Broadcasting a security company’s name, website, and phone number in a doc-reality show constitutes prohibited hidden commercial communication under Article 29(1)(a) of the Audiovisual Law

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 12.11.2019, reclamanta PRO T.V. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a solicitat următoarele:

I. Anularea Deciziei nr. 899 emisă de Consiliul National al Audiovizualului în data de 22.10.2019 prin care aceasta a fost sancţionată cu amenda în cuantum de 10.000 RON pentru pretinsa încălcare a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

II. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr209 din 24 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta PRO T.V. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs recurenta-reclamantă, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată în esenţă că instanţa de fond reţine în mod eronat situaţia de fapt.

Recurenta susţine că prin difuzarea emisiunii nu a urmărit obţinerea unor scopuri publicitare nedeclarate şi nici nu a indus în eroare publicul cu privire la natura programului.

Prin emisiunea difuzată nu numai că nu s-a dorit promovarea serviciilor sau a imaginii BGS, dar nici nu s-a încălcat definiţia comunicării audiovizuale cu conţinut comercial mascat, în speţă "reprezentarea prin cuvinte sau imagini a bunurilor, serviciilor, numelui, mărcii ori activităţilor unui producător de bunuri sau furnizor de servicii în cadrul programelor. În cazul în care o astfel de reprezentare este destinată de către furnizorul de servicii media audiovizuale unor scopuri publicitare nedeclarate şi poate induce în eroare publicul cu privire la natura sa".

În niciun moment nu s-a urmărit vreun scop publicitar şi nici nu s-a creat nicio confuzie în conştiinţa publicului larg, întrucât rolul emisiunii nu este să promoveze companiile în cadrul cărora lucrează şefii sub acoperire.

Aşa cum reiese din conţinutul emisiunii preşedintele companiei BGS a participat, sub acoperire, alături de agenţii însărcinaţi cu protejarea unor obiective, la misiuni de intervenţie pe teren (alături de agenţi de intervenţie din cadrul Diviziei de Securitate şi Diviziei Canine) şi la montarea unor sisteme de securitate, alături de un angajat din cadrul departamentului tehnic.

În dovedirea genului de doc-reality al emisiunii şi a lipsei caracterului publicitar, arată că dacă angajaţii respectivei companii utilizează în mod obişnuit un anume echipament în îndeplinirea sarcinilor de serviciu este imposibil ca acesta să fie modificat în timpul filmărilor întrucât ar denatura caracterul doc-reality al emisiunii, în plus ar putea atrage deconspirarea şefului sub acoperire, mai ales ca în timpul acestei emisiuni şeful sub acoperire a participat la unele emisiuni de intervenţie când a fost necesară purtarea unui echipament special.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 899/22.10.2019, recurenta, titulară a licenţei audiovizuale pentru postul de televiziune A. a fost sancţionată cu amendă de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor invocate, comunicările comerciale audiovizuale difuzate de furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele condiţii:

a) să poată fi uşor identificate ca atare, comunicările audiovizuale cu conţinut comercial mascat fiind interzise;

În fapt, postul de televiziune A. a difuzat în data de 3.10.2019, în intervalul orar 21:25-22:33, emisiunea înregistrată Şef sub acoperire.

Potrivit raportului de monitorizare, emisiunea nu a fost clasificată şi nu au existat menţiuni cu privire la genul acesteia sau la identificarea unor comunicări comerciale audiovizuale (plasare de produse, sponsorizare etc).

S-a constatat că radiodifuzorul a promovat, în scop publicitar nedeclarat, numele, site-ul şi serviciile oferite de compania de pază şi protecţie, BGS, fapt ce constituie publicitate mascată interzisă de prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea audiovizualului.

Potrivit Legii audiovizualului, art. 1 pct. 16, comunicarea audiovizuală cu conţinut comercial mascat este definită ca fiind reprezentarea prin cuvinte sau imagini a bunurilor, serviciilor, numelui, mărcii ori activităţilor unui producător de bunuri sau furnizor de servicii în cadrul programelor, în cazul în care o astfel de reprezentare este destinată de către furnizorul de servicii media audiovizuale unor scopuri publicitare nedeclarate şi poate induce în eroare publicul cu privire la natura sa.

Astfel, membrii Consiliului au apreciat că, prezentarea pe tot parcursul emisiunii Şef sub acoperire, a unor detalii de natură publicitară cu privire la promovarea numelui şi a unor servicii oferite de compania de pază şi protecţie BGS, precum: montarea sistemelor de alarmă, de control acces, camere video, microfoane şi orice pe partea de securitate, precum şi indicarea site-ului www.x.ro şi a numărului de apel: 021.9507, a depăşit cadrul unei informări cu caracter general a publicului referitoare la probleme de interes, de natură să inducă în eroare publicul cu privire Ia condiţiile legale de difuzare a comunicărilor comerciale audiovizuale.

Faţă de aceste aspecte, raportat la conţinutul emisiunii, Consiliul a constatat că aceasta a avut un scop publicitar nedeclarat, detaliile prezentate cu privire indicarea numelui companiei de protecţie şi pază BGS, timp de 14 minute, a site-ului www.x.ro şi a numărului de apel 021.9507, precum şi a promovării unor servicii oferite de această companie au avut un caracter publicitar mascat, în condiţiile în care, potrivit raportului de monitorizare, în timpul emisiunii nu au fost făcute menţiuni cu privire la identificarea unor comunicări comerciale audiovizuale (plasare de produse, sponsorizare etc).

Potrivit dispoziţiilor legale invocate, comunicările comerciale audiovizuale difuzate de furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să poată fi uşor identificate ca atare, comunicările audiovizuale cu conţinut comercial mascat fiind interzise.

Având în vedere aceste aspecte, radiodifuzorul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 10.000 RON.

Cu privire la prima critică din recurs referitoare la faptul că instanţa de fond ar fi reţinut în mod eronat că situaţia de fapt nu ar fi fost contestată de recurentă, Înalta Curte constată că susţinerea este nefondată, în condiţiile în care CNA nu a avut în vedere, la aplicarea sancţiunii, tipul emisiunii difuzate, anume "doc-reality" în care a fost prezentat, aşa cum susţine recurenta, ci modalitatea în care a fost prezentată emisiunea în raport de dispoziţiile din domeniul audiovizual referitoare la publicitate.

Astfel, referitor la caracterul emisiunii difuzate, anume divertisment de tip doc-reality, Înalta Curte are în vedere că în domeniul audiovizual publicitatea mascată este interzisă indiferent de natura programului difuzat.

Pe parcursul emisiunii, nu au fost evidenţiate menţiuni cu privire la identificarea unor comunicări comerciale audiovizuale (plasare de produse, sponsorizare etc), iar recurenta însăşi afirmă că nu a intenţionat să difuzeze niciun fel de publicitate.

În privinţa celui de al doilea motiv de recurs, înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 pct. 16, iar nu cele ale art. 1 pct. 15 din Legea audiovizualului, în condiţiile în care în decizia contestată, se face trimitere la conţinutul art. 1 pct. 16 din legea menţionată care reglementează, în mod specific, comunicarea comercială audiovizuală cu caracter mascat, a cărei difuzare de către radiodifuzori constituie contravenţie şi este sancţionată conform art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea audiovizualului, temeiul juridic al aplicării sancţiunii prin decizia contestată.

Pe cale de consecinţă, argumentele invocate de recurentă în considerarea art. 1 pct. 15 din Legea audiovizualului sunt lipsite de relevanţă raportat la conţinutul deciziei contestate aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond.

Pe de altă parte, în mod eronat recurenta apreciază că, în cauză, nu ar fi aplicabile prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea audiovizualului.

În raport de conţinutul emisiunii difuzate, membrii Consiliului au constatat că radiodifuzorul a promovat, în scop publicitar nedeclarat, numele, site-ul şi serviciile oferite de compania de pază şi protecţie, BGS, fapt ce constituie publicitate mascată interzisă de prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea audiovizualului.

Potrivit Legii audiovizualului, art. 1 pct. 16, comunicarea audiovizuală cu conţinut comercial mascat este definită ca fiind reprezentarea prin cuvinte sau imagini a bunurilor, serviciilor, numelui, mărcii ori activităţilor unui producător de bunuri sau furnizor de servicii în cadrul programelor, în cazul în care o astfel de reprezentare este destinată de către furnizorul de servicii media audiovizuale unor scopuri publicitare nedeclarate şi poate induce în eroare publicul cu privire la natura sa.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 209 din 24 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.