Jurisdictional conflict over EU fund reimbursement eligibility resolved in favor of Bucharest court as exclusive competent forum for public institution claimant

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2022, la data de 28.04.2022, reclamantul JUDEŢUL SĂLAJ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI ADMINISTRAŢIEI - DIRECŢIA GENERALĂ PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL:

- anularea Deciziei nr. 65 din 30.03.2022 privind soluţionarea contestaţiei formulate şi înregistrate la MDLPA sub nr. x/05.03.2022 şi împotriva informării autorizării Cererii de rambursare nr. x, fără număr de înregistrare la emitent, comunicată şi înregistrată sub nr. x din 16.02.2022, pentru proiectul cod SMIS 119132 - "Reabilitare drum judeţean DJ191C Nuşfalău - Crasna - Zalău - Creaca", încheiat în cadrul axei prioritare 6.1 Stimularea mobilităţii regionale prin conectarea nodurilor secundare şi terţiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multinodale;

- constatarea nelegalităţii excluderii de la rambursare a sumelor aferente cheltuielilor conexe organizării de şantier - articolul transport muncitori nelocalnici, precum şi a definirii acestor cheltuieli ca fiind neeligibile;

- anularea actelor administrative contestate ca fiind nelegale;

- obligarea pârâtului la decontarea integrală a cererii de rambursare nr. x, în urma constatării nelegalităţii declarării neeligibilităţii cheltuielilor conexe organizării.

2. Hotărârile care au generat conflictul de compentenţă

Prin senţinţa civilă nr. 166/2022 de la data de 16 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Cluj, invocată prin întâmpinare, şi declinată, în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul JUDEŢUL SĂLAJ, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI ADMINISTRAŢIEI - DIRECŢIA GENERALĂ PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL, având ca obiect anulare act administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 5072/14.10.2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscala a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secţia de contencios administrativ.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă care prin sentinţa civilă nr. 59 din 20 ianuarie 2023 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Sălaj şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul JUDEŢUL SĂLAJ, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI ADMINISTRAŢIEI, DIRECŢIA GENERALĂ PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Sălaj şi Tribunalul Bucureşti, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înainatat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport de obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamant îl constituie:

- anularea Deciziei nr. 65 din 30.03.2022 privind soluţionarea contestaţiei formulate şi înregistrate la MDLPA sub nr. x/05.03.2022 şi împotriva informării autorizării Cererii de rambursare nr. x, fără număr de înregistrare la emitent, comunicată şi înregistrată sub nr. x din 16.02.2022, pentru proiectul cod SMIS 119132 - "Reabilitare drum judeţean DJ191C Nuşfalău - Crasna - Zalău - Creaca", încheiat în cadrul axei prioritare 6.1 Stimularea mobilităţii regionale prin conectarea nodurilor secundare şi terţiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multinodale;

- constatarea nelegalităţii excluderii de la rambursare a sumelor aferente cheltuielilor conexe organizării de şantier - articolul transport muncitori nelocalnici, precum şi a definirii acestor cheltuieli ca fiind neeligibile;

- anularea actelor administrative contestate ca fiind nelegale;

- obligarea pârâtului la decontarea integrală a cererii de rambursare nr. x, în urma constatării nelegalităţii declarării neeligibilităţii cheltuielilor conexe organizării.

Problema care a generat conflictul de competenţă între cele trei instanţe priveşte stabilirea competenţei materiale şi teritoriale procesuale, din perspectiva obiectului cererii deduse judecăţii şi în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a apreciat că prin art. 10 din Legea nr. 554/2004 a stabilit competenţa materială a instanţelor, care, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv fonduri europene nerambursabile, se analizează în raport de criteriul valoric.

Astfel, pretenţia reclamantului se situează sub pragul de 3.000.000 RON, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, prag care delimitează competenţa materială a tribunalelor administrativ fiscale de cea a secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, sub pragul sumei de 3.000.000 RON competenţa materială revenind tribunalului.

Prin urmare, din punct de vedere al competenţei materiale, s-a reţinut că revine tribunalului atribuţia de a judeca litigiul de faţă.

În continuare, sub aspectul competenţei teritoriale, a mai reţinut Curtea de Apel Cluj că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

În schimb, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscala a apreciat, dimpotrivă, că dispoziţia legală se interpretează în sensul în care produce efecte iar nu în sesnul în care ar fi golită de conţinut motiv pentru care a asimilat reclamantul unei persoane de drept privat şi a apreciat că acesta ar trebui să se adreseze instanţei de la domiciliul/sediul lui care este localizat în oraşul Sălaj.

De cealaltă parte, Tribunalul Sălaj a reţinut că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se aplică exclusiv în cazul persoanelor de drept privat implicate în conflictul de drept administrativ, deci, în situaţia în care actul administrativ este atacat de o persoană fizică sau juridică de drept privat, este exclusă posibilitatea ca aceste prevederi să fie aplicate persoanelor juridice de drept public, vătămate printr-un act administrativ emis de o autoritate publică.

Teza a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se aplică în situaţia în care reclamantul este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

În lipsa unei distincţii operate de legiuitor, aceste prevederi sunt aplicabile indiferent de poziţia pe care reclamantul o ocupă în raportul juridic de drept administrativ, respectiv de emitent al actului administrativ ori de persoană vătămată. De asemenea, ipoteza are în vedere nu numai autoritatea publică sau instituţia publică, ci şi entităţile asimilate acestora. Dacă în privinţa autorităţii publice şi asimilate acesteia, Legea nr. 554/2004 oferă definiţii corespunzătoare (art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică fiind definită în mod similar şi de art. 5 lit. k) din Codul administrativ), instituţia publică este definită de art. 5 lit. w) din Codul administrativ, ca fiind "structură funcţională care acţionează în regim de putere publică şi/sau prestează servicii publice şi care este finanţată din venituri bugetare şi/sau din venituri proprii, în condiţiile legii finanţelor publice". Însă, nu există nicio definiţie dată entităţii asimilate instituţiei publice, ceea ce duce la concluzia că legiuitorul a intenţionat ca ori de câte ori reclamantul este o autoritate publică sau o instituţie publică sau poate fi asimilată acestora, indiferent de poziţia pe care o are în raportul juridic de drept substanţial şi indiferent dacă are calitatea de persoană juridică de drept public sau nu, să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Constată Înalta Curte că reclamanţii au dedus judecăţii o acţiune în anularea Deciziei nr. 65 din 30.03.2022 privind soluţionarea contestaţiei formulate şi înregistrate la MDLPA sub nr. x/05.03.2022 şi împotriva informării autorizării Cererii de rambursare nr. x, fără număr de înregistrare la emitent, comunicată şi înregistrată sub nr. x din 16.02.2022, pentru proiectul cod SMIS 119132 - "Reabilitare drum judeţean DJ191C Nuşfalău - Crasna - Zalău - Creaca", încheiat în cadrul axei prioritare 6.1 Stimularea mobilităţii regionale prin conectarea nodurilor secundare şi terţiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multinodale.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel; iar potrivit alin. (1)1 al aceluiaşi articol cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1).

Reţine Înalta Curte că în procesele privind fondurile structurale reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene sunt aplicabile dispoziţiile relative la acţiunile ce au ca obiect creanţe fiscale, înţelegând să le trateze din perspectiva determinării competenţei materiale de judecată prin prisma sumei în litigiu, fie că aceasta a fost stabilită cu titlu de creanţă bugetară/corecţie financiară, fie că i-a fost refuzată la acordare persoanei ce se pretinde vătămată de actul administrativ unilateral emis (cu titlu de sumă neeligibilă sau reducere procentuală).

Având în vedere norma legală anterior citată, constată Înalta Curte că se impune valorificarea criteriului valoric pentru determinarea competenţei materiale a instanţei ce va fi învestită cu soluţionarea cauzei, context în care se reţine că pretenţia reclamantului se situează sub pragul de 3.000.000 RON, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, prag care delimitează competenţa materială a tribunalelor administrativ fiscale şi cea a secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, sub pragul sumei de 3.000.000 RON competenţa materială revenind tribunalului.

În continuare, sub aspectul competenţei teritoriale, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Raportat la litigiul de faţă, Înalta Curte are în vedere că reclamantul judeţul Sălaj are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legea contenciosului instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Prin urmare, dispoziţia legală de la art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Astfel, reclamantul acţionează, în speţa de faţă, în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică. În acest context, în lipsa unor distincţii făcute de textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în pronunţarea regulatorului de competenţă, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1)1 şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Faţă de considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, complet specializat în materia contenciosului administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Judeţul Sălaj şi pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei – Direcţia Generală Programul Operaţional Regional în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.