Nullity of duplicate administrative claims: Prohibition of double penalties for identical irregularities under EU funds legislation

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 03.07.2015, reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, prin Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând, în principal, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/24.11.2014 ca fiind nulă de drept şi exonerarea subscrisului de la plata creanţei bugetare în cuantum de 707.161,80 RON datorită aplicării prin două titluri de creanţă, a două sancţiuni, pentru aceeaşi presupusă faptă; în subsidiar anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/24.11.2014 pentru nerespectarea termenului de prescripţie prevăzut de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora şi exonerarea subscrisului de la plata creanţei bugetare în cuantum de 707.161.80 RON; în subsidiar prim. admiterea contestaţiei, să se constate că sunt legale cerinţele de calificare şi selecţie menţionate la punctul 6, cu consecinţa anulării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/24.11.2014 şi exonerarea sa de la plata creanţei bugetare în cuantum de 707.161,80 RON, precum şi suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergentă nr. x/24.11.2014 până la soluţionarea pe fond a cauzei, în baza prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 202 din 21 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, prin Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în sensul că a anulat nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, înregistrată la pârât sub nr. x/24.11.2014, iar la reclamant sub nr. x/27.11.2014 şi a exonerat reclamanta de obligaţia plăţii vreunei sume în baza Notei anulate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs . recurentul-pârât, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond, prin sentinţa nr. 202/21.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii-art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În susţinerea acestui motiv de recurs, arătă faptul că numai deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate pe cale judecătorească la instanţa de contencios administrativ şi doar în măsura în care instanţa ar constata nelegalitatea şi netemeinicia acestuia, ar putea trece la analizarea actului administrativ.

Sentinţa nr. 202/21.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu cuprinde motivele pe care se întemeiază art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Acest motiv de recurs este susţinut de împrejurarea, în sensul că sentinţa civilă nr. 202/21.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu cuprinde considerentele în baza cărora instanţa de fond a dispus, prin dispozitivul hotărârii, atât respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată, cât şi în ceea ce priveşte admiterea în parte, a acţiunii, în sensul anulării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. x/24.11.2014, emisă de Ministerul Fondurilor Europene în calitate de AM POSCCE, respectiv, în sensul exonerării reclamantei de obligaţia plăţii vreunei sume în baza Notei anulate.

În susţinerea acestui motiv de recurs, arătă faptul ca instanţa de fond a lăsat nesoluţionată excepţia autorităţii de lucru judecat.

În subsidiar, invocă faptul că hotărârea instanţei de fond, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere, pe de o parte, respingerea, în mod greşit, a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, iar pe de altă parte, admiterea, în parte a acţiunii, prin anularea Notei de constatare a neregulilor, şi des stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectului convergenţă nr. x/24.11.201 şi exonerarea reclamantului de obligaţia plăţii vreunei sume în baza Notei anulate, fără indicarea niciunui temei de drept care să justifice aceste măsuri dispuse de instanţa de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Tot cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv că sentinţa nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, raportat la faptul că instanţa de fond a lăsat nesoluţionată excepţia autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte va respinge acest motiv ca neîntemeiat având în vedere faptul că instanţa de fond nu a respins acţiunea în urma analizei pe fond a cauzelor care au dus la constatarea neregulii.

Instanţa de fond, constatând faptul că cele două note de constatări au fost emise pentru aceeaşi faptă, raportat la faptul că prima notă de constatare, respectiv nota de constatare nr. x/11.06.2014 a rămas în vigoare prin confirmarea ei de către instanţa de judecată în dosarul mai sus menţionat, a dispus anularea Notei de constatare nr. x/24.11.2014 atacată în prezentul dosar, întrucât au fost date două note de constatare, două corecţii pentru aceeaşi faptă. Prin urmare, nu se mai impunea a fi analizată excepţia autorităţii de lucru judecat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că urmare a înregistrării suspiciunii de neregulă nr. x/17.04.2013 şi efectuării verificărilor ulterioare, instituţia pârâtă a emis nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, având număr de înregistrare 6385 din data de 11.06.2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului din prezenta cauză un debit în valoare totala 707.111,80 RON.

Această notă de constatare a fost atacată pe cale administrativă şi la instanţa de contencios administrativ, făcând obiectul altui dosar, având nr. x/2014, prin care s-a respins definitiv acţiunea reclamantului, dobândind astfel caracter definitiv.

Cu privire la primul motiv de recurs, respectiv încălcarea normelor de procedură de către instanţa de fond prin respingerea excepţiei de inadmisibilitate:

Cu privire la acest punct, recurenta invoca faptul ca numai deciziile emise în soluţionarea contestaţiei pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, şi doar în măsura în care instanţa ar constata nelegalitatea şi netemeinicia acestuia, ar putea trece la analizarea actului administrativ.

Înalta Curte apreciază că acest motiv este neîntemeiat şi este contrazis de dispoziţiile art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011 care prevăd:

"(1) împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condiţiile legii."

Prin urmare, reclamantul avea deschisă şi calea acţiunii în contencios administrativ, cu respectarea prevederilor legale privind procedura prealabilă prevăzută de legea specială, ceea ce s-a şi întâmplat în cazul de faţă.

Cu privire la susţinerea faptului că în cauză nu sunt două titluri de creanţă:

În cadrul acestui punct, recurentul invocă faptul că nu au fost emise două note de constatare diferite, pentru aceeaşi neregulă, ci a fost emisă o singura Nota de constatare nr. x/11.06.2014 prin care a fost stabilită o singură corecţie financiară de 25% din valoarea contractului de achiziţie, în valoare de 707.161,80.

Înalta Curte constată că, chiar şi în cuprinsul recursului aceasta menţionează două note de constatare, cu două numere diferite, respectiv Nota de constatare nr. x/11.06.2014 şi nota de constatare cu nr. x/24.11.2014 ambele susceptibile de a fi puse în executare, acestea reprezentând titluri executorii.

Nu se poate reţine faptul că nota de constatare cu nr. x/24.11.2014 reprezintă o revizuire a notei de constatare nr. x/11.06.2014 întrucât nu există instituţia revizuirii.

În situaţia în care recurentul ar fi dorit ca nota de constatare cu nr. x/24.11.2014 să înlocuiască nota de constatare nr. x/11.06.2014, astfel încât nota anterioară să nu îşi mai producă efectele, aceasta ar fi trebui să o anuleze sau să o revoce.

Or, în cazul de faţă avem doua acte administrative, respectiv, două note de constatare emise pentru aceeaşi presupusă neregulă, prin ambele stabilindu-se creanţe bugetare, ambele note de constatare fiind susceptibile de a fi puse în executare.

Cu privire la nota de constatare nr. x/11.06.2014 ce se susţine de către recurent că a fost revizuită prin nota de constatare atacată în prezentului dosarul, Înalta Curte constată faptul că valabilitatea acesteia a fost constatată definitiv în dosarul nr. x/2014.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a constatat că în prezent avem două titluri de creanţă pentru aceeaşi faptă, unul reprezentat de nota de constatare nr. x/11.06.2014 - a cărui valabilitate a fost constatată de către instanţa de judecată, şi unul reprezentat de nota de constatare cu nr. x/24.11.2014, a cărui nulitate a fost constatată în mod corect de către instanţa de fond în prezentul dosar, tocmai pe acest motiv.

Prin urmare, întrucât s-a constatat existenţa a două creanţe bugetare pentru aceleaşi presupuse fapte, s-a anulat în mod corect ultimul titlu de creanţă emis, respectiv Nota de constatare contestată în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei nr. 202 din 21 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.