Inspector’s dismissal of disciplinary complaint restored as scrutiny of prosecutor’s acts exceeds inspection mandate.

Şedinţa publică din data de 11 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat contestaţie, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 3900/A/17.12.2020 şi a Rezoluţiei nr. C12-145/29.01.2021, prin care a solicitat admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1447 din 19 octombrie 2021, a admis contestaţia formulată de reclamantă, a desfiinţat Rezoluţia inspectorului-şef nr. C21-145/29.01.2021 şi Rezoluţia de clasare nr. 3900/A/17.12.2020 şi a trimis dosarul pentru completarea verificărilor.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Inspecţia Judiciară, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat în esenţă că, la data de 25.11.2020, a fost înregistrată la Direcţia de inspecţie pentru procurori a Inspecţiei Judiciare lucrarea nr. 20-4314 având ca obiect sesizarea formulată de actuala intimată - reclamantă A., care a solicitat verificarea modului de instrumentare a dosarului penal nr. x/2020, de către procurorul B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Lucrarea a fost soluţionată de către inspectorul judiciar desemnat în condiţiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul inspectorului - şef al Inspecţiei Judiciare nr. 136 din 11 decembrie 2018, prin rezoluţia nr. 3900/A din data de 17 decembrie 2020, prin care s-a dispus clasarea acesteia, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior ai Magistraturii, republicată.

Verificările prealabile s-au finalizat la data de 17.12.2020, fiind avute în vedere sesizarea depusă, precum şi relaţiile comunicate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa ca urmare a solicitării înaintate de inspectorul judiciar.

Adresa de înaintare şi rezoluţia de clasare au fost comunicate la data de 06 ianuarie 2021, în conformitate cu dispoziţiile legale speciale în materie.

Ulterior, la data 15 ianuarie 2021 şi de 18 ianuarie 2021, a fost înregistrată plângerea formulată împotriva rezoluţiei de clasare anterior menţionate, aceasta fiind respinsă prin rezoluţia Inspectorului - şef de la data de 29 ianuarie 2021, emisă în lucrarea nr. C20-145.

În cuprinsul plângerii, s-a criticat modul de soluţionare a sesizării iniţiale adresate Inspecţiei Judiciare pe motiv că acesta nu ar fi fost de natură să conducă la constatarea de fapte şi împrejurări necesar a fi lămurite, mijloacele utilizate nefiind suficiente, ajungându-se la o rezoluţie de clasare, în lipsa unei analize complete.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 martie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a solicitat anularea rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor prealabile.

Prin sentinţa civilă nr. 1447/2021 din data de 19.10.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de chemare în judecată şi s-a dispus completarea verificărilor prealabile de către inspectorul judiciar.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut că inspectorul judiciar nu ar fi analizat susţinerile privind posibilele abateri disciplinare săvârşite de procurorul B., prin raportare la toate aspectele invocate în cuprinsul sesizării iniţiale, acesta limitându-se la a reda o serie de consideraţiuni de ordin general ce vizau elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/52004, republicată.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a considerat că în speţă nu s-ar fi stabilit o

Date fiind considerentele reţinute de către instanţa de fond în fundamentarea soluţiei, aceasta este nelegală, fiind emisă cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor legalii speciale incidente, aspect ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În speţă s-a pornit de la o premisă eronată, anume aceea că ar fi revenit Inspecţiei Judiciare competenţa de efectuare a unui control detaliat asupra modului în care s-a desfăşurat instrumentarea dosarului penal nr. x/2020, magistratul fondului considerând că autoritatea publică ar fi trebuit să lămurească situaţia cererilor intimatei - reclamante formulate în dosar, aspect care excedează limitelor de învestire a Inspecţiei Judiciare, din moment ce intimata - reclamantă a indicat cererile cu titlu exemplificativ şi cu scopul de a justifica solicitarea de cercetare disciplinară a procurorului pentru exercitarea funcţiei cu rea credinţă şi gravă neglijenţă.

Faţă de aceasta, reiese că judecătorul Curţii de Apel Bucureşti a încălcat prevederile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, care statuează că analiza existenţei sau inexistenţei indiciilor de săvârşire a unei abateri disciplinare, constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate cu privire ia aspectele care fac obiectul sesizării.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 498 C. proc. civ., art. 45-47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, precum şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată şi republicată.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a invocat excepţia nulităţii recursului, ţinând cont de faptul că motivele invocate prin cerere nu se încadrează în motivul de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. .

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând în esenţă că, prin soluţia pronunţată, instanţa de judecată sub nicio formă nu intervine asupra garanţiei de independenţă şi de imparţialitate de care se bucură inspectorii judiciari în activitatea lor. Din contră, constatând faptul că în cuprinsul rezoluţiei contestate nu este prezentată situaţia de fapt, instanţa a apreciat că verificările prealabile efectuate de inspector nu se circumscriu standardelor stabilite prin normele legale specifice.

Chiar mai mult decât atât, referitor la situaţia de fapt mult disputată de către recurentă prin cererea de recurs, instanţa, prin chiar considerentele hotărârii, a respins una dintre criticile formulate de intimată prin contestaţie, respectiv cea care făcea referire la analiza situaţiei de fapt de către inspectorii judiciari cu privire la un aspect ce nu a fost detaliat prin plângere.

În drept, au fost invocate prevederile art. 490 C. proc. civ. raportat la art. 471 indice 1 alin. (3) C. proc. civ. şi orice alt text legal la care facem referire în cuprinsul întâmpinării.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, a susţinerilor părţilor, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că, instanţa de fond nu a făcut o corectă interpretare şi aplicare a textelor de lege incidente în cauză.

Astfel, potrivit art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorii judiciari au ca atribuţie efectuarea de verificări a sesizărilor adresate Inspecţiei Judiciare în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraţilor ori în legătură cu încălcarea obligaţiilor profesionale ale acestora, iar, conform art. 72 alin. (1) din acelaşi act normativ, inspectorii judiciari îşi desfăşoară activitatea în mod independent şi imparţial.

În cursul efectuării verificărilor prealabile, inspectorii judiciari analizează aspectele semnalate prin sesizările adresate Inspecţiei Judiciare pentru a stabili cu privire la existenţa unor indicii de săvârşire a unei abateri disciplinare.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a constatat, în esenţă, că nu s-ar fi stabilit corect şi complet întreaga situaţie de fapt semnalată prin sesizare, magistratul făcând referire la cererile pe care intimata - reclamantă le-a adresat unităţii de parchet în datele de 23.06.2020, 16.07.2020, 19.07.2020, 29.07.2020 şi de 04.08.2020 precum şi că nu s-ar fi lămurit prezumptiva imposibilitate a acesteia de a uza de calea de atac prevăzută de dispoziţiile art. 339 C. proc. civ. penală.

Totodată, s-a considerat că situaţia de fapt reţinută de către inspectorul judiciar nu ar fi fost altceva decât preluarea parcursului procesual al cauzei penale nr. 38/P/2020, nefiind expus un argument propriu din perspectiva situaţiei de fapt şi de drept rezultată în urma verificărilor efectuate, soluţia fiind contrara art. 29 alin. (3) din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie în vigoare la acea dată.

Reţine Înalta Curte că, în cadrul verificărilor prealabile, inspectorii judiciari se bucură de independenţă şi acţionează cu imparţialitate, conform art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, iar pe de alta parte, analiza existenţei sau inexistenţei indiciilor de săvârşire a unei abateri disciplinare, constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate cu privire la aspectele care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, în prealabil, stabilirea situaţiei de fapt şi ulterior acesteia, o operaţiune de încadrare juridică a faptelor reţinute, în vederea argumentării soluţiei date sesizării.

În acest context, observă instanţa de control judiciar că, în speţă s-a pornit de la o premisă eronată, anume aceea că ar fi revenit Inspecţiei Judiciare competenţa de efectuare a unui control detaliat asupra modului în care s-a desfăşurat instrumentarea dosarului penal nr. x/2020, magistratul fondului considerând că autoritatea publică ar fi trebuit să lămurească situaţia cererilor intimatei - reclamante formulate în dosar, aspect care excedează limitelor de învestire a recurentei-pârâte Inspecţia Judiciară, din moment ce intimata-reclamantă A. a indicat cererile cu titlu exemplificativ şi cu scopul de a justifica solicitarea de cercetare disciplinară a procurorului pentru exercitarea funcţiei cu rea credinţă şi gravă neglijenţă.

Aşadar, în raport de cele reţinute anterior, constată Înalta Curte că, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, care statuează că analiza existenţei sau inexistenţei indiciilor de săvârşire a unei abateri disciplinare, constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate cu privire ia aspectele care fac obiectul sesizării.

Prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă şi-a completat acţiunea introductivă, considerând că inspectorul judiciar ar fi trebuit din oficiu să efectueze verificări prealabile faţă de aspecte pe care nu le-a reclamat iniţial.

Or, din sesizarea iniţială se poate observa că aceasta a solicitat verificarea modalităţii de instrumentare a dosarului penal nr. x/2020 indicând o posibilă exercitare a funcţiei cu rea-credinţă precum şi un presupus refuz al magistratului de a primi la dosar cererile acesteia şi de a-şi îndeplini sarcinile de serviciu, motiv pentru care, Înalta Curte constată că, situaţia de fapt a fost reţinută corect în limitele învestirii precum şi în considerarea documentaţiei administrative, cu atât mai mult cu cât criticile intimatei - reclamante fuseseră avute în vedere şi cu ocazia soluţionării cererii de recuzare formulate împotriva procurorului reclamat, aspecte care se regăseau în considerentele ordonanţei nr. 91/11/2020 din 08.10.2020 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Motivele sesizării intimatei-reclamante (pct 1-pg. 2 din cererea iniţială) sunt în realitate argumente aduse în susţinerea nelegalităţii modalităţii de instrumentare a cauzei penale, fiind invocată o presupusă restricţionare tacită a acesteia de acces la dosar, sens în care a înţeles să indice cu titlu de exemplu cererile transmise în datele de 16.07.2020, 23.0fi. 2020,19.07.2020,29.07.2020 şi de 04.08.2020.

Mai mult, chiar intimata-reclamantă a învederat că, deşi a solicitat în nenumărate rânduri înregistrarea cu mijloace tehnice audio-video a declaraţiilor sale, respectiv la datele de 10.07.2020, de 13.07.2020 şi de 15.07.2020, procurorul ar fi refuzat să ia o astfel de măsură şi ar fi consemnat necorespunzător faptul că nu s-a putut înregistra declaraţia din lipsa mijloacelor tehnice.

De altfel, trebuie avută în vedere şi jurisprudenţa în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, care a stabilit că nu se pot reţine în sarcina magistratului reclamat mai multe abateri disciplinare distincte, pentru una şi aceeaşi faptă, în considerarea principiului "non bis in idem", nefiind posibila "dubla incriminare", iar în cauză, din sintetizarea criticilor aduse de intimata-reclamantă se reţine că, acestea vizau în concret măsurile procedurale dispuse de procuror şi care urmau a fi supuse analizei legalităţii şi temeiniciei instanţei de control, respectiv judecătorului de cameră preliminară.

Totodată, se observă că, la data de 15.04.2020 Judecătoria Constanţa a respins ca neîntemeiate cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi şi a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2020, astfel cum rezultă din soluţia publicată pe portalul instanţei de judecată referitor la dosarul nr. x/2020

De altfel, în cuprinsul rechizitorului întocmit de procuror s-a consemnat situaţia cererilor intimatei-reclamante, aceasta fiind menţionată la filele x, astfel că aspectele învederate de către intimata-reclamantă erau în realitate critici ale actului de trimitere în judecată, care intrau în analiza judecătorului de cameră preliminară, motiv pentru care se reţine că, inspectorul judiciar a efectuat o analiză completă şi corectă cu respectarea competenţelor date acestei instituţii.

Aşadar, contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că, verificările prealabile au fost efectuate în mod corespunzător de către inspectorul judiciar, şi că, atât Rezoluţia de clasare, cât şi Rezoluţia inspectorului-şef cuprind expunerea pe larg a motivelor de fapt şi de drept, soluţiile date, fiind argumentate în mod corespunzător, cu respectarea art. 45 din Legea nr. 317/2004.

Prin urmare, aspectele invocate de recurenta-pârâtă prin cererea de recurs sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care nu reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul.

Va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei nr. 1447 din 19 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.