Appeal over building permit annulled as unmotivated for lack of specific grounds.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled as unmotivated the appeal filed by the claimant against the Constanța Court of Appeal's decision no. 391/31 March 2021, which had previously rejected the request to refer the constitutionality exception to the Constitutional Court and the underlying appeal, leaving that decision in force. The dispute arose from an administrative action seeking an order compelling the Mayor to issue a building permit under Law No. 50/1991; subsequent appeals progressed to the Court of Appeal, where the claimant unsuccessfully challenged the refusal to refer the constitutionality exception to the Constitutional Court. The High Court held the appeal void because it merely restated the content of the constitutionality referral request and did not articulate specific grounds of illegality against the appealed decision, as required by Art. 486(1)(d) and Art. 489(2) of the Civil Procedure Code; although the appeal was filed within the 48-hour deadline of Art. 29(5) of Law No. 147/1992, the claimant failed to supplement the grounds after the decision was communicated, leaving the appeal without any developed legal critique.
Legislator headnote
AI generatedart. 54 pct. 4 din Legea nr. 76/2012, art. 498 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ; Appeal over building permit annulled as unmotivated for lack of specific grounds: 391/31 March 2021, which had previously rejected the request to refer the constitutionality exception to the Constitutional Court and the underlying appeal, leaving that decision in force. The dispute arose from an administrative action seeking an order compelling the Mayor to issue a building permit under Law No. 50/1991; subsequent appeals progressed to the Court of Appeal, where the claimant unsuccessfully challenged the refusal to refer the constitutionality exception to the Constitutional Court. The High Court held the appeal void because it merely restated the content of the constitutionality referral request and did not articulate specific grounds of illegality against the appealed decision, as required by Art. 486(1)(d) and Art. 489(2) of the Civil Procedure Code; although the appeal was filed within the 48-hour deadline of Art. 29(5) of Law No. 147/1992, the claimant failed to supplement the grounds after the decision was communicated, leaving the appeal without any developed legal critique.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the annulment of the appeal as unmotivated, constituting the main ground for the decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 mai 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 29 mai 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, a solicitat obligarea pârâtului la soluţionarea cererii nr. x/12.04.2018, prin emiterea autorizaţiei de construire prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1513 din 23 octombrie 2019, Tribunalul Constanţa– secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii acţiunii şi a respins, ca nefondată, acţiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanţa, obligând reclamantul la plata sumei de 1016,45 RON cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac declarată împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal
Împotriva sentinţei civile nr. 1513 din 23 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 19 mai 2020.
4. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
La data de 20 ianuarie 2021, recurentul-reclamant A. a depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 pct. 4 din Legea nr. 76/2012 şi art. 498 alin. (2) C. proc. civ., în subsidiar a art. 492 alin. (1) din acelaşi cod.
5. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa
Prin decizia civilă nr. 391 din 31 martie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului, ca nefondată; a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă; a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1513 din 23 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
6. Calea de atac declarată împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul deciziei civile 391 din 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
7. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Primarul Municipiului Constanţa a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul îşi întemeiază cererea, în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă. Recurentul-reclamant se rezumă la a relua conţinutul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale aflate la dosarul curţii de apel, fără a critica efectiv niciunul dintre considerentele deciziei, expuse în susţinerea soluţiei de respingere a cererii.
Este adevărat că recursul a fost declarat în termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 147/1992, moment la care decizia atacată nu era redactată, astfel că reclamantul a întocmit calea de atac în raport de considerentele care au susţinut cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Însă această decizie a fost motivată şi comunicată reclamantului la data de 15 februarie 2022, astfel că avea posibilitatea, în termen de 48 de ore de la comunicare, de a completa motivele recursului, raportându-se în concret la considerentele deciziei atacate.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate ale hotărârii atacate. De aceea, prezentarea unor argumente care nu au legătură cu conţinutul deciziei recurate, respectiv care nu indică concret şi punctual criticile de nelegalitate aduse soluţiei şi considerentelor hotărârii judecătoreşti, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, acesta nefiind o cale devolutivă de atac.
Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege, şi nu a formulat critici de nelegalitate specifice, rezumându-se la preluarea conţinutului cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 391 din 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.