de ambiguităţi sau de contradicţii, fiind în măsură să permită urmărirea raţionamentului care a condus la adoptarea lor. Împrejurarea că motivele de ordin personal şi profesional invocate de reclamantă nu au fost apreciate ca reprezentând situaţii excepţionale apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat nu poate conduce la concluzia că hotărârile contestate ar fi nemotivate sau că ar fi fost emise cu încălcarea prevederilor art. 612 din Legea nr. 303/2004.

În opinia intimatului CSM, este neîntemeiată şi critica potrivit căreia contestatoarea a fost supusă unei interdicţii reale la transfer pe o durată totală de 4 ani şi 3 luni, în contextul în care interdicţia transferului pe o perioada de 3 ani, în cazul magistraţilor admişi în profesie în baza art. 33 din Legea nr. 303/2004, este o interdicţie cu caracter general, aplicabilă tuturor celor aflaţi în această situaţie, iar textele legale care au stat la baza procedurii de transfer reglementate de Legea nr. 303/2004 au fost declarate neconstituţionale în urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020, ceea ce a condus la imposibilitatea organizării unor sesiuni de transferuri, circumstanţă cu care s-au confruntat toţi magistraţii care îndeplineau în acea perioadă condiţiile de transfer şi care nu îi poate fi imputată intimatului.

Referitor la criticile contestatoarei potrivit cărora secţia pentru judecători avea obligaţia de a se raporta la datele statistice din ultimele 12 luni privind volumul de activitate şi încărcătura efectivă pe judecător sau procuror, arată intimatul că în mod corect au fost expuse datele statistice la nivelul anului 2021, întrucât art. 61 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 nu prevedea în mod expres faptul că cele 12 luni se calculau strict prin raportare la momentul declanşării sesiunii de transferuri. Or, astfel de statistici oficiale se realizează la nivelul unui an calendaristic, doar la finalul unei astfel de unităţi de timp putându-se contura o imagine corectă şi completă a situaţiei privind volumul de activitate din cadrul instanţelor şi încărcătura efectivă pe judecător.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererile înregistrate la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/28.09.2022 şi nr. y/12.10.2022, contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Alexandria, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători să aprobe cererea sa de transfer la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Prin Hotărârile nr. 2509/15.11.2022 (adoptată în prima etapă a sesiunii de transfer) şi nr. 2768/17.11.2022 (adoptată în a doua etapă a sesiunii de transfer) secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile de transfer formulate de contestatoare, în temeiul art. 60 şi art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, în considerentele celor două hotărâri fiind expuse: situaţia posturilor vacante la instanţele implicate în procedura de transfer, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2021, faţă de media naţională; avizele favorabile faţă de cererea de transfer a contestatoarei, emise de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti; condiţiile de vechime în funcţie şi vechime la instanţa la care activează solicitanta, precum şi motivele de ordin personal invocate în susţinerea cererii.

Reţinând că s-au formulat mai multe cereri de transfer de la Judecătoria Alexandria, precum şi împrejurarea că este oportun transferul unui singur judecător de la această instanţă, secţia pentru judecători a admis, în prima etapă de transfer, cererea doamnei judecător B. de transfer la Judecătoria Calafat, iar în a doua etapă, cererea domnului judecător C. de transfer la Judecătoria Piteşti, apreciindu-le a fi prioritare cererilor formulate de contestatoarea A..

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererilor de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele hotărârilor contestate evidenţiind analiza completă şi motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susţin cererile de transfer formulate de contestatoare şi de cererile concurente, precum şi de necesitatea echilibrării interesului privat şi a interesului public. În mod corect secţia pentru judecători a apreciat a nu fi oportun transferul contestatoarei, faţă de situaţia şi volumul de activitate al Judecătoriei Alexandria şi de lipsa caracterului excepţional al motivelor de natură personală invocate de contestatoare. Contrar susţinerilor acesteia, intimatul CSM a analizat coroborat şi unitar toate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, apreciind în mod corect că aspectele privind situaţia Judecătoriei Alexandria sunt determinante în adoptarea soluţiei de respingere a cererilor, nefiind oportună vacantarea postului ocupat de contestatoare.

În ceea ce priveşte transferul contestatoarei la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Înalta Curte constată că cererile au fost în mod corect respinse, câtă vreme la această instanţă nu au existat posturi de execuţie vacante, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 303/2004, aspect care împiedică în mod obiectiv transferul contestatoarei. Este de observat şi că reclamanta nu a prezentat argumente care să conteste această împrejurare, tratând nediferenţiat motivele respingerii cererilor sale de transfer la cele şase judecătorii vizate.

Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica contestatoarei referitoare la nemotivarea hotărârilor atacate. Verificând Hotărârile nr. 2509/15.11.2022 şi nr. 2768/17.11.2022, Înalta Curte constată că actele administrative sunt motivate, expunând corespunzător atât obiectul cererilor de transfer şi împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât şi argumentele secţiei pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluţiile de respingere a solicitării de transfer.

Contestatoarea a susţinut că hotărârile contestate nu îndeplinesc cerinţa motivării întrucât nu au fost avute în vedere toate motivele de ordin personal şi profesional invocate în susţinerea transferului, respectiv nu au fost analizate toate criteriile prevăzute de art. 602 din Legea nr. 303/2004. În realitate, această critică este una care ţine de fondul cererii, Înalta Curte urmând a analiza dacă, în pronunţarea soluţiilor de respingere, intimatul CSM a făcut o corectă aplicare a criteriilor de transfer prevăzute de lege, inclusiv din perspectiva prevalenţei pe care a dat-o situaţiei instanţei de la care se solicită transferul faţă de motivele de ordin personal invocate de solicitant în cererea sa. Se observă că motivele expuse în susţinerea soluţiilor de respingere sunt clare, lipsite de ambiguitate şi confirmă o analiză efectivă şi completă a cererilor formulate de contestatoare şi, chiar dacă motivele de ordine personal invocate de contestator nu sunt tratate de o manieră extensivă, nu se poate considera că nu au fost deloc analizate ori avute în vedere de către secţia pentru judecători.

Criticând modalitatea de aplicare de către intimatul CSM a criteriilor prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, contestatoarea a susţinut încălcarea lit. a) a acestui articol, apreciind că secţia pentru judecători nu a analizat efectiv motivele cuprinse în avizele consultative emise de instanţele implicate în transfer, fiind avute în vedere doar concluziile acestor avize. Înalta Curte reţine că 3 dintre judecătoriile care aveau locuri vacante, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, au avizat favorabil cererea de transfer, în timp ce Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti au comunicat avize negative.

Înalta Curte apreciază că menţionarea în cuprinsul hotărârilor atacate a concluziilor din avize, fără redarea integrală a motivelor care le susţin, nu conduce automat la ideea neanalizării acestor motive, dacă din restul considerentelor actelor administrative rezultă că au fost avute în vedere poziţiile exprimate de instanţele implicate în transfer (atât concluziile avizelor, cât şi motivele pe care se sprijină), ceea ce în speţă se confirmă. Aceste avize au caracter consultativ, ajutând Consiliul în analiza de oportunitate pe care o realizează cu privire la necesităţile de personal ale sistemului raportat la volumul de muncă, situaţii care sunt cel mai bine cunoscute la nivelul instanţelor emitente ale avizelor. Nu este necesară expunerea detaliată a motivelor avizelor în cuprinsul hotărârilor de transfer, atât timp cât, din cuprinsul hotărârilor, rezultă o analiză adecvată şi suficientă a acestui criteriu, în coroborare cu celelalte criterii de transfer prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004.

Este real că, potrivit art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004, la soluţionarea cererilor de transfer, CSM are obligaţia de a lua în considerare motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar concluziile acestor avize, însă contestatoarea nu a explicat în ce modalitate au fost afectate cererile sale de această pretinsă lipsă de analiză a motivelor din avizele instanţelor implicate în transfer. Motivul de nelegalitate invocat s-a rezumat la a afirma nerespectarea textului de lege amintit, fără a arăta ce argumente din cuprinsul avizelor respective ar fi putut conduce la o soluţionare diferită a cererilor de transfer.

Aceste considerente sunt incidente şi în ceea ce priveşte criticile contestatoarei referitoare la nerespectarea de către secţia pentru judecători a dispoziţiilor art. 612 lit. b) din Legea nr. 303/2004, în sensul neluării în considerare a datelor statistice privind volumul de activitate, incluse în avizele consultative emise de preşedinţii instanţelor implicate în procedura transferului, ci doar a datelor oferite de referatul întocmit în baza art. 61 alin. (5) din Legea nr. 303/2004. Deşi a susţinut că CSM ar fi trebuit să valorifice datele oferite în avizele instanţelor, contestatoarea nu a arătat, concret, în ce măsură aceste date se deosebeau de datele statistice avute în vedere de intimat, mai exact nu a relevat vreo diferenţă concretă între datele statistice din cuprinsul avizelor şi datele statistice oferite de direcţia de resort din cadrul CSM, de natură a schimba situaţia reflectată în hotărârile contestate. La pronunţarea soluţiilor de respingere a cererii de transfer a contestatoarei, intimatul a avut în vedere activitatea pe anul anterior a Judecătoriei Alexandria, apreciind că aceasta ar fi negativ influenţată în cazul dispunerii transferului, în raport de volumul de activitate şi gradul de ocupare a schemei de personal, iar contestatoarea nu a demonstrat că informaţiile pe care CSM şi-a bazat soluţiile sunt eronate în raport de cele comunicate de instanţele implicate în transfer.

Contestatoarea a mai susţinut şi că datele statistice avute în vedere de secţia pentru judecători sunt cele aferente anului 2021, deşi legea obligă la valorificarea datelor aferente ultimelor 12 luni, critică pe care Înalta Curte o apreciază a fi, de asemenea, nefondată. După cum în mod corect a arătat şi intimatul, statisticile oficiale se realizează la nivelul unui an calendaristic, doar la finalul unei astfel de unităţi de timp putându-se contura o imagine corectă şi completă a volumulului de activitate din cadrul instanţelor şi a încărcăturii efective pe judecător. O analiză raportată la fracţiuni dintr-un an calendaristic nu reflectă în mod real situaţia activităţii instanţelor de judecată, fiind de notorietate că volumul de activitate fluctuează pe parcursul anului, influenţat de o serie de factori, printre care ocuparea sau neocuparea schemei de personal în urma concursurilor, demisiilor, pensionărilor, delegărilor, etc.

Pe de altă parte, contestatoarea nu a arătat, concret, în ce modalitate s-ar fi schimbat situaţia statistică a activităţii judecătoriei în cadrul căreia activa, dacă ar fi fost luate în considerare datele din ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de transfer, iar nu datele aferente anului 2021.

Motivul principal de nelegalitate al hotărârilor CSM contestate, invocat de contestatoarea A., se referă la neanalizarea motivelor de ordin personal şi profesional invocate în cererile de transfer, respectiv la împrejurarea că soluţiile de respingere s-au bazat exclusiv pe criteriul situaţiei Judecătoriei Alexandria, instanţa de la care se solicita transferul, cu ignorarea interesului privat al contestatoarei, conturat conform motivelor de ordin personal expuse în cerere. S-a mai susţinut că această analiză trunchiată a criteriilor legale nu a fost aplicată şi în cazul celorlalţi solicitanţi care au cerut transferul de la Judecătoria Alexandria (domnii judecători B. şi C.), în cazul cărora au prevalat motivele de ordin personal invocate în cererile de transfer.

Înalta Curte constată că situaţia activităţii Judecătoriei Alexandria, din perspectiva volumului de activitate al acestei instanţe, care depăşeşte semnificativ media naţională şi a numărului de posturi de judecători ocupate, justifică respingerea cererilor de transfer formulate de contestatoare. În acest sens, intimatul CSM, în analiza de oportunitate a solicitării de transfer, a reţinut în mod corect consecinţele negative pe care le-ar determina vacantarea postului ocupat de contestatoare asupra desfăşurării în bune condiţii a activităţii şi a realizării adecvate a actului de justiţie. Înalta Curte reţine că desfăşurarea unui volum de activitate ridicat cu o schemă de judecători incompletă poate afecta interesele justiţiabililor prin întârzierea soluţionării dosarelor, ca urmare a creşterii încărcăturii dosarelor pe judecător şi a preluării de către judecătorii rămaşi a atribuţiilor ce-i reveneau contestatoarei.

Este de necontestat că, în analiza cererilor de transfer, trebuie avute în vedere şi motivele de ordin personal invocate de solicitanţi. Însă, Înalta Curte constată că în speţă contestatoarea a invocat motive referitoare la efectuarea navetei de la domiciliul din mun. Bucureşti la Alexandria, vârsta înaintată şi problemele de sănătate cu care se confruntă rudele acesteia, care necesită prezenţa constantă a reclamantei în localitatea de domiciliu, precum şi utilizarea mai eficientă a timpului alocat navetei, în scopuri profesionale sau personale. Deşi reale, aceste motive nu au aptitudinea de a prevala în faţa interesului public al asigurării unei activităţi corespunzătoare instanţei de unde se solicită transferul, neavând caracter excepţional. Astfel, consecinţele fizice ale vârstei înaintate a rudelor contestatoarei nu reprezintă situaţii excepţionale, ci mai degrabă comune, iar contestatoarea nu a demonstrat că mama sa şi sora bunicii paterne s-ar afla într-o stare de nevoie datorată, de exemplu, unei boli grave sau imposibilităţii absolute de a se îngriji, fiind evidenţiate doar greutăţile create de înaintarea în vârstă. În ceea ce priveşte efectuarea navetei, deşi nu se poate nega existenţa unui disconfort resimţit de contestatoare, totuşi acesta nu este suficient pentru a da preeminenţă interesului său privat în faţa interesului public al instanţei la care activează.

Cât priveşte raţiunile avute în vedere de secţia pentru judecători în pronunţarea soluţiilor de admitere a cererilor de transfer ale solicitanţilor B. şi C., Înalta Curte reţine că aceştia au solicitat transferul de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Calafat, respectiv la Judecătoria Piteşti, nevizând aceleaşi instanţe cu reclamanta A.. Din această împrejurare derivă o primă diferenţiere în situaţia celor trei judecători, întrucât Înalta Curte, nefiind învestită cu analiza de legalitate a hotărârilor prin care s-au admis cele două cereri de transfer, nu poate face aprecieri cu privire la situaţia comparativă a activităţii instanţei de la care se solicită transferul şi a activităţii instanţelor la care s-a dorit transferul, acestea având situaţii distincte cu privire la situaţia posturilor vacante, încărcătura pe judecător şi volumul de activitate.

Pe de altă parte, circumstanţe personale şi profesionale invocate de solicitanţi au fost diferite. Astfel, în cazul doamnei judecător B. s-au reţinut atât circumstanţe personale, cât şi o vechime mai mare în instanţă. În cazul domnului judecător C., s-a menţionat că acesta a invocat "motive deosebite de ordin personal relevante", precum şi vechimea la instanţă mai mare decât a contestatoarei. Prin urmare, nu se poate vorbi de o practică neunitară ori lipsită de obiectivitate a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât solicitările magistraţilor sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, iar în speţă cei doi judecători cărora le-au fost admise cererile în detrimentul cererii contestatoarei au relevat împrejurări de ordin personal deosebite, precum şi o vechime mai mare la instanţă, conform criteriului prevăzut de art. 612 lit. d) din Legea nr. 303/2004, ceea ce a determinat prioritizarea cererii lor atât în raport de interesul de ordin privat al contestatoarei, cât şi de interesul public al Judecătoriei Alexandria.

A mai susţinut contestatoarea că respingerea repetată a cererilor sale de transfer are ca efect interdicţia reală la transfer pe o durată totală de 4 ani şi 3 luni, în contextul în care interdicţia legală priveşte doar o perioada de 3 ani. Nici această critică nu poate fi reţinută, în contextul în care interdicţia transferului pe o perioada de 3 ani, în cazul magistraţilor admişi în profesie în baza art. 33 din Legea nr. 303/2004, are caracter general, fiind aplicabilă tuturor celor aflaţi în această situaţie, iar la expirarea acestei perioade nu se naşte automat dreptul magistratului de a fi transferat la cerere. Mai exact, la epuizarea termenului de 3 ani, magistratul are dreptul de a formula cerere de transfer, având doar o vocaţie la transfer, însă încuviinţarea cererii se face în urma analizei de oportunitate făcută de intimatul CSM prin secţia pentru judecători/procurori, conform criteriilor legale şi urmărind buna gestionare a resurselor umane în sistemul judiciar.

Totodată, este de observat că imposibilitatea organizării unor sesiuni de transferuri pentru aproximativ un an, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/2020, a articolelor din Legea nr. 303/2004 care reglementau procedura de transfer, nu îi poate fi imputată intimatului CSM şi reprezintă o situaţie cu caracter general, cu care s-au confruntat toţi magistraţii care îndeplineau în acea perioadă condiţiile de transfer.

Drept urmare, nu se poate susţine nelegalitatea hotărârilor contestate din perspectiva depăşirii termenului de 3 ani în care contestatoarea avea interdicţia legală de a se transfera în cadrul altor instanţe.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt corecte soluţiile de respingere a cererilor de transfer formulate de contestatoare şi raţionamentul pe care acestea se sprijină, contestatoarea nerelevând motive de nelegalitate apte să conducă la anularea hotărârilor atacate.

În concluzie, în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 611 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii nr. 2509 din 15 noiembrie 2022 şi a Hotărârii nr. 2768 din 17 noiembrie 2022, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.