Appeal dismissed; action against Judicial Inspection upheld as void due to its sole standing, Council not a proper defendant.

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la data de 13.08.2021, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 1972/A/25.06.2021 emisă de Inspecţia Judiciară şi împotriva Rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C21-1199/20.07.2021 de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de clasare, solicitând admiterea contestaţiei şi trimiterea cauzei la Inspecţia Judiciară pentru completarea cercetărilor.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1827 din 3 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţa civilă nr. 1827 din 3 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat recurs, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta-reclamantă a arătat că nu a formulat acţiunea iniţială împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, ci a formulat plângere către Consiliul Superior al Magistraturii Bucureşti care este forul superior al magistraţilor şi către Inspecţia Judiciară, cu privire la conduita magistraţilor B. şi C., precum şi cu privire la abuzurile făcute în funcţia de putere judecătorească deţinută de aceştia, folosindu-se de instituţiile statului, aplicând legea greşit şi cu rea-intenţie în dosarele civile nr. x/2014, nr. y/2017 şi nr. 6894/2016 ale Judecătoriei Buzău.

Cu referire la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că Decizia nr. 892/05.12.2018 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, ca instanţă de apel, în dosarul nr. x/2017 a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a Deciziei nr. 1409/12.12.2016 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, ca instanţă de apel, în dosarul nr. x/2014, în care s-a stabilit titularul dreptului de proprietate.

A mai menţionat şi faptul că existenţa unui litigiu civil privind dreptul de proprietate, soluţionat definitiv şi învestit potrivit legii cu autoritate de lucru judecat, atrage în mod obligatoriu aplicarea dispoziţiilor art. 1863 şi următoarele din vechiul C. civ., care stabilesc că de la data întreruperii, în speţă, data rămânerii definitive a deciziei nr. 1409/12.12.2016 a Tribunalului Buzău, va începe să curgă un nou termen al unei eventuale prescripţii achizitive.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut şi incidenţa cazului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În final, în ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că Tribunalul Buzău, în cel de-al doilea dosar nr. x/2017 a aplicat greşit dispoziţiile legale în sensul că, în cursul întregului proces, nu a administrat probe pentru cererea de uzucapiune, dispunând soluţia doar pe baza susţinerilor pârâtei, fără administrarea probei cu martori sau interogatoriu, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Tot cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, instanţa de judecată nu a reţinut faptul că cel de-al doilea dosar cu nr. x/2016 se soluţiona în timpul executării silite a primului proces civil şi se aplicau dispoziţiile art. 1865 din vechiul C. civ. cu privire la întreruperea cursului prescripţiei.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, a arătat că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală, în cuprinsul hotărârii fiind expuse motivele pentru care s-a respins acţiunea reclamantei, având în vedere dispoziţiile legale incidente în materia contenciosului administrativ, precum şi atribuţiile şi competenţele Inspecţiei Judiciare.

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului, cu consecinţa anulării acestuia, motivat de faptul că motivele de nelegalitate sunt invocate doar formal, nefiind dezvoltate critici concrete de către recurenta-reclamantă.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A învederat că soluţia pronunţată sub aspectul lipsei legitimării procesuale pasive a CSM-ului este legală şi temeinică, reţinându-se judicios că acesta nu este emitentul rezoluţiilor contestate în prezenta cauză.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 11 mai 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte o va respinge, constatând că există un motiv de nelegalitate care se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv acela prin care, în urma admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, s-a respins acţiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, sentinţa atacată urmând a fi analizată în raport cu acest motiv.

Prin urmare, în situaţia în care, deşi se invocă mai multe motive de nelegalitate ale sentinţei atacate, doar unul dintre acestea încadrându-se în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu intervine o nulitate parţială a recursului, având în vedere că sancţiunea nulităţii vizează nemotivarea acestei căi de atac în ansamblul ei, astfel cum reiese din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487 alin. (1) şi art. 489 C. proc. civ.

2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând sentinţa recurată, în raport de motivul de nelegalitate prin care se critică admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin intermediul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, sunt incidente dispoziţiile art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în contenciosul administrativ, în cazul contestării unui act administrativ, calitatea procesuală activă aparţine persoanei care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim de o autoritate publică, prin emiterea actului, în timp ce calitatea procesuală pasivă aparţine autorităţii publice care a emis actul administrativ atacat.

În speţă, având în vedere raportul juridic dedus judecăţii şi actele administrative contestate, respectiv Rezoluţia de clasare nr. 1972/A/25.06.2021 emisă de Inspecţia Judiciară şi Rezoluţia Inspectorului Şef nr. C21-1199/20.07.2021 de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de clasare, Înalta Curte constată că persoana faţă de care se poate realiza interesul de care se prevalează recurenta-reclamantă (anularea rezoluţiilor) nu poate fi decât emitentul acestor acte, respectiv Inspecţia Judiciară.

Aşadar, întrucât Consiliului Superior al Magistraturii nu este emitentul actelor supuse controlului judecătoresc, Înalta Curte constată că acesta nu justifică calitate procesuală pasivă, fiind soluţionată în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată în cauză.

Pe fondul recursului însă, cu privire la soluţia primei instanţe de respingere ca neîntemeiată a acţiunii formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, Înalta Curte constată că nu există critici care să poată fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu au fost dezvoltate, de către recurenta reclamantă, nici măcar formal argumente care să justifice invocarea sa.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa că dispoziţiile legale mai sus menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluţia şi argumentarea o nemulţumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Cu referire la celelalte două motive de casare invocate de recurenta-reclamantă reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, deşi instanţa de fond a răspuns argumentat şi detaliat la toate criticile invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în recurs aceasta s-a limitat la reluarea unor împrejurări din dosarele nr. x/2017 şi nr. y/2014 ale Tribunalului Buzău, prezentând nemulţumiri cu privire la aprecierea şi evaluarea materialului probator de către completul de judecată ori legate de raţionamentul logico-juridic al magistraţilor.

Or, hotărârile pronunţate în cadrul celor două dosare ale Tribunalului Buzău (Decizia 892/05.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi Deciziei 1409/12.12.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014) nu au făcut obiectul controlului judiciar în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În speţă, obiectul controlului judiciar în prima instanţă l-a reprezentat legalitatea Rezoluţiei de clasare nr. 1972/A/25.06.2021 emisă de Inspecţia Judiciară şi a Rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C21-1199/20.07.2021 de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de clasare, astfel că recurenta-reclamantă, prin recursul declarat împotriva sentinţei nr. 1827/2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ar fi trebuit să combată considerentele şi raţionamentul acestei instanţei.

Totodată, se reţine că prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. potrivit cărora; "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul a înţeles să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată, fără a combate practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond, nu constituie motive de nelegalitate a sentinţei şi nu poate conduce la casarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1827 din 3 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.