Administrative litigation limitation period: six-month prescription runs from receipt of response to pre-litigation complaint, not issuance of contested act

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat anularea parţială a adresei nr. x/29.01.2018 emisă de pârât, respectiv în privinţa dispoziţiei referitoare la "neautorizarea la plată a sumei de 889.914,19 RON (fără TVA) RON din factura fiscală nr. x/11.06.2013 CIP 13 contract x/2010" şi obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 889.914,19 RON (fără TVA) către reclamantă.

Prin întâmpinarea formulată, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată ce face obiectul acţiunii deduse judecăţii, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la solicitarea de anulare parţială a adresei nr. x/29.01.2018.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 127/CA din 23 iunie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 127/CA din 23 iunie 2021 a Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Prin criticile de nelegalitate circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa a respins în mod greşit excepţia decăderii pârâtului din dreptul de a mai depune întâmpinare şi a invoca excepţii procesuale. Astfel, a arătat că actul de procedură (întâmpinarea) a fost depusă prin fax la instanţa de fond, la ora 16:48, după ora la care activitatea încetează în mod legal la instanţă.

A menţionat că, la data declanşării prezentului litigiu, îşi producea efectele Decizia Î.C.C.J. nr. 34/2017 – Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept, prin care s-a stabilit că actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen.

În raport de această decizie, întâmpinarea nu putea fi considerată a fi făcută în termen, motiv pentru care excepţia invocată de pârâtă în cuprinsul întâmpinării, respectiv prescripţia dreptului material la acţiune, nu mai putea fi analizată şi admisă de către instanţa de fond.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi reţinerea în mod neîntemeiat a prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei.

În opinia recurentei-reclamante, termenul de formulare a acţiunii în contencios a început să curgă de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, în cauză, fiind incidentă ipoteza prevăzută la lit. a) al art. 11 din Legea nr. 554/2004.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea recurată este temeinică şi legală.

În ceea ce priveşte criticile potrivit cărora întâmpinarea formulată în faţa instanţei de fond nu a depusă cu respectarea termenului de 25 de zile, intimatul-pârât a arătat că actul de procedură a fost depus în ultima zi, respectiv la data de 13.11.2018, atât prin fax, cât şi prin intermediul serviciilor poştale, fiind respectate prevederile art. 182 alin. (1) şi art. 183 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. cu privire la calculul termenelor procedurale.

Cu referire la criticile care vizează soluţia de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, a arătat că actul administrativ contestat în cauză este un act individual, fiind aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar reclamanta nu a dovedit niciun motiv temeinic care ar fi împiedicat-o să introducă acţiunea în termen legal.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 11 mai 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, în limitele şi pentru următoarele considerente:

2.1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea parţială a adresei nr. x/29.01.2018 emisă de pârât, în privinţa dispoziţiei referitoare la "neautorizarea la plată a sumei de 889.914,19 RON (fără TVA) RON din factura fiscală nr. x/11.06.2013 CIP 13 contract x/2010" şi obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 889.914,19 RON (fără TVA) către reclamantă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la solicitarea de anulare parţială a adresei nr. x/29.01.2018.

Reclamanta a solicitat decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca excepţii procesuale, considerând că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul legal de 25 de zile de la comunicarea cererii de recurs.

Prima instanţă a reţinut că întâmpinare a fost depusă în termenul legal şi s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune. A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantă.

Reclamantul a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia decăderii pârâtului din dreptul de a mai depune întâmpinare şi a invoca excepţii procesuale, deoarece actul de procedură a fost depus prin fax la instanţa de fond, în data de 13.11.2018, la ora 16:48, după ora la care activitatea încetează în mod legal la instanţă, fiind incidente efectele Deciziei nr. 34/2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept.

Înalta Curte constată că, deşi la momentul sesizării instanţei de contencios administrativ, respectiv 11.10.2018, erau incidente efectele Deciziei nr. 34/2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept prin care s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen, pârâtul a depus întâmpinarea atât prin fax, cât şi prin intermediul serviciilor poştale.

În cauză, termenul legal de 25 zile pentru depunerea întâmpinării se calculează de la data comunicării către pârât a cererii de chemare în judecată, respectiv 18.10.2018 şi se împlineşte la data de 13.11.2018.

Având în vedere că la dosarul cauzei se află dovada depunerii întâmpinării şi prin serviciile poştale la data de 13.11.2018, astfel cum reiese din ştampila aplicată pe plicul aflat la dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că prima instanţă în mod corect a respins excepţia decăderii pârâtului din dreptul de a mai depune întâmpinare şi a invoca excepţii procesuale.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca fiind fondat.

Din perspectiva acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a invocat greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi reţinerea în mod neîntemeiat a prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei.

Înalta Curte reţine că dreptul recurentei-reclamante de a sesiza instanţa de contencios administrativ trebuie exercitat în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată.

Legea nr. 554/2004 reglementează prin art. 11 două categorii de termene pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, termene a căror natură juridică este prevăzută expres în alin. (5): un termen de prescripţie cu durata de 6 luni, a cărui împlinire are ca efect stingerea dreptului la acţiune (art. 11 alin. (1) şi un termen de decădere cu durata de un an, aplicabil numai pentru motive temeinice şi care nu poate fi depăşit nici ca efect al intervenirii unor cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei avute în vedere la alin. (1), astfel cum prevede art. 11 alin. (2).

Termenul de prescripţie de 6 luni este aplicabil în cazul cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei. Acest termen începe să curgă de la date diferite, în funcţie de obiectul acţiunii.

În speţă, în acord cu susţinerile recurentei-reclamante termenul de formulare a acţiunii în contencios a început să curgă de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, fiind incidentă ipoteza prevăzută la lit. a) al art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în vedere că pârâtul a răspuns la plângerea prealabilă prin adresa nr. x/04.04.2018, primită de recurenta-reclamantă la data de 12.04.2018, iar acţiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul instanţei de contencios administrativ la 11.10.2018, instanţa de control judiciar constată că a fost respectat termenul legal de introducere a acţiunii, fiind în mod greşit admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei.

În raport cu această soluţie şi având în vedere că instanţa de control judiciar nu poate analiza direct în calea de atac criticile care privesc fondul raportului juridic dedus judecăţii, acestea vor fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că recursul este fondat, Înalta Curte urmează să îl admită, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 127/CA din 23 iunie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.