Challenging Insurance Guarantee Fund’s internal moral damage quantification: validity of administrative guidelines and judicial review in equitable assessment

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, contestatorii A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat în contradictoriu cu intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a Deciziei nr. 21699/18.11.2019 şi admiterea cererii de despăgubire astfel cum a fost formulată prin cererea de despăgubire din data de 04.05.2016:

- H., mama defunctei I., suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale;

- G., frate al defunctei I., suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale;

- B., tatăl defunctului J., suma de 420.830 RON, cu titlu de daune morale atât pentru decesul victimei J., cât şi pentru decesul victimei I.;

- A., mama defunctului J., suma de 450.000 RON, cu titlu de daune morale;

- E., sora defunctului J., suma de 250.000 RON, cu titlu de daune morale;

- C., fiul defunctului J. şi al defunctei I., suma de 225.000, cu titlu de daune morale pentru decesul tatălui său, J. şi suma de 225.000 RON, cu titlu de daune morale pentru decesul mamei sale, I.;

- D., fiul defunctului J. şi al defunctei I., suma de 225.000 RON, cu titlu de daune morale pentru decesul tatălui său J. şi suma de 225.000, cu titlu de daune morale pentru decesul mamei sale, I..

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 149 din 10 februarie 2021, a respins contestaţia formulată de contestatorii A., B., C., D., E., F. şi G., împotriva Deciziei nr. 21699/18.11.2019 emisă de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că motivele de recurs vizează dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 6 şi punctul 8 C. proc. civ. şi anume faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, respectiv cuprinde motive contradictorii şi a fost dată cu încălcarea normelor de drept material aplicabile în procesul de evaluare a daunelor morale (Legea nr. 213/2015, Legea nr. 136/1995 şi Ordinul A.S.F. nr. 14/2011).

Criticile aduse sentinţei instanţei de fond au în vedere faptul că, aceasta, fără o argumentaţie clară, raportată la normele legale în materie, a respins cererea, considerând că, în principiu, Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în mod corect s-a raportat când a dispus evaluarea cuantumului daunelor morale, la concluziile cuprinse în Ghidul elaborat de către Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, care face parte din procedura internă de evaluare a daunelor, la fel ca şi decizia nr. 74/02.08.2018 privind Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese.

Conform dispoziţiilor din Norma A.S.F. nr. 14/2011, în caz de vătămare corporală, daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Instanţa de fond a verificat decizia doar prin prisma procedurii interne a F.G.A. Deşi în urma acestei analize a constatat nereguli în aplicarea sa, instanţa nu a corectat situaţia şi cu atât mai puţin nu a realizat şi o apreciere proprie prin prisma textelor de lege invocate. Astfel se validează evaluarea făcută de pârâtă deşi instanţa arată cum ar trebui să se facă evaluarea.

În opinia recurenţilor instanţa de fond aplică discreţionar această procedură, fără a face o evaluare justă şi echitabilă a prejudiciului suferit.

Diferenţa între posibilitatea teoretică şi realizarea efectivă a valorificării tuturor circumstanţelor particulare ale speţei e dovedită tocmai de rezultatul din prezenta cauză, sumele acordate fiind plafonate formal, arbitrar şi, în concret infime.

Instanţa de fond pledează practic în favoarea intimatului-pârât F.G.A.

În lipsa unor circumstanţieri şi a unui calcul care să reflecte măcar felul în care după practica F.G.A. s-au acordat diferite sume, putem să asimilăm atitudinea instanţei cu o nemotivare a diminuării despăgubirilor pretinse.

Suferinţa fiecărui reclamant, ca urmare a decesului fiului, fiicei, fratelui, mamei tatălui, trauma psihică la care aceştia au fost supuşi sunt motivele care au stat la baza formulării cererii, au fost ignorate de instanţa de fond, toate acestea fiind o poziţie de apărare a intimatei-pârâte, dincolo de orice norme şi probe.

Instanţa era datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, prin raportare strictă la solicitările făcute în concret în faţa instanţei. Astfel, magistratul avea obligaţia, în stabilirea cuantumului despăgubirilor morale să procedeze la examinarea jurisprudenţei şi nu numai, pentru ca, pe de o parte, persoanele vătămate indirect să fie just despăgubite, dar şi să realizeze o veritabilă judecată în echitate. În cauza de faţă, analizarea cauzei s-a făcut cu încălcarea principiului unei juste şi echitabile judecăţi prin înlăturarea în totalitate a argumentelor aduse în susţinerea contestaţiei, referindu-se la o procedură internă, nepublică, a pârâtei F.G.A.

Se mai arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, drept ce nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Astfel, dreptul la un proces echitabil implică mai ales în sarcina instanţei de judecată, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, aspect ce nu a fost realizat în cauza dedusă judecăţii.

Prin raportare la cauza Albina împotriva României, poziţia Curţii Europene a Drepturilor Omului faţă de o speţă similară prezentei, a stabilit faptul că omisiunea instanţei, în sensul că lipsa unui răspuns faţă de argumentele invocate de reclamant şi neindicarea motivelor pentru care a optat la menţinerea sau schimbarea poziţiei exprimate de decidentul anterior, respectiv intimata F.G.A., se asimilează unei nemotivări a hotărârii.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Instanţa de fond nu s-a limitat la enunţarea unor principii generale, ci a expus pe larg motivele contestatei şi probele administrate în cauză, inclusiv la declaraţia martorului propus de către recurenţi care este consemnată în încheierea de şedinţă ce face parte din sentinţă, enunţând însă faptul că în materia daunelor morale instanţele judecă în echitate, în absenta unor criterii de cuantificare a suferinţei umane.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Se invocă o pretinsă încălcare a art. 2 alin. (3) din Legea 213/2015, considerând că FGA, în calitate de garant al persoanelor prejudiciate de intrarea în insolvenţă a asigurătorului, nu a acordat o despăgubire justă şi echitabilă. Criteriile avute in vedere respectă legislaţia în vigoare, respectiv art. 26 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 49 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 " a)daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Dreptul de apreciere de care dispune FGA nu a fost exercitat discreţionar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli clare şi concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament echitabil şi nediscriminatoriu faţă de oricare victimă directă/indirectă a accidentelor rutiere, iar pe de altă parte, daunele morale acordate recurenţilor sunt în conformitate cu rolul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, în lipsa criteriilor şi limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale.

Aşa fiind, sunt nefondate criticile aduse în privinţa stabilirii cuantumului daunelor morale de către FGA, având în vedere faptul că adoptarea unei proceduri interne standardizate nu contravine vreunei prevederi legale şi nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptăţite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparenţa în procesul adoptării soluţiei administrative, precum şi un tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele îndreptăţite la primirea unor astfel de despăgubiri.

Procedura utilizată de pârât nu este rigidă, ci cuprinde mai multe criterii şi reglementează ipoteze diverse, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă a situaţiei reale şi a împrejurărilor specifice fiecărui caz.

Soluţionarea cererilor de plată utilizând o procedură internă care asigură un tratament egal, echitabil şi transparent pentru toţi creditorii de asigurări care înţeleg să urmeze procedura administrativă de plată prevăzută de Legea 213/2015 a fost validată de ÎCCJ ca fiind un instrument valid şi echitabil, potrivit unei instituţii de drept public, înfiinţată pentru a servi satisfacerii unui interes public, justificată de inexistenţa unor dispoziţii legale exprese cu privire la modalitatea în care trebuie evaluat cuantumul despăgubirilor morale.

În analizarea cererilor privind solicitarea de daune morale Fondul de Garantare a Asiguraţilor se raportează la consecinţele negative suferite de victime, atât pe plan fizic cât şi psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecinţe, în măsura în care i-au fost afectate situaţia familială, socială, profesională.

Ghidul FPVS constituie doar o sursă de orientare în stabilirea despăgubirilor morale, având în vedere faptul că studiul vizează o jurisprudenţă vastă, iar a pleca de la sumele la care asigurătorii au fost obligaţi la plată de-a lungul timpului, înseamnă a ne conforma dispoziţiilor art. 49 din Ordinul CSA 14/2011, dat fiind faptul că la elaborarea Ghidului pentru soluţionarea cererilor având ca obiect daune morale s-a avut în vedere jurisprudenţa relevantă şi rezultatul unor studii de specialitate nu doar la nivel intern, ci şi la nivel european, stabilindu-se astfel valori medii ale despăgubirilor acordate de autorităţi din diverse state europene pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a accidentelor de circulaţie.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul de garantare a asiguraţilor trebuie să tină seama de criterii determinante.

Elementele care stau la baza evaluării despăgubirilor băneşti pentru daune morale sunt reprezentate de:

- gravitatea prejudiciului moral - rezultat din durerile fizice şi psihice este reflectată şi poate fi evaluată prin intermediul indicatorului medico-legal denumit "durata îngrijirilor medicale";

- importanţa prejudiciului moral - depinde de valorile nepatrimoniale cărora li s-a adus atingere, de măsura în care au fost lezate aceste valori şi de intensitatea cu care persoana vătămată a perceput consecinţele vătămării;

- durata menţinerii consecinţelor vătămării - determinată de prezenţa consecinţelor posttraumatice sub forma sechelelor şi a complicaţiilor având legătură cauzal cu accidentul;

- consecinţele prejudiciului pe plan social, familial, perturbările care au apărut în condiţiile de viaţă personală, socială şi profesională a reclamantului, dificultăţile înregistrate în demersul de reintegrare în societate, de redobândire a echilibrului sufletesc.

Înalta Curte apreciază că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri psihice, întrucât plata sumei de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacţii. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte.

Întrucât cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, etc.

Un criteriu fundamental consacrat de doctrină şi jurisprudenţă în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea.

Din acest punct de vedere, stabilirea cuantumului despăgubirilor morale implică şi o doză de aproximare, însă instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care niciodată nu va putea fi înlăturat în totalitate şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Şi în termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, criteriul echităţii în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar în acelaşi timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.

De asemenea, Înalta Curte constată că stabilirea cuantumului daunelor morale include o doză de aproximare, prin raportare la consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale să depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina suferinţa fizică şi psihică, în caz contrar ajungându-se la o îmbogăţire fără just temei a persoanei prejudiciate.

Din perspectivă jurisprudenţială, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când au avut de soluţionat cauze similare, au procedat la o judecată mai degrabă în echitate.

Astfel, în mod temeinic şi legal s-a reţinut de către instanţa de fond că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, nu poate fi în măsură să conducă la înlăturarea suferinţei produse reclamantului, o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani.

Ceea ce se urmăreşte prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferinţe psihice/emoţionale imposibil de cuantificat.

Scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că suma acordată de autoritatea pârâtă, cu titlu de daune morale, apare ca fiind adecvată reparării prejudiciului moral suferit de părţile reclamante, în condiţiile în care pentru stabilirea cuantumului acestora s-au utilizat criterii obiective, iar în cauză nu s-a susţinut şi dovedit că reclamanţii desfăşurau anterior producerii evenimentului rutier o activitate profesională cu caracter de continuitate care îi este inaccesibilă în momentul de faţă sau care în prezent ar presupune eforturi suplimentare pentru realizare.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Astfel fiind, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G. împotriva sentinţei nr. 149 din 10 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2023.