Forfeiture of claim against Insurers' Guarantee Fund due to expiration of 90-day statutory deadline

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 22454/20.01.2020 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a solicitat să se dispună anularea acesteia şi obligarea pârâtului la plata sumei de 1.407,30 RON (reprezentând cheltuieli de spitalizare), sumă stabilită în dosarul nr. x/2017.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 328 din 16 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, a arătat că potrivit sentinţei penale nr. 1887/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Târgu-Jiu, instanţa a dispus obligarea asigurătorului de răspundere civilă, respectiv, A. S.A., prin lichidator judiciar B., la plata sumei de 1.407,30 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare furnizate persoanei vătămate.

Prin urmare, producerea riscului asigurat, respectiv producerea unui accident rutier, a fost cauza determinantă în efectuarea de către spital a cheltuielilor de spitalizare, motiv pentru care creanţa solicitată îndeplineşte condiţia de a fi considerată o creanţă de asigurare, contrar celor reţinute în decizia emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor. Despăgubirea ce decurge din contractul de asigurare fiind reprezentată şi de contravalorea pierderii suferite, prin producerea riscului asigurat, de către o terţă persoană care intră în categoria "persoanei păgubite", conform art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015.

A mai arătat că autoturismul era asigurat la societatea de asigurări aflată în prezent în faliment, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 49 coroborat cu art. 50 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data încheierii poliţei de asigurare, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund fată de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, în caz de vătămare corporală sau deces.

Potrivit art. 55 din acelaşi act normativ, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asigurătorul răspunde în baza legii faţă de terţe persoane păgubite.

Conform art. 4 alin. (1) pct. b (iii) din Legea nr. 213/2015 persoana păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) este definită ca fiind persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit, iar despăgubire este definită ca fiind indemnizaţia-suma pe care Fondul o plăteşte fiecărui creditor de asigurări al asigurătorului aflat în faliment.

De asemenea potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a producerii falimentului pronunţată împotriva unui asigurător, Fondul este în drept să efectueze plăti din disponibilităţile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Fondul se subrogă în toate drepturile creditorilor de asigurări până la concurenţa sumelor pe care le-a achitat din disponibilităţile sale, urmând a se înscrie la masa credală a asigurătorului în faliment, conform art. 18 din Legea nr. 213/2015.

A considerat că spitalul are calitate de creditor de asigurare fiind îndreptăţit să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă, aspect reţinut de altfel în procesul penal, prin care asiguratorul a fost obligat să plătească despăgubirile rezultate în urma accidentului rutier, respectiv în urma producerii riscului asigurat.

În final, a făcut referire la dispoziţiile art. 67 alin. (1) lit. c) şi art. 67 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora debitorul are obligaţia ca odată cu formularea cererii de deschiderii a procedurii să depună lista cu numele si adresele creditorilor cunoscuti indiferent de felul creanţelor acestora, certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente.

A susţinut că sarcina notificării deschiderii procedurii revine administratorului judiciar, care pe baza listei procedează la notificarea creditorilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 85/2014. Dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 85/2014 prevăd comunicarea notificării către fiecare creditor, individual, cu cel puţin 10 zile înaintea împlinirii termenului-limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor si conţinutul notificării.

A menţionat faptul că nu a fost notificat potrivit legislaţiei, iar cererea de plată a fost comunicată Fondului de Garantare a Asiguraţilor în momentul în care hotărârea judecătorească a fost comunicată spitalului.

A considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că persoana vătămată poate solicita nu doar anularea actului administrativ nelegal, ci şi recunoaşterea dreptului pretins.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, a arătat că sentinţa recurată este temeinică şi legală, întrucât recurentul-reclamant nu a depus cererea de plată înăuntrul termenului de decădere de 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 213/2015, termenul începând să curgă de la data rămânerii definitive a deciziei penale nr. 280 din 06.03.2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2001.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 11 mai 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a investit instanţa de contencios administrativ cu anularea Deciziei nr. 22454/20.01.2020 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care s-a respins cererea de plată nr. x/2019.

Prin Decizia nr. 22454/20.01.2020 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor s-a constatat că cererea de plată este tardiv formulată în raport de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, iar în subsidiar, s-a constatat că petentul nu are calitatea de creditor de asigurare, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.

Prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 14 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 213/2015, potrivit cărora termenul de 90 de zile pentru depunerea cererii de plată începe să curgă de la data naşterii dreptului de creanţă, în speţă, de la 06.03.2018, data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti reprezentată de decizia penală nr. 280/06.03.2018 a Curţii de Apel Craiova.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant care vizează caracterul de creanţă de asigurare al sumei solicitate şi calitatea de creditor de asigurare a spitalului nu vor fi analizate de instanţa de control judiciar, având în vedere că acestea nu au făcut obiectul analizei primei instanţe care a reţinut, cu prioritate, tardivitatea cererii de plată adresată Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

Astfel, Înalta Curte va analiza din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aplicarea şi interpretarea dată de prima instanţă dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 213/2015, în raport de susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora acesta nu ar fi fost notificat potrivit legislaţiei în vigoare.

În acest sens, recurentul-reclamant a făcut referire la dispoziţiile art. 67 alin. (1) lit. c) şi art. 67 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 şi a arătat că debitorul are obligaţia ca odată cu formularea cererii de deschiderii a procedurii să depună lista cu numele şi adresele creditorilor cunoscuţi indiferent de felul creanţelor acestora, certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente.

Totodată, a susţinut că sarcina notificării deschiderii procedurii revine administratorului judiciar, care pe baza listei procedează la notificarea creditorilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 85/2014. Dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 85/2014 prevăd comunicarea notificării către fiecare creditor, individual, cu cel puţin 10 zile înaintea împlinirii termenului-limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor si conţinutul notificării.

Instanţa de control judiciar reţine că potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 213/2015: "(1) În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi."

Prevederile legale anterior citate impun depunerea la FGA a cererii de plată înăuntrul termenului legal de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment (când dreptul de creanţă s-a născut anterior acestui moment), respectiv de la data naşterii dreptului de creanţă (când acesta s-a născut ulterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment), termenul de 90 de zile fiind unul de decădere, iar sancţiunea nerespectării acestui termen prevăzut de norma specială şi norma de aplicare a acesteia fiind decăderea din dreptul de a obţine plata de despăgubiri din disponibilităţile FGA, cererea de plată fiind respinsă ca tardiv formulată.

În cauză, în raport de exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal şi de soluţionarea acesteia în mod definitiv prin decizia penală nr. 280/06.03.2018 a Curţii de Apel Craiova, dreptul de creanţă al recurentului-reclamant s-a născut ulterior deschiderii procedurii de faliment, respectiv la data rămânerii definitive a hotărârii penale care este, potrivit dispoziţiilor art. 522 alin. (1) coroborat cu art. 553 alin. (1) C. proc. pen., momentul pronunţării hotărârii penale şi nu momentul comunicării acesteia.

Prin urmare, criticile recurentului-reclamant cu privire la inexistenţa unei notificării de deschidere a procedurii insolvenţei nu pot fi primite, câtă vreme dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 213/2015 nu impun o astfel de notificare/comunicare care să condiţioneze curgerea termenului de decădere prevăzut pentru formularea cererii de plată, iar pe de altă parte dreptul de creanţă al recurentului-reclamant s-a născut ulterior deschiderii procedurii de faliment.

În consecinţă, termenul de 90 de zile stabilit expres şi imperativ de art. 14 alin. (1) din Legea specială nr. 213/2015, pentru depunerea cererii de plată s-a împlinit la data de 06.03.2018, cum în mod corect a reţinut prima instanţă.

În contextul expus, având în vedere că cererea de plată a fost depusă la Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 04.10.2019, după expirarea termenului imperativ prevăzut de lege, Înalta Curte constată că decizia contestată este legală, iar criticile formulate de recurentul-reclamant nu sunt în măsură să conducă la casarea sentinţei atacate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova împotriva sentinţei civile nr. 328 din 16 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.