Unaddressed stamp duty and procedural party joinder exceptions in judicial review of discrimination authority sanctions

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.10.2019, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună: anularea Hotărârii nr. 832/23.09.2019 emisa de Consiliul National Pentru Combaterea Discriminării emisa in dosarul nr. x/2019, pentru următoarele:

În fapt, prin petiţia înregistrata la CNCD cu nr. x/15.05.2019 formulata de doamna A., consilier cls.l grad profesional superior, gradaţia 5, la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov - D.G.R.F.P Bucureşti, a solicitat acordarea sporului de 15% pentru handicap din salariul de baza din anul 2018, începând cu data de 25.09.2018, reprezentând spor pentru persoanele cu handicap conform H.G. nr. 751/2018.

Prin Hotărârea cu nr. 632/23.09.2019, emisă în dosarul nr. x/2019, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării a admis cererea formulata de către petenta A. şi a dispus următoarele:

1. A constatat existenta faptei de discriminare, prin încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. c) din O.G. nr. 137/2000;

2. Se sancţionează reclamata cu avertisment, conform art. 5 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor;

3. Se recomandă reclamatei să ia măsuri pentru respectarea drepturilor salariale ale persoanelor cu dizabilităţi.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 285 din 9 martie 2021 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect "anulare act administrativ - dec. nr. 632/23.09.2019" şi a dispus anularea Hotărârii CNCD nr. 632/23.09.2019.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs recurentul-pârât, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (5) respectiv a art. 224 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (5) C. proc. civ.: "Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate ".

Conform prevederilor art. 224 C. proc. civ.: "Instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuita părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii sau invocate din oficiu ".

Precum se observă din înscrisurile depuse în dosarul nr. x/2019, în data de 11.01.2021 (ora 14.21), pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a transmis întâmpinare în cauza nr. x/2019, prin intermediul poştei electronice, pentru termenul din data de 12.01.2021, complet 10, ora 12:00.

Prin acest act procesual, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a invocat două chestiuni prealabile (care au, în realitate, natura juridică a unor excepţii), astfel:

- solicitarea către instanţa de judecată de a verifica îndeplinirea de către reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a obligaţiei timbrajului judiciar, obligaţie stabilită de dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 16 lit. a), art. 33 alin. (1) şi art. 54 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru respectiv art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

- solicitarea către instanţa de judecată de a verifica îndeplinirea de către reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a prevederilor legale în ceea ce priveşte conturarea cadrului procesual pasiv.

Din considerentele sentinţei civile nr. 285/09.03.2021 rezultă faptul că judecătorul fondului a luat la cunoştinţă de aspectele sesizate prin întâmpinare de către pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării INSĂ nu se apleacă sub nicio formă asupra celor două excepţii invocate şi anume excepţia netimbrării şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, astfel cum au fost invocate.

Întreaga motivare în fapt şi în drept a judecătorului fondului priveşte exclusiv fondul cauzei şi anume soluţia Colegiului director de constatare a existenţei faptelor de discriminare invocate de către petenta A. prin sesizare, fără a analiza, nici măcar în mod succint, cele două excepţii invocate, fapt care este de natură a periclita în mod evident actul de justiţie si implicit de a vicia soluţia finală.

Sentinţa civilă a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 16 lit. a), art. 33 alin. (1) şi art. 54 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru respectiv art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în ceea ce priveşte obligaţia timbrajului judiciar.

A) Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora: "Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă" respectiv "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege" sub repercusiunea anulării acţiunii ca netimbrată.

În acelaşi sens, sunt şi prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate cu prevederile art. 54 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru care prevăd că pentru cererile formulate în baza prezentei legi, se percep taxele de timbru prevăzute de actul normativ care reglementează taxele judiciare de timbru, pentru cauzele neevaluabile în bani.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare di timbru: "In materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămaţi în drepturile tor printr-un act administrativ, sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează: a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins - 50 RON".

Din lecturarea prevederilor legale mai sus-menţionate, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că, acţiunile fundamentate juridic pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ al căror obiect îl constituie "anulare act administrativ", sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Hotărârile C.N.C.D., prin care se soluţionează litigiile având ca obiect încălcarea principiului nediscriminării, precum cea care face obiectul prezentei cauze dedusă judecăţii - Hotărârea nr. 632/23.09.2019 emisă în dosarul nr. x/2019, poartă natura juridică a actului administrativ-jurisdicţional emis de o autoritate administrativă cu atribuţii jurisdicţionale în soluţionarea unor litigii, după o procedură bazată pe contradictorialitate şi cu asigurarea dreptului la apărare.

Practica judecătorească, inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este vastă şi unitară în sensul obligativităţii timbrării tuturor acţiunilor având ca obiect anularea hotărârilor C.N.C.D., adoptate în baza prevederilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

B) Dispoziţiile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, invocate de reclamantă, prevăd că "Simt scutite de taxa judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice ".

La alin. (2) al aceluiaşi articol sunt definite veniturile publice ca fiind veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursări de credite externe şi din dobânzi şi comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum şi veniturile bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, precum şi veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile.

Din corelarea dispoziţiilor acestui articol rezultă că instituţiile publice, altele decât cele menţionate expres

• în partea introductivă a articolului, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, doar în ipoteza în care dosarul are ca obiect "venituri publice" astfel cum au fost acestea definite în alin. (2) al art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Or, fondul prezentului litigiul, nu are ca obiect venituri publice, iar reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti nu se regăseşte în instituţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile referitoare la taxele judiciare de timbru (Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Ministerul Public şi Ministerul Finanţelor Publice), în cauză nu pot fi incidente dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru ca aceasta să beneficieze de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Cu alte cuvinte, în speţa de faţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 30 alin. (1) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, litigiul neavând ca obiect venituri publice, ci anularea unui act administrativ-jurisdicţional - Hotărârea C.N.C.D. nr. 632/23.09.2019 - astfel că reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti nu se poate prevala de scutirea instituită de textul de lege enunţat.

Sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 161 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ precum şi a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-ar fi impus respingerea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţlor Publice Bucureşti ca inadmisibilă pentru lipsa coparticipării procesuale pasive.

Instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere faptul că, prin modul de reglementare a activităţii specifice, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării desfăşoară o activitate administrativ-jurisdicţională.

Astfel, potrivit prevederilor art. 16 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare: "Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi totodată garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi cu documentele internaţionale la care România este parte " iar conform prevederilor art. 17 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare: "In exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul îşi desfăşoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influenţată de către alte instituţii ori autorităţi publice ".

De asemenea, art. 3 din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, aprobată prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 144/11.04.2008, evocă condiţiile în care se vor desfăşura activităţile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, fiind enumerate principiile fundamentale ale procedurii civile de judecată, de natură a asigura realizarea drepturilor şi intereselor părţilor, a echilibrului procesual şi a dreptului la apărare.

Mai mult decât atât, în cadrul normelor de procedură adoptate, prin dispoziţiile art. 48, art. 51, art. 52 ş.a., Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor se referă la participanţii la şedinţele de audieri din faţa Consiliului, pe care îi denumeşte părţi. Toate aceste norme conduc la concluzia enunţată anterior, cea a caracterului administrativ-jurisdicţional a activităţii Consiliului.

În prezenta cauză dedusă judecăţii, cadrul procesual a fost legat în faţa Consiliului, prin participarea petentei care a formulat petiţia - A. şi a părţii reclamate - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov.

Toate acestea impun participarea aceloraşi părţi şi în calea de atac, în speţă, prezenta contestaţie şi legarea cadrului procesual între aceleaşi persoane.

Excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa coparticipării procedurale pasive nu este reglementată (de altfel, nici alte excepţii nu sunt prevăzute expres în legislaţie), însă existenţa ei se desprinde din analizarea condiţiilor pentru ca o astfel de cerere să poată fi corect dedusă judecăţii.

Într-adevăr, procesul civil este cârmuit şi de principiul disponibilităţii, care presupune faptul că reclamantul trasează iniţial cadrul procesual, acesta trebuind să indice, între altele, părţile din proces, pretenţia dedusă judecăţii, motivarea în fapt şi în drept. Însă, în prezenta cauză dedusă judecăţii, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti nu a înţeles să o cheme în judecată $i pe Detenta din faţa Consiliului National pentru Combaterea Discriminării si anume A..

De asemenea, rugăm a fi reţinută şi situaţia în care cauza s-ar soluţiona pe fond, hotărârea judecătorească pronunţată nu ar fi opozabilă şi petentei A., promotoarea ab initio a prezentului conflict, care nu a fost chemată în judecată, or aceasta ar reprezenta o încălcare vădită a drepturilor procesuale ale unei părţi (principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare, principiul disponibilităţii şi principiul oralităţii dezbaterilor).

Pe cale de consecinţă, solicită

I. Admiterea recursului, astfel cum a fost formulat şi motivat;

II. în baza dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea în tot a sentinţei civile nrN 285/09.03.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare/concluzii scrise, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Hotărârea CNCD nr. 632/23.09.2019 s-a constatat existenţa faptei de discriminare prin încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 7 lit. c) din O.G. nr. 37/2000 şi în baza art. 5 din O.G. nr. 2/2001, s-a dispus sancţionarea cu avertisment a DGRFP Bucureşti.

Astfel, prin Hotărârea CNCD nr. 632/23.09.2019 s-a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

"Colegiul director al CNCD reţine că petiţia, aşa cum a fost formulată, relevă o situaţie în care, petenta reclamă faptul ca reclamata, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, in calitate de angajator, nu i-a acordat sporul de 15% prevăzut de Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice.

În cauza de faţă, reclamanta a formulat o sesizare, susţinând că a fost discriminată faţă de alţi funcţionari publici, întrucât Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, în calitate de angajator, nu i-a acordat sporul de 15% prevăzut de Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice.

Instanţa de fond a admis cererea şi a dispus anularea Hotărârii CNCD nr. 632/23.09.2019.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte soluţia instanţei de fond având în vedere considerentele în continuare arătate.

Procedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală

În motivarea recursului arată că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (5) respectiv a art. 224 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (5) C. proc. civ.: "Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate ".

Conform prevederilor art. 224 C. proc. civ.: "Instanţa este obligată, în orice proces, să pună în discuita părţilor toate cererile, excepţiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii sau invocate din oficiu ".

Precum se observă din înscrisurile depuse în dosarul nr. x/2019, în data de 11.01.2021 (ora 14.21), pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a transmis întâmpinare în cauza nr. x/2019, prin intermediul poştei electronice, pentru termenul din data de 12.01.2021, complet 10, ora 12:00.

Prin acest act procesual, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a invocat două chestiuni prealabile (care au, în realitate, natura juridică a unor excepţii), astfel:

- solicitarea către instanţa de judecată de a verifica îndeplinirea de către reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a obligaţiei timbrajului judiciar, obligaţie stabilită de dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 16 lit. a), art. 33 alin. (1) şi art. 54 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru respectiv art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

- solicitarea către instanţa de judecată de a verifica îndeplinirea de către reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti a prevederilor legale în ceea ce priveşte conturarea cadrului procesual pasiv.

Din considerentele sentinţei civile nr. 285/09.03.2021 rezultă faptul că judecătorul fondului a luat la cunoştinţă de aspectele sesizate prin întâmpinare de către pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării INSĂ nu se apleacă sub nicio formă asupra celor două excepţii invocate şi anume excepţia netimbrării şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, astfel cum au fost invocate.

Întreaga motivare în fapt şi în drept a judecătorului fondului priveşte exclusiv fondul cauzei şi anume soluţia Colegiului director de constatare a existenţei faptelor de discriminare invocate de către petenta A. prin sesizare, fără a analiza, nici măcar în mod succint, cele două excepţii invocate, fapt care este de natură a periclita în mod evident actul de justiţie si implicit de a vicia soluţia finală.

Procedând în acest mod, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, care urmează a fi casată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează, aşadar, să valorifice toate apărările şi susţinerile părţilor, urmând a le analiza astfel cum au fost formulate.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 285 din 9 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.