Public sector salary reference value dispute; lack of current interest due to retroactive administrative compliance

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.08.2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., aceasta din urmă în nume propriu, precum şi în calitate de mandatar pentru părţile reclamante au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel (PCA) Iaşi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, revocarea Deciziei nr. 1892/X/2/2018, din data de 04.06.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, pentru personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, în mod nediscriminatoriu, astfel: la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, trebuie adăugat procentul de 8,5% (4%+4,5%), prevăzut de O.G. nr. 13/2008, care a statuat pentru domeniul Justiţiei, astfel; a. conform art. 2 alin. (1), pentru perioada 01 aprilie 2008 - 01 septembrie 2008, creşterea valorii sectoriale cu 4% (421,2 RON); b. conform art. 2 alin. (2), pentru perioada 01 octombrie 2008 - prezent, creşterea valorii de referinţă sectoriale cu 4,5% faţă de valoarea de la punctul a), (440,16 RON).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2439 din 22 octombrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., ca neîntemeiată şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., aceasta din urmă în nume propriu, precum şi în calitate de mandatar pentru părţile reclamante, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu sediul în Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs recurenţii-reclamanţi, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material aplicabile spetei iar prin aplicarea deciziei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a generat o situaţie discriminatorie, pentru persoanele aflate în aceleaşi situaţii şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă pentru acest tratament diferenţiat şi discriminatoriu.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs în raport de probele administrate şi actele depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., aceasta din urmă în nume propriu, precum şi în calitate de mandatar pentru părţile reclamante au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel (PCA) Iaşi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, revocarea Deciziei nr. 1892/X/2/2018, din data de 04.06.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, pentru personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, în mod nediscriminatoriu, astfel: la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, trebuie adăugat procentul de 8,5% (4%+4,5%), prevăzut de O.G. nr. 13/2008, care a statuat pentru domeniul Justiţiei, astfel; a. conform art. 2 alin. (1), pentru perioada 01 aprilie 2008 - 01 septembrie 2008, creşterea valorii sectoriale cu 4% (421,2 RON); b. conform art. 2 alin. (2), pentru perioada 01 octombrie 2008 - prezent, creşterea valorii de referinţă sectoriale cu 4,5% faţă de valoarea de la punctul a), (440,16 RON).

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins cererea reclamanţilor ca neîntemeiată.

Prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul cererii şi al temeiului de drept invocat, subzistă condiţia interesului în promovarea căii de atac.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 C. proc. civ.

La data examinării recursului, Înalta Curte constată că, în favoarea recurenţilor-reclamanţi a fost emisă Decizia nr. 8/15.01.2020 prin care li s-a acordat începând cu data de 01.12.2016 o salarizare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, iar începând cu data de 01.12.2019 beneficiază efectiv lunar de indemnizaţii de încadrare cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 484,18 RON.

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul procesului civil, trebuind să subziste nu doar la momentul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind să fie legitim, personal, născut şi actual.

In concluzie, faţă de emiterea deciziei sus menţionate, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi nu mai au interes în soluţionarea căii de atac a recursului, având în vedere că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în calitate de ordonator secundar de credite şi cu atribuţii în emiterea actelor administrative în domeniul resurselor umane, a dispus acordarea salarizării personalului auxiliar de specialitate şi conex din circumscripţia sa, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON, începând cu data de 01.12,2016, astfel încât interesul pentru exercitarea recursului nu mai este actual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca devenit lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., E., G., H., I., J., K., L., M. şi N. împotriva sentinţei nr. 2439 din 22 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca devenit lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.