Competence conflict: Qualification of parliamentary age-limit allowance as social security right under Law No. 263/2010

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2022 pe rolul Tribunalului, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul CAMERA DEPUTAŢILOR şi pârâtul SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAŢILOR, solicitând instanţei anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă acordată în baza prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2625/2022 de la data de 13 decembrie 2022 pronunţată în dosar nr. x/2021, Tribunalul Dolj –Secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj şi excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Dolj şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CAMERA DEPUTAŢILOR şi pârâtul SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAŢILOR, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti- secţiile contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Dolj a reţinut că trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 al Legii nr. 96/2006, ulterior abrogat, s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizaţie, fără ca acest lucru să transforme acest drept în unul de asigurări sociale, iar indemnizaţia pentru limită de vârstă care a fost prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu a fost identică cu vreo pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale reglementate de Legea nr. 263/2010.

Dimpotrivă, art. 10 din Legea 554/2004 stabileşte că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În aceste condiţii, având în vedere şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a) din Legea 554/2004, ce prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 152 din Legea nr. 263/2010, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Dolj, declinând cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti-secţiile contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 26.01.2023.

Prin sentinţa nr. 448 de la data de 10.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe reclamantul A. care se judecă în contradictoriu cu pârâţii CAMERA DEPUTAŢILOR şi SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAŢILOR, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că obiectul litigiului îl constituie drepturile de pensie ale reclamantului, care a exercitat o funcţie de demnitate publică în Parlamentul României, şi ţinând cont că nu există reglementări speciale sub acest aspect, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În plus, faptul că actul contestat a fost emis de către o autoritate publică nu atrage incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, deoarece nu a fost emise în regim de putere publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Totodată, raportat la natura raportului juridic dedus controlului judecătoresc, numai instanţele prin intermediul cărora se realizează jurisdicţia asigurărilor sociale pot aprecia asupra legalităţii actelor deduse judecăţii.

Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", a dispoziţiilor art. 153 alin. (1) lit. l) din acelaşi act normativ, potrivit cărora: "tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: (. . . . . . . . . . .l) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi", precum şi a prevederilor art. 95 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului în complet specializat de asigurări sociale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii CAMERA DEPUTAŢILOR şi SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAŢILOR, solicitând instanţei anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă acordată în baza prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa în funcţie de interpretarea dată naturii indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Înalta Curte reţine că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea Ordinului nr. 655/05.03.2021 emis de Secretarul General al Senatului, prin care reclamantului i s-a comunicat că de la data de 27.02.2021 încetează plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Calitatea emitentului ordinului de încetarea la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nu este de natură a atrage, de plano, competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Caracterul de drept de asigurări sociale al indemnizaţiei pentru limită de vârstă rezultă şi din dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor republicată care prevăd că: "Deputaţii şi senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, republicată cu modificările şi completările ulterioare, nu pot valorifica aceleaşi perioade de mandat şi pentru a solicita indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".

Drept urmare, perioadele de mandat de parlamentar fie se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie pentru stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.

Faptul că legiuitorul a recunoscut deputaţilor şi senatorilor posibilitatea de a valorifica perioadele de mandate fie la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie la stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 conduce la concluzia că indemnizaţia pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor în favoarea Tribunalului Dolj – secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.

Preşedinte,