Termination of collective funding contracts due to partner's essential breach of utility connection obligation

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

1. anularea Adresei de reziliere nr. x/23.02.2017, a Procesului-verbal nr. x/09.03.2017 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă încheiat la data de 09.03.2017 privind proiectul "Realizarea unei platforme tehnologice inovative bazată pe aplicaţii de realitate virtuală pentru siguranţa şi protecţia personalului din infrastructurile critice", cod SMIS 50433, contract de finanţare nr. x/09.04.2014, beneficiar S.C. A. S.R.L. şi a Deciziei nr. 34034/15.06.2017 privind soluţionarea plângerilor prealabile împotriva actelor administrative menţionate anterior;

2. suspendarea efectelor celor 3 acte administrative unilaterale menţionate la pct. 1, până la soluţionarea definitivă a prezentului litigiu;

3. obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 455 din 23 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-au dispus următoarele:

- s-a respins cererea principală formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca neîntemeiată;

- s-a admis cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu chemata în garanţie B. S.R.L. şi a fost obligată chemata în garanţie să-i plătească reclamantei suma de 4.183.262,52 RON;

- s-a respins cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu chemata în garanţie C. S.R.L., ca neîntemeiată;

- a fost obligată chemata în garanţie B. S.R.L. să-i plătească reclamantei suma de 200 RON reprezentând cheltuieli de judecată;

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat recurs, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

O primă critică de nelegalitate adusă sentinţei recurate se referă la faptul că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 1549 - 1554 C. civ., plecând eronat de la premisa că neexecutarea contractuală nu este de mică însemnătate şi preluând practic apărările formulate de către Minister.

După redare dispoziţiilor art. 1551 alin. (1) teza I C. civ. şi ale art. 1549 alin. (3) C. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că, pentru a se aplica o sancţiune atât de drastică precum cea a rezilierii contractelor, era necesar ca neexecutarea obligaţiei să fie de mare însemnătate.

Or, în cazul de faţă, Ministerul a invocat rezilierea Acordului cadru, a Contractului şi a tuturor contractelor încheiate cu ceilalţi membri ai Polului de competitivitate în condiţiile în care societatea reclamantă şi-a îndeplinit în mod integral toate obligaţiile asumate faţă de Minister, iar acest aspect nu este contestat de către intimată, iar celeilalţi membri ai Polului de competitivitate şi-au îndeplinit şi ei obligaţiile asumate prin contractele încheiate cu Ministerul.

Singura pretinsă neexecutare din cadrul proiectelor pentru care s-a acordat finanţarea Polului de competitivitate este reprezentată de neracordarea unui imobil la reţeaua de electricitate, deşi imobilul cu pricina era oricum racordat la un generator care asigura funcţionarea echipamentelor în mod complet în orice moment, astfel încât cele reţinute de Minister în sensul că imobilul nu era funcţional sunt lipsite de acurateţe. Valoarea neexecutării contractuale, adică a racordării la reţeaua electrică a unui imobil reprezintă cu mult mai puţin de 1% din valoarea întregii finanţării.

În acest context, este evident faptul că nu este îndeplinită condiţia esenţială a rezilierii, contrar celor reţinute de prima instanţă, respectiv aceea a existenţei unei neexecutări însemnate a obligaţiilor asumate, astfel încât această sancţiune a fost stabilită în mod nelegal, cu încălcarea economiei contractului, nefiind o măsură utilă prin raportare la stadiul implementării proiectului ci, dimpotrivă, una dezastruoasă pentru toţi participanţii.

În plus, recurenta-reclamantă a susţinut că măsura rezilierii a fost aplicată greşit şi confirmată în mod nelegal de prima instanţă, fiind în contradicţie şi cu prevederile art. 7 alin. (16) din Contractul de finanţare, potrivit cărora "în situaţia în care Beneficiarul nu îndeplineşte integral indicatorii de realizare asumaţi prin Contract, dar obiectivul Proiectului este atins, finanţarea nerambursabilă acordată va fi redusă proporţional, cu excepţia cazurilor temeinic justificate."

Prin urmare, în opinia recurentei-reclamante, eventuala sancţiune trebuia să fie reducerea finanţării nerambursabile şi nicidecum rezilierea, care reprezintă o măsură extremă, nefiind nici utilă şi nici proporţională cu neexecutarea imputată, mai ales în contextul în care proiectul pentru care s-a acordat finanţarea a fost finalizat aproape în totalitate.

Nu în ultimul rând, a considerat că această măsură (rezilierea) constituie şi o încălcare a dispoziţiilor art. 1266 din C. civ. potrivit căruia contractele se interpretează în acord cu voinţa concordantă a părţilor, iar în determinarea sa se va ţine seama de scopul contractului care, în mod evident, îl reprezintă implementarea proiectului şi care s-a şi realizat conform Raportului întocmit de Minister.

A doua critică de nelegalitate a vizat încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 1530 din C. civ., la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de chemare în garanţie a societăţii C. S.R.L., atunci când a considerat că nu s-a probat existenţa unei neexecutări culpabile a acesteia care să fi determinat rezilierea.

Or, motivul invocat de Minister în cuprinsul procesului-verbal şi pentru care a considerat că se impune rezilierea tuturor contractelor şi restituirea întregii finanţări de aproximativ 17.000.000 RON a fost reprezentat de faptul că, odată cu ocazia vizitei de control la faţa locului la beneficiarul C. S.R.L., echipa de control a constatat că imobilul construit de B. S.R.L. în comuna Târgşoru Vechi, sat Strejnicu, nu a fost racordat la reţeaua de energie electrică şi că, din acest motiv, s-a constatat imposibilitatea realizării pachetului minim integrat propus spre finanţare de Polul de competitivitate.

Chiar din simpla lecturare a procesului-verbal rezultă că nici C. nu şi-a îndeplinit obiectivul, chestiune care a generat de asemenea rezilierea contractului. Drept urmare, este de natură să aducă atingere dispoziţiilor art. 1530 din C. civ. dezlegarea dată de instanţă, întrucât există legătură de cauzalitate între neexcutarea obligaţiilor de către această societate.

Mai mult decât atât, a arătat că în cadrul dosarului nr. x/2017 privind o acţiune similară, introdusă de un alt membru al aceleiaşi asocieri, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de chemare în garanţie atât în ceea ce priveşte pe C. S.R.L., cât şi pe B. S.R.L. (Anexa nr. 1).

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 2 februarie 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte starea de fapt care a generat litigiul dintre părţi, Înalta Curte reţine, în esenţă, că reclamanta S.C. A. S.R.L. în calitate de membru al Polului de competitivitate "Pol de competitivitate pentru creşterea productivităţii economice prin folosirea inovativă a realităţii virtuale, în scopul furnizării de servicii pentru infrastructurile critice - CREVIS", împreună cu chemaţii în garanţie: S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. 360 Revolution S.R.L. au încheiat cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene Acordul cadru AP019/1773/09.04.2014, prin care au fost stabilite condiţiile generale de acordare a finanţării pachetului propus de Polul de competitivitate.

Totodată, fiecare dintre membrii Polului de competitivitate au încheiat cu Ministerul Fondurilor Europene contracte individuale prin care au fost stabilite valoarea finanţării acordate fiecărui membru şi proiectul pe care urma să-l implementeze fiecare prin finanţarea nerambursabilă obţinută.

Ceea ce a determinat rezilierea contractului încheiat de reclamantă (şi a tuturor celorlalte contracte încheiate de membrii polului) a constat în neexecutarea obligaţiei contractuale de către un alt membru al polului de competitivitate, respectiv de S.C. B. S.R.L., nefiind îndeplinit obiectivul general asumat prin cererea de finanţare.

Reclamanta a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu anularea Adresei de reziliere nr. x/23.02.2017, a Procesului-verbal nr. x/09.03.2017 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă încheiat la data de 09.03.2017 privind proiectul "Realizarea unei platforme tehnologice inovative bazată pe aplicaţii de realitate virtuală pentru siguranţa şi protecţia personalului din infrastructurile critice", cod SMIS 50433, contract de finanţare nr. x/09.04.2014, beneficiar S.C. A. S.R.L. şi a Deciziei nr. 34034/15.06.2017 privind soluţionarea plângerilor prealabile împotriva actelor administrative menţionate anterior.

Prima instanţă a respins cererea principală formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca neîntemeiată. În privinţa cererilor de chemare în garanţie a admis cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu chemata în garanţie S.C. B. S.R.L. şi a respins-o pe cea formulată în contradictoriu cu chemata în garanţie S.C. C. S.R.L.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Prima critică de nelegalitate invocată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează încălcarea dispoziţiilor art. 1549 - 1554 C. civ., recurenta-reclamantă susţinând că, pentru a se aplica o sancţiune atât de drastică precum cea a rezilierii contractelor, era necesar ca neexecutarea obligaţiei să fie de mare însemnătate.

În concret, recurenta-reclamantă susţine că pretinsa neexecutare din cadrul proiectelor pentru care s-a acordat finanţarea Polului de competitivitate nu este esenţială, fiind vorba de neracordarea unui imobil la reţeaua de electricitate, deşi imobilul era oricum racordat la un generator care asigura funcţionarea echipamentelor în orice moment.

Din ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că imobilul în discuţie avea destinaţia de centrul de cercetare-dezvoltare pentru realitatea virtuală aplicată infrastructurilor critice, iar implementarea proiectului de investiţii presupunea funcţionarea efectivă a acestui centru.

Prima instanţă a făcut o analiză riguroasă a consecinţelor care decurg din neexecutarea obligaţiei asumate prin contract de către S.C. B. S.R.L. în ceea ce priveşte imobilul cu destinaţia de centru de cercetare-dezvoltare.

Astfel, a reţinut că respectivul centru este nefuncţional din cauza neracordării la sistemul de distribuţie al energiei electrice ceea ce determină atât neimplementarea proiectului de investiţii, dar şi nerealizarea obiectului general al proiectului membrilor polului deoarece toate activităţile derulate de parteneri în domeniul cercetării-dezvoltării depind în mod direct de existenţa şi funcţionalitatea centrului.

Totodată, instanţa de fond, în analiza efectuată, a răspuns argumentat şi la susţinerea reclamantei cu privire la funcţionarea imobilului cu ajutorul unui generator. Cu privire la acest aspect, instanţa a reţinut că generatorul a fost utilizat exclusiv pentru testarea funcţionalităţii echipamentelor achiziţionate la momentul finalizării implementării, nefiind în funcţiune permanent, că acesta nu ar putea asigura funcţionarea continuă a centrului din cauza fluctuaţiilor de curent electric pe care le generează, dar şi faptul că cel mai important echipament, cubul virtual, nu poate funcţiona pe generator, având nevoie de o reţea electrică stabilă.

A mai reţinut prima instanţă că racordarea la reţeaua electrică era esenţială în vederea realizării obiectivului propus – funcţionarea centrului de cercetare - dezvoltare pentru realitatea virtuală, rezultând din raportul de verificare din 9.08.2016 faptul că echipamentul de realitate virtuală achiziţionat în cadrul proiectului se află protejat, în conservare până la realizarea conexiunii permanente (branşamentului) centrului la reţeaua de curent electric.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că susţinerile recurentei-reclamante cu privire la faptul că neexecutarea obligaţiei de racordarea a imobilului la reţeaua de electricitate ar fi de mică însemnătate reprezintă simple aprecieri subiective, câtă vreme aceasta nu a combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond care a motivat pe larg de ce centrul de cercetare-dezvoltare nu funcţionează şi activităţile nu se pot desfăşura la parametrii prevăzuţi în cererea de finanţare

În mod corect a reţinut instanţa de fond că, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (16) din Contractul de finanţare care prevăd posibilitatea reducerii finanţării nerambursabile acordate.

Faptul că recurenta-reclamantă şi-a îndeplinit 100% obligaţiile asumate prin contractul încheiat nu poate conduce la reducerea finanţării acordate, având în vedere că aceasta şi-a asumat expres obligaţia de a restitui integral sumele reprezentând finanţare nerambursabilă, indiferent de executarea ori neexecutarea obligaţiilor sale ori de culpa sa în neexecutarea obligaţiilor oricăruia dintre ceilalţi membri ai polului.

Aşadar, recurenta-reclamantă s-a obligat solidar alături de ceilalţi membri ai Polului de competitivitate să răspundă pentru imposibilitatea realizării pachetului minim integrat propus spre finanţare de pol prin neimplementarea a minim 1 proiect de investiţii, minim 1 proiect de CDI şi minim 2 proiecte de tip soft.

Or, în cauză, aşa cum s-a reţinut anterior, nefuncţionarea imobilului centru de cercetare-dezvoltare, din cauza neracordării la sistemul de distribuţie al energiei electrice, determină atât neimplementarea proiectului de investiţii, dar şi nerealizarea obiectului general al proiectului membrilor polului, deoarece toate activităţile derulate de parteneri în domeniul cercetării-dezvoltării depind în mod direct de existenţa şi funcţionalitatea acestuia.

În concluzie, câtă vreme, în speţă, s-a reţinut nerealizarea obiectivului general al proiectului care trebuia implementat, nu se poate dispune reducerea finanţării nerambursabile proporţional cu neexecutarea imputată, cum în mod eronat susţine recurenta-reclamantă.

În continuare, recurenta-reclamantă a criticat soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie a societăţii S.C. C. S.R.L. arătând că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 1530 din C. civ., atunci când a considerat că nu s-a probat existenţa unei neexecutări culpabile a acesteia care să fi determinat rezilierea.

Aspectul invocat de recurenta-reclamantă, respectiv faptul că nici S.C. C. S.R.L. nu şi-a îndeplinit obiectivul contractului de finanţare, este nerelevant deoarece nu este consecinţa directă care a condus la rezilierea contractului de finanţare al recurentei-reclamante.

În concret, implementarea proiectului chematei în garanţie S.C. C. S.R.L. – proiectare prototip platformă de realitate augumentată –depindea de funcţionarea efectivă a centrului de dezvoltare-cercetare pe care S.C. B. S.R.L. se obligase să-l realizeze prin contractul încheiat, astfel că nu se poate reţine existenţa culpei chematei în garanţie S.C. C. S.R.L. în neexecutarea obligaţiilor asumate, de natură să atragă răspunderea sa în temeiul art. 1530 C. civ.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. E. împotriva sentinţei civile nr. 455 din 23 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (veche), ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.