D.N.A. Bureau Chief Salary Calculation: Exclusion of Judicial Police Officers from Prosecutor "Years in Function" Hierarchy

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Direcţia Naţională Anticorupţie anularea parţială a Ordinului 641/20.12.2019 şi a Ordinului nr. 113/10.02.2020 de respingere a contestaţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 577 din 19 aprilie 2021, a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul, A., în contradictoriu cu pârâta, Direcţia Naţională Anticorupţie, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamant A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că pentru a decide în acest sens, prima instanţă, în mod eronat, a reţinut că actul administrativ unilateral emis de pârâtă este legal, fiind făcută o corectă aplicare a legii.

Astfel, prima instanţă în mod greşit reţine că "Pentru aplicarea Capitolului I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 alin. (3) din Capitolul Vili al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcţia de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, întrucât nu există nicio formă juridică prin care să se asimileze această vechime celei de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie "prevăzută explicit la Nota nr. 1 la Capitolul I lit. B)."

Prima instanţă mai reţine şi că în Nota nr. 1 şi nr. 3 la Capitolul 1 lit. A) şi B) se prevede că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie... Prin faptul că reclamantul are vechime în muncă de 10 - 15 ani, nu înseamnă că acesta a acumulat vechimea în funcţia de procuror, această vechime fiind relevantă pentru funcţia de poliţie deţinută, calculată potrivit timpului servit în această calitate.

În opinia recurentului, considerentele astfel reţinute de către prima instanţă sunt greşite, acestea fiind rezultatul unei încălcări sau aplicări greşite a normelor de drept material, fapt ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea pronunţată de instanţa de fond fiind nelegală.

Astfel, din coroborarea dispoziţiilor art. 10. alin. (1) lit. b) din Anexa V, cu prevederile din Capitolul I lit. B) din aceeaşi Anexa V, rezultă că nivelul indemnizaţiei de încadrare maximă prevăzută de lege pentru prim-procurorul adjunct al parchetului de pe lângă judecătorie, este determinată prin aplicarea coeficientului de majorare de 8% asupra valorii de 16.429 RON, rezultând astfel valoarea de 17.743 RON.

Or, dispoziţiile art. 22 alin. (3) din aceeaşi Anexă V, prevăd că "Şefii de birou din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi ... beneficiază de indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie.".

Deci, trimiterea pe care legiuitorul o face este la indemnizaţia de încadrare în ansamblu şi nu numai la sporul procentual acordat procurorului pentru funcţia de conducere, norma legală fiind cât se poate de clară.

Se mai arată că potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 Cadru, nivelul salariului de bază pentru specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie este prevăzut în Anexa V Ia Capitolul I, lit. B), nr. crt. 4 din Tabel.

În opinia recurentului, îi sunt aplicabile dispoziţiilor art. 22 alin. (3) teza a II-a din aceeaşi Anexa V, anterior citată, prevederi potrivit cărora "Şefii de birou din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie ... beneficiază de indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie,...".

Din analiza coroborată a celor două prevederi legale rezultă fără de tăgadă faptul că legiuitorul a diferenţiat salarizarea ofiţerilor de poliţie judiciară şi a specialiştilor din cadrul D.N.A., după cum aceştia ocupă sau nu funcţii de conducere nominalizate, respectiv "şef de birou" sau "şef de serviciu".

Astfel, prin raportare la caracterul lipsit de orice echivoc al dispoziţiilor art. 22 alin. (3) teza a II-a din Anexa V la Legea nr. 153/2017, indemnizaţia de încadrare de bază corespunzătoare funcţiei de şef birou în cadrul D.N.A. trebuie stabilită potrivit cu indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie.

Dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. reglementează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul judecat anterior într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Potrivit acestor dispoziţii legale, este suficient ca în judecată ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior prin dispozitiv şi/sau prin considerente. Această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă.

Astfel, obiectul prezentei cauze este unul aproape identic cu cel al cauzelor ce i-au avut ca reclamanţi pe B. şi C..

În situaţia din prezenta cauză, diferit de situaţia expusă în cuprinsul Deciziei nr. 1325/2008 a Curţii Constituţionale a României, nu suntem în situaţia unui caz de discriminare.

Recurentul susţine că nu a pretins că s-ar afla într-un caz de discriminare ci doar a învederat instanţei lipsa aplicării corecte a dispoziţiilor legale ce ar trebui să fie avute în vedere pentru stabilirea indemnizaţiei cuvenită acestuia raportat la funcţia de şef birou pe care acesta o îndeplineşte.

Pe cale de consecinţă, consideră a fi inaplicabile considerentele din cuprinsul Deciziei nr. 1325/2008 a Curţii Constituţionale.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul Procurorului şef al D.N.A. nr. 641/30 decembrie 2019, reclamantul A. a fost numit în funcţia de şef al Biroului Tehnic din cadrul Serviciului Tehnic al D.N.A. începând cu data de 01 ianuarie 2020 2019, fiindu-i stabilit un salariu al funcţiei de bază de 14.817 RON, la care se adaugă un spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de 2.223 RON (15%), precum şi un spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 2.223 RON (15%), calculate la salariul de bază şi, de asemenea, salariul pentru gradul profesional deţinut, în cuantum de 360 RON (art. 2 al ordinului).

Reclamantul a contestat modalitatea în care i-a fost stabilit şi calculat salariul cuvenit pentru funcţia în care a fost numit prin ordinul menţionat prin raportare la stabilirea salariului de bază la cuantumul de 12.884, faţă de vechimea în muncă de 10 - 15 ani pe care o are. De asemenea, a invocat eronata aplicare a prevederilor art. 22 alin. (3) Secţiunea a 6 - a cap VIII din anexa V la Legea nr. 153/2017, susţinând că procentul de 8% trebuie aplicat la suma de 14.452 RON care reprezintă indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare parchetului de pe lângă judecătorie.

Contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată prin Ordinul nr. 113 din 10 februarie 2020 al Procurorului şef al D.N.A.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut că reclamantul este ofiţer de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, astfel că salarizarea sa este reglementată în art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017, invocat şi de reclamant, şi anume: "Salariul de bază se stabileşte potrivit prezentei anexe ... cap. I lit. B) nr. crt. 4 pentru ofiţerii de poliţie judiciară. (…)".

La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 se află funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcţie şi o ierarhizare pe orizontală raportată la gradaţie, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcţie de "0-3 ani";

Având în vedere că reclamantul este şef de birou, acestuia i se aplică art. 22 alin. (3) teza a II a din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 care precizează că şefii de birou din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază de indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim - procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar şefii de serviciu de indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofiţerii şi agenţii de politie judiciară din Direcţia Naţională Anticorupţie si Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă (…).

Prin urmare, textul legal nu stabileşte în mod expres salariul şefului de birou, ci face trimitere, prin asemănare, la criteriile prevăzute de art. 10 alin. (1) din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare conform cărora "Judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorată după cum urmează: În cazul prim-procurorului adjunct de la parchetul de pe lângă judecătorie majorarea este de 8% fată de nivelul indemnizaţiei maxime de încadrare corespunzătoare nivelului unei asemenea unităti de parchet, fapt prevăzut la lit. b) al aceluiaşi articol/alineat.

În Nota nr. 1 şi nr. 3 la Capitolul I lit. A) şi B) se prevede că "Prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.", respectiv că "Indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei."

Prin faptul că reclamantul are vechime în muncă de 10 -15 ani, nu înseamnă că acesta a acumulat vechimea în funcţia de procuror, această vechime fiind relevantă pentru funcţia de poliţie deţinută, calculată potrivit timpului servit în această calitate.

Ierarhizarea salarizării în funcţie de vechimea în funcţie nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute în Nota nr. 1 şi nr. 3 la Capitolul I lit. A) şi B), nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare.

Aşadar, pentru un ofiţer de poliţie judiciară şef birou se aplică indemnizaţia maximă pentru un ofiţer de poliţie judiciară cu funcţie de execuţie cu vechime în muncă maximă (pentru că de vechime în funcţie nu beneficiază această categorie, ci numai judecătorii/procurorii/personalul asimilat/magistraţii asistenţi) care a fost majorată cu 8%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din Secţiunea 2, Cap. VIII al Anexei V din lege.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 577 din 19 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2023.