Refusal of Grade I Research Scientist title for non-compliance with informal publication impact criteria beyond statutory minimum standards

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/10.05.2018, reclamanta A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună: anularea Deciziei Consiliului general al CNATDCU din 28.09.2017 – de invalidare a rezultatelor concursului şi a Ordinului Ministrului Cercetării şi Inovării nr. 650/17.10.2017 – prin care i s-a refuzat acordarea titlului de Cercetător ştiinţific gradul I; să se constate că întruneşte cerinţele legale minimale pentru a i se atribui titlul de Cercetător ştiinţific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale şi să se dispună acordarea acestui titlu.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 535 din 8 octombrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării Bucureşti şi Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

A anulat în parte Procesul-verbal al întrunirii Consiliului General al CNATDCU din data de 28.09.2017, înregistrat la MEN cu nr. x/28.09.2017, precum şi Ordinul Ministerului Cercetării şi Inovării nr. 650/17.10.2017, respectiv doar în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

A obligat pârâţii la recunoaşterea titlului de Cercetător ştiinţific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale.

A obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1350 RON, reprezentând onorariu avocaţial (1300 de RON) şi taxa judiciară de timbru (50 de RON).

3. Recursurile formulate în cauză

Împotriva sentinţei nr. 535 din 8 octombrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ, au formulat recurs pârâţii Ministerul Educaţiei şi Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării .

3.1. Recurentul-pârât Ministerul Educaţiei a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 535/2021 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, prin care solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Se arată că prin sentinţa civilă nr. 535/8 octombrie 2021, instanţa de judecată, a dispus "anularea în parte a procesului-verbal al întrunirii Consiliului General al CNATDCU din data de 28.09.2017, înregistrat la MEN cu nr. x/28.09.2017, precum şi al Ordinului nr. 650/17.10.2017, doar în cea ce o priveşte pe reclamantă, obligând pârâţii la recunoaşterea titlului de Cercetător ştiinţific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomaterialelor în favoarea reclamantei A. şi la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1350 RON, reprezentând onorariul avocaţial (1300 de RON) şi taxa judiciară de timbru (50 de RON)."

Se critică decizia instanţei de fond întrucât acesta a pronunţat o soluţie cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Prin soluţia pronunţată, instanţa se subrogă comisiilor de specialitate CNATDCU şi obligă pârâţii la recunoaşterea unui grad ştiinţific în alte condiţii decât cele reglementate de legiuitor. Instanţa anulează practic etapa procedurală referitoare la activitatea şi rolul specialiştilor CNATDCU care au atribuţii exclusive în aprecierea criteriilor ştiinţifice, obligatorii a fi îndeplinite pentru acordarea unor titluri ştiinţifice. Totodată instanţa de fond se subrogă CNATDCU, echivalând hotărârea judecătorească cu decizia CNATDCU.

Potrivit prevederilor art. 15 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare aprobat prin OMEC nr. 4621/2020, CNATDCU

"d) evaluează dosarele de concurs pentru acordarea gradelor profesionale de cercetător ştiinţific gradele I şi II, denumite în continuare CS I şi CS II, confirmă sau infirmă motivat rezultatele concursurilor şi propune ministrului educaţiei şi cercetării acordarea sau neacordarea acestor grade profesionale, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu completările ulterioare."

Procedura de acordare a gradelor ştiinţifice este descrisă în Legea 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel atribuţiile comisiilor de specialitate CNATDCU sunt reglementate la art. 17 din Legea nr. 319/2003 unde se menţionează faptul că " (1) Gradele profesionale CS, CS III, IDT, IDT III, IDT II şi IDT I se acordă prin decizie a conducătorului instituţiei sau al unităţii de cercetare-dezvoltare, pe baza rezultatelor obţinute la concurs, conform prevederilor art. 16.

(2) Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare este organismul consultativ, fără personalitate juridică, organizat conform art. 140 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995*), republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, în urma analizei documentelor de concurs, confirmă sau infirmă motivat rezultatele concursului şi transmite conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare avizul pentru atribuirea prin ordin a titlurilor CS II şi CS I.

(5) Încadrarea pe funcţie, în gradele profesionale ştiinţifice II şi I se face prin decizie a conducătorului instituţiei sau al unităţii de cercetare-dezvoltare, emisă în baza comunicării autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.

(6) Confirmarea sau infirmarea deciziei de concurs pentru acordarea gradelor IDT I şi IDT II se face de către autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare".

Confirmarea sau infirmarea deciziei de concurs privind acordarea/neacordarea gradului ştiinţific este etapa finală în procedura de acordare gradului de cercetător.

Pe de altă parte, în situaţia în care se constată încălcarea unor aspecte referitoare la procedura de emitere a deciziei CNATDCU, (insuficienţa motivării aşa cum reţine instanţa în prezenta speţă), instanţa poate să dispună anularea actului administrativ cu consecinţa reluării procedurii viciate însă nu poate aprecia, în locul specialiştilor, îndeplinirea criteriilor ştiinţifice şi obliga pe cale de consecinţă pârâţii la recunoaşterea unor titluri cu ocolirea/încălcarea procedurii, aflată în vigoare şi aplicabilă inclusiv reclamantei.

Instanţa prin soluţia pronunţată creează practic alte norme erijându-se astfel în CNATDCU.

Un alt motiv de recurare a sentinţei instanţei de fond este că aceasta a fost emisă cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incidente astfel prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Acordarea gradelor ştiinţifice se face de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), care este organismul consultativ ce îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, şi a Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu completările ulterioare iar acordarea se face în conformitate cu criteriile stabilite prin ordinul ministrului educaţiei precum şi cu regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin ordinul MEC 4621/2020.

Aceste criterii sunt cele care fac distincţia între gradele ştiinţifice, complexitatea acestora crescând odată cu gradul ştiinţific.

Reclamanta, deşi este cercetător gradul ştiinţific III, putea să-şi depună dosarul pentru cercetător ştiinţific gradul I, cu condiţia obligatorie ca să îndeplinească standardele prevăzute în Ordinul nr. 6560/2012 privind aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior şi a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare.

În mod eronat, reclamanta a afirmat si instanţa de fond tot în mod eronat a reţinut că: "factorul de impact al lucrărilor sale este redus(Hirsch-3), reclamanta apreciază că acest motiv nu îi poate fi imputabil, depinzând de numărul de citări a lucrărilor publicate, or arată că citarea unei lucrări ştiinţifice se face după mai mulţi ani de la data publicării, iar, în cazul în care tematica lucrării de specialitate este de "nişă", adică dintr-un domeniu ştiinţific destul de îngust încât nu lucrează decât câteva colective de cercetători din întreaga lume, în foarte multe cazuri citarea unei lucrări se face chiar şi după zeci de ani de la data publicări...".

Nu pot fi reţinute aceste aspecte având în vedere că:

- domeniul pentru care reclamanta s-a înscris la concursul pentru promovarea gradului ştiinţific I nu este unul de nişă aşa cum acesta în mod eronat încearcă să inducă ideea, ci, este unul de actualitate şi cu mare aplicabilitate atât în H.G. nr. 929/2014 privind aprobarea Strategiei naţionale de cercetare, dezvoltare si inovare 2014 - 2020, cu modificările si completările ulterioare, cât şi în H.G. nr. 583/2015 pentru aprobarea Planului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru perioada 2015 - 2020 (PNCDIM), cu modificările şi completările ulterioare;

- factorul de impact este redus (factorul de impact pe care le au articolele publicate de reclamantă este Hirsch-3), nu pentru că acestea au nevoie de un număr de ani pentru a fi citate în alte articole, ci pentru că acestea nu au relevanţă ştiinţifică si comunitatea ştiinţifică care ar putea să le citeze nu este interesată de conţinutul şi relevanţa acestora;

Se pot observa diferenţele între publicaţiile ştiinţifice cu factor de impact ridicat unde reclamanta nu are articole şi publicaţiile "fee acces". Astfel:

- Pentru a fi cotate ca fiind articole cu impact ştiinţific, acestea trebuie să fie publicate în jurnale cu impact ştiinţific.

- Jurnalele cu impact ştiinţific au un comitet ştiinţific de evaluare format din evaluatori internaţionali de prestigiu care efectuează prima citire a articolului. Aceştia emit un raport de analiză şi pot coresponda cu autorul articolului pentru îmbunătăţirea/clarificarea articolului. Apoi, articolul intră într-un comitet de acordare a notei finale. Punctajul primit face posibilă publicarea într-o revistă ştiinţifică cu factor de impact a căror costuri de publicare se asigură din abonamentele pe care comunitatea ştiinţifică le plăteşte pentru a avea acces la informaţia ştiinţifică de ultimă oră. Dacă articolele publicate de reclamantă ar fi de "nişă" aşa cum acesta afirmă, interesul pentru conţinutul acestora ar fi ridicat, nefiind necesare eforturi financiare din partea acesteia.

Instanţa de judecată, neţinând cont de toate aceste criterii prevăzute de legislaţia în vigoare, a dispus emiterea unui ordin pentru acordarea gradului ştiinţific I fără a avea competenţa ştiinţifică necesară, substituindu-se unui organism cu atribuţii exclusive. Nu este lipsit de interes faptul că acordarea unui grad ştiinţific unei persoane care nu a dobândit cunoştinţele şi valoarea ştiinţifică corespunzătoare duce la diminuarea calităţii activităţii de cercetare din domeniul respectiv şi la o alterare din punct de vedere etic şi moral al domeniului.

Referitor la obligarea pârâţilor la recunoaşterea titlului de Cercetător ştiinţific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomaterialelor se arată că instituţiile pârâte nu au atribuţia de a recunoaşte valabilitatea/nevalabilitatea unui titlul ştiinţific printr-un act administrativ pe care să-1 emită ulterior emiterii deciziei de acordare/neacordare a titlului, la cererea titularului.

De altfel, nici reclamanta nu a fost în măsură să indice existenţa vreunui text, act normativ, norme juridice care să confere autorităţii pârâte o astfel de atribuţie.

3.2. Recurentul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 535/2021 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, prin care a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate.

Prin sentinţa civilă nr. 535/2021, instanţa de judecată a dispus:

- "Anularea în parte a Procesului-verbal al întrunirii Consiliului General al CNATDCU din data de 28.09.2017, înregistrat la MEN cu nr. x/28.09.2017, precum şi Ordinul Ministerului Cercetării şi Inovării nr. 650/17.10.2017, respectiv doar în ceea ce o priveşte pe reclamantă;

- Obligă pârâţii la recunoaşterea titlului de Cercetător ştiinţific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale.

- Obligă pârâţii la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1350 RON, reprezentând onorariu avocaţial (1300 de RON) şi taxa judiciară de timbru (50 de RON)."

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită ca instanţa de judecată "să dispună anularea Ordinului nr. 650/2017 în ceea ce o priveşte şi să dispună emiterea de către subscrisul, a unui ordin pentru acordarea gradului ştiinţific de cercetător gr. I"

Or, acordarea gradelor ştiinţifice se face în temeiul Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu modificările si completările ulterioare precum şi a Ordinului nr. 6560/2012 privind aprobarea standardelor minimale necesare pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior şi a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare.

Instanţa de fond, în rejudecare a pronunţat sentinţa civilă fără a analiza toate actele normative aplicabile, ci, doar printr-o analiză sintetică doar a dispoziţiilor Legii nr. 319/2003, act normativ care cuprinde aspecte cu privire la etapa administrativă a desfăşurării concursului, etapă care are loc la sediul institutului.

Analiza din punct de vedere ştiinţific a dosarului se face de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), organism consultativ ce îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2011-Legea educaţiei naţionale şi care analizează Mapa ştiinţifică care însoţeşte dosarul administrativ, mapă care este întocmită în conformitate cu prevederile Ordinului MCIS nr. 6560/2012.

Or, instanţa de judecată s-a pronunţat fără a ţine cont de acest act normativ, Ordinul MCIS nr. 6560/2012 acesta fiind de fapt singurul act normativ care stabileşte criteriile de acordare/neacordare a gradelor ştiinţifice.

Chiar dacă în etapa procedurală care se desfăşoară la nivelul institutului dosarul este analizat de către o comisie constituită în conformitate cu prevederile Legii nr. 319/2003, există posibilitatea ca evaluarea dosarului să se facă în mod subiectiv, motiv pentru care, legiuitorul a prevăzut obligativitatea ca mapa ştiinţifică să fie analizată de către un organism de specialitate format din personalităţi din mediul universitar şi cercetare, prin aplicarea unor standarde minime stabilite pe domenii de specialitate.

Instanţa de fond, în mod eronat a reţinut că "reclamata a obţinut un rezultat favorabil în urma analizei efectuate de comisia de concurs, rezultatul fiind aprobat de Consiliul ştiinţific al unităţii de cercetare-dezvoltare, însă invalidat de CNADCU, cu motivarea de invalidare mai sus redată, respectiv lipsă articole relevante în reviste străine cu factor mare de impact"(pag. 6 din sentinţa recurată).

De asemenea, fără o analiză temeinică, instanţa de fond a concluzionat că nu există obligativitatea publicării articolelor în reviste străine cu factor mare de impact (pag. 6 paragraful 5 din sentinţa recurată).

Această concluzie a instanţei de fond demonstrează că, fără a analiza actele normative aplicabile cauzei deduse judecăţii, aceasta şi-a însuşit afirmaţiile reclamantei, pronunţând o hotărâre fără a ţine cont de prevederile legale aplicabile în prezenta cauză.

De asemenea, în motivare, instanţa de judecată trebuia să aibă în vedere atât standardele minimale şi obligatorii pe care legiuitorul le-a prevăzut pentru obţinerea gradului ştiinţific 1 în conformitate cu punctul 2 din Anexa nr. 8 Comisia Inginerie Chimică, Inginerie Medicală, Ştiinţa Materialelor şi Nanomateriale la Ordinul MECTS nr. 6560/2012, cât şi definiţiile din Anexa la Ordinul MECTS nr. 4478/2011 privind aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare şi a atestatului de abilitare, pentru domeniile ştiinţifice aferente panelurilor pe domenii fundamentale PI – Matematică şi ştiinţe ale naturii, P2 - Ştiinţe inginereşti şi P3 - Ştiinţe biomedicale din cadrul Consiliului Naţional pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Astfel, în conformitate cu prevederile Anexei nr. 8 la Ordinul MECTS nr. 6560/2012: " Anexa nr. 8 Comisia Inginerie Chimică, Inginerie Medicală, Ştiinţa Materialelor şi Nanomateriale Standarde minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior şi a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare.

Se poate constata că deşi nu este trecut în mod distinct în niciun act normativ sintagma "reviste străine cu factor mare de impact", pentru cei care publică articole în reviste/publicaţii de specialitate, revistele cotate ISI sunt reviste cotate la nivel internaţional.

Astfel, fără a ţine cont de concluziile CNADCU care în mod obiectiv a analizat mapa cu lucrările ştiinţifice ale reclamantei şi a concluzionat că "Factorul de impact al lucrărilor candidatei este redus (HIRSCH= 3) şi multe dintre articole publicate apoi în reviste de tip "afee access" cu taxă de publicare; Activitatea ştiinţifică a candidatei nu poate fi considerata de excepţie astfel încât să justifice accesul direct de la CS III la CS I (lipsă articole relevante în reviste străine cu factor mare de impact)", instanţa de fond s-a substituit unui organism de specialitate anulând hotărârea acestuia.

Trebuie avut în vedere că deşi deţinea gradul ştiinţific III, reclamanta putea obţine gradul ştiinţific I, dar cu condiţia îndeplinirii criteriilor şi standardelor prevăzute de Ordinul nr. 6560/2012.

Or, instanţa, în mod greşit a concluzionat că ar fi necesară în mod expres o normă legală care să dispună promovarea de la gradul III la gradul I, dând astfel o interpretare subiectivă prevederilor legale.

Totodată, instanţa în acelaşi mod eronat a apreciat că pârâtul CNADCU "a procedat în realitate la o nouă evaluare a reclamantei, evaluare care însă i-a revenit comisiei de concurs (...)".

În situaţia în care instanţa de fond ar fi analizat dispoziţiile Ordinului nr. 6560/2012 ar fi constatat că la Anexa nr. 8 sunt prevăzute standardele după care sunt evaluate documentele care alcătuiesc mapa (dosarul) ştiinţifică care însoţeşte dosarul administrativ al candidatului, iar CNADCU are obligaţia de a verifica îndeplinirea cumulativă a acestor standarde.

Astfel, se poate constata că instanţa de judecată, fără a avea competenţa ştiinţifică necesară a pronunţat sentinţa civilă fără a analiza în concret actele normative aplicabile prin coroborarea acestora, şi, a pronunţat hotărârea fără a tine cont că reclamanta nu îndeplineşte standardele prevăzute pentru gradul ştiinţific I astfel cum a constatat CNADCU, singurul organism de specialitate care are în atribuţii evaluarea unui candidat pentru promovarea într-un grad ştiinţific.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererile de recurs, prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu cererea de chemare în judecată prin care intimata-reclamantă a solicitat anularea Deciziei Consiliului general al CNATDCU din 28.09.2017 – de invalidare a rezultatelor concursului şi a Ordinului Ministrului Cercetării şi Inovării nr. 650/17.10.2017 – prin care i s-a refuzat acordarea titlului de Cercetător ştiinţific gradul I; să se constate că întruneşte cerinţele legale minimale pentru a i se atribui titlul de Cercetător ştiinţific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale şi să se dispună acordarea acestui titlu.

În esenţă, intimata-reclamantă a arătat că, în calitate de Cercetător ştiinţific gradul III (CS III) la B. S.R.L., şi-a depus candidatura pentru obţinerea titlului ştiinţific de Cercetător ştiinţific gradul I (CS I) în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale, iniţiind acest demers în condiţiile în care promovarea directă de la funcţia ştiinţifică de CS III la cea de CS I este în acord cu prevederile legale care nu interzic procedura, singura condiţie impusă fiind aceea de îndeplinire a standardelor minimale legale impuse prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 6560/2012 privind standardele minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior şi a gradelor profesionale din cercetare-dezvoltare.

Arată că a urmat procedura impusă de legiuitor, iar cu ocazia evaluării dosarului său de către Consiliul General al Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), acesta a dat aviz negativ dosarului de promovare, iar Ministerul Cercetării şi Inovării a emis decizia de neacordare a titlului motivând faptul că reclamanta nu are o activitate ştiinţifică atât de semnificativă încât să se justifice trecerea directă de la funcţia ştiinţifică de CS III, la cea de CS I.

Reclamanta arată că motivele invocate de pârât pentru care nu ar fi întrunit condiţiile necesare, sunt: lipsă articole relevante în reviste străine cu factor mare de impact; factorul de impact al lucrărilor candidatei este redus (Hirsch-3) şi multe din articole sunt publicate în reviste de tip "a fee acces" cu taxă de publicare.

În ceea ce priveşte lipsa articolelor relevante în reviste străine cu factor de mare impact, reclamanta învederează că articolele publicate sunt foarte vizibile pe plan internaţional, fiind citate de specialişti în domeniu, iar afirmaţia pârâtului este nefondată, cu atât mai mult cu cât acesta nu face referire la nici o prevedere legală din domeniu care să susţină motivaţia sa; mai mult, arată că în Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 6560/2012 privind standardele minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior şi a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare nu exista nici o impunere privind numărul minim de articole relevante ale candidatului publicate în reviste străine cu factor de mare impact; sub acest aspect, solicită a se constata că la momentul la care a depus dosarul în vederea obţinerii titlului ştiinţific de cercetător ştiinţific gradul I, singura condiţie impusă de către Comisia Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale (Anexa 8 a Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 6560/2012 privind standardele minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior şi a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare) referitoare la articolele ştiinţifice specifică doar numărul de articole ISI - care trebuia să fie mai mare sau egal cu 25.

În ceea ce priveşte faptul că factorul de impact al lucrărilor sale ar fi unul redus (Hirsch-3), reclamanta apreciază că acest motiv nu îi poate fi imputabil, depinzând de numărul de citări a lucrărilor publicate; or, arată că citarea unei lucrări ştiinţifice se face după mai mulţi ani de la data publicării, iar, în cazul în care tematica lucrării de specialitate este de "nişă", adică dintr-un domeniu ştiinţific destul de îngust, în care nu lucrează decât câteva colective de cercetători în întreaga lume, în foarte multe cazuri citarea unei lucrări se face chiar şi după zeci de ani de la data publicării; dincolo, însă, de aceste argumente, solicită a se constata că nici în acest caz pârâtul nu face referire la vreo dispoziţie legală care să motiveze şi să justifice afirmaţia sa, reiterând din nou că în legislaţie, la momentul în care şi-a depus dosarul, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de cercetător ştiinţific gradul I, singura condiţie impusa de către Comisia Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale, era aceea ca factorul de impact cumulat să fie mai mare sau egal cu 16 – condiţie îndeplinită.

În fine, referitor la argumentaţia pârâtului conform căreia multe din articole sunt publicate în reviste de tip "a fee acces" - cu taxă de publicare, reclamanta arată că taxele de publicare au fost achitate chiar de către institut, care, la rândul sau, este evaluat anual din punct de vedere al realizărilor ştiinţifice obţinute, iar numărul de articole cu mare vizibilitate internaţională reprezintă un criteriu foarte important; nici la evaluarea anuală a institutelor naţionale de cercetare ministerul nu solicită o repartizare a acestor articole ISI, funcţie de existenţa sau nu a unei taxe de publicare; mai mult, decizia revistelor de specialitate de a impune taxa de publicare pentru articole ştiinţifice reprezintă un element de politică a revistei şi nu îi poate fi imputată.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că cele două recursuri declarate în cauză vizează aspecte similare subsumate cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 C. proc. civ., astfel încât se impune analiza acestora în mod unitar.

Prin sentinţa nr. 355 din 21 decembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării şi, în consecinţă: a dispus anularea în parte a Ordinului Ministrului Cercetării şi Inovării nr. 650/17.10.2017, doar în ceea ce o priveşte pe reclamantă, a obligat instituţia pârâtă să emită în favoarea reclamantei A. un nou ordin prin care să i se confere titlul ştiinţific de cercetător ştiinţific gradul I în domeniul Inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomateriale; a respins în rest acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării (în prezent Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării), invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 731/10.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării (în prezent Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării) împotriva sentinţei nr. 355 din 21 decembrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal. A casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. referitor la o pretinsă depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti de către prima instanţă prin subrogarea în rolul comisiilor de specialitate CNATDCU este nefondat în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv anularea deciziei Consiliului General al CNATDCU din 28.09.2017 şi a Ordinului Ministrului Cercetării şi Inovării nr. 650/17.10.2017, dar şi având în vedere considerentele deciziei civile nr. 731/10.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –Secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care s-a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara şi care au precizat că se impune verificarea conformităţii cu legislaţia incidentă a ordinului şi a actului care a constituit unicul temei de fapt al emiterii acestuia, inclusiv prin analizarea temeiniciei susţinerilor părţilor referitoare la (ne)îndreptăţirea intimatei-reclamante de a accede de la gradul III cercetător ştiinţific de gradul I, în împrejurările concrete ale speţei.

Aşadar, având în vedere dispoziţiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora "După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată" în mod legal judecătorul fondului, reţinând totodată şi insuficienţa motivării actelor administrative atacate, a procedat exclusiv la analiza criteriilor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 319/2003 şi ale anexei nr. 8 a Ordinului 6560/2012 în ceea ce priveşte criticile punctuale ale intimatei-reclamante.

Motivul de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., relativ la greşita reţinere de către prima instanţă a faptului că invalidarea rezultatelor concursului depăşeşte sfera oportunităţii întrucât pârâtul CNATDCU prin consiliul său general, a procedat în realitate la o nouă evaluare a reclamantei (evaluare care însă i-a revenit comisiei de concurs) este de asemenea nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reţine că procedura concursului pentru obţinerea titlului ştiinţific de cercetător ştiinţific gradul I în domeniul inginerie chimică, inginerie medicală, ştiinţa materialelor şi nanomaterialelor este reglementat de dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 319/2003 potrivit cărora acesta se desfăşoară în faţa unei comisii constituite din profesori universitari şi cercetători ştiinţifici CS I care verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege şi apreciază prin punctaj, pe baza unei grile adaptate specificului activităţii locului de muncă a condidatului şi a performanţelor sale. Deşi reclamanta-intimată a obţinut un rezultat favorabil în urma analizei efectuate de comisia de concurs, rezultatul fiind aprobat de Consiliul Ştiinţific al unităţii de cercetare-dezvoltare, acesta a fost invalidat de CNATDCU cu motivarea lipsei articolelor relevante în reviste străine cu factor mare de impact.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că în cuprinsul Anexei 8 a Ordinului nr. Ordinului nr. 6560/2012 nu există vreo prevedere vizând criteriul Hirsch=3, ori interdicţia de a publica în reviste de tip "a fee access", aspecte care de altfel nici nu au stat la baza invalidării rezultatului reclamantei de către pârâtul CNATDCU, ci au fost enunţate abia cu prilejul soluţionării contestaţiei administrative de către Consiliului General al CNATDCU şi cu prilejul comunicării răspunsului la contestaţia administrativă de cel de al doilea pârât, Ministerul Cercetării şi Inovării (actualmente Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării), aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul x/2018 .

Nu poate fi primit argumentul recurentei în sensul că, deşi în niciun act normativ nu este trecută sintagma "reviste străine cu factor mare de impact", totuşi, în raport cu definiţia dată revistelor cotate ISI în Anexa 2 la Ordinul MECTS nr. 4478/2011, revistele cotate ISI sunt reviste cotate la nivel internaţional.

Înalta Curte constată că potrivit anexei 2 art. 1 din Ordinul MECTS nr., 4478/2011 "O revistă cotată ISI este o revistă pentru care C. calculează şi publică factorul de impact în Journal Citation Reports.". Rezultă, din această definiţie, că o revistă cotată ISI este, într-adevăr, o revistă cotată la nivel internaţional, dar nu rezultă că aceasta trebuie să fie o revistă străină şi nici că o revistă cotată ISI are, prin definiţie, un factor "mare" de impact. În aceste condiţii, recurentul ar fi putut respinge solicitarea intimatei-reclamante doar în situaţia în care ar fi constat că articolele acesteia luate în considerare la verificarea îndeplinirii condiţiilor minimale nu au fost publicate în reviste cotate ISi ceea ce nu s-a reţinut în speţă.

În ceea ce priveşte aprecierea generică în sensul că activitatea ştiinţifică a intimatei-reclamante nu poate fi apreciată la valoarea unui cercetător gradul ştiinţific I, Înalta Curte constată că aceasta este pur subiectivă, neavând la bază nici un criteriu obiectiv predefinit. Or, tocmai pentru a limita posibilitatea de acordare sau de respingere a titlurilor ştiinţifice pe baza unor aprecieri subiective au fost edictate norme prin care au fost stabilite criteriile minimale care sunt avute în vedere la momentul evaluării unor astfel de cereri.

În concluzie, fără a nega recurentului competenţa în evaluarea unei cereri de acordare a unui grad ştiinţific, Înalta Curte constată că această evaluare trebuie să se raporteze strict la criteriile minimale reglementate legal fără a impune condiţii suplimentare care nu se regăsesc în Ordinul MECTS nr. 6560/2012.

5. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâţii Ministerul Educaţiei şi Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâţii Ministerul Educaţiei şi Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării împotriva sentinţei civile nr. 535 din 8 octombrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.