Pension point increase obligation nullified for failure to formulate specific cassation grounds

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti sub nr. x/2021 reclamanta A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând obligarea acestuia să respecte legea privind majorarea punctului de pensie aşa cum prevede art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019.

Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat sentinţa civilă nr. 4351/10.06.2021 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată, sub acelaşi număr de dosar x/2021, pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 263 de la data de 2 decembrie 2021, Curtea de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei soluţii a promovat cerere de recurs reclamanta A., cu precizarea că în cauză au fost încălcate normele de drept incidente.

În esenţă, în motivare, a arătat recurenta – reclamantă că prima instanţă, în mod greşit, a calificat cererea sa ca fiind "pretenţii" în condiţiile în care obiectul acesteia este "obligaţia de a face".

Totodată, greşit a concluzionat prima instanţă că cererea de faţă se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă în contextul în care dispoziţiile legale de procedură prevăd faptul că un complet învestit cu o cerere, dacă apreciază că aceasta nu este de competenţa sa, are obligaţia trimiterii dosarului instanţei pe care o consideră a fi competentă să soluţioneze pretenţia dedusă judecăţii.

Aceeaşi parte a mai susţinut că cererea de faţă îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în materia contenciosului administrativ în raport de rigorile impuse de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi de disp. art. 126 din Constituţia României

Totodată, se prevalează partea recurentă de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 pct. 8 şi 9 din Legea nr. 135/2020.

Ulterior, în cadrul memoriului de recurs, sunt reluate o serie de aspecte care au fost cuprinse în cererea de chemare în judecată, ca reprezentând motive de admitere a acesteia.

Pentru toate aceste considerente, a apreciat recurenta că se impune admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinţei civile atacate în prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Deşi legal citat cu copie a motivelor de recurs, pârâtul Guvernul României nu au formulat apărări în prezenta cauză.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Fiind luată spre examinare, cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii, invocată din oficiu de instanţă, pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea anulării cererii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită şi să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", lipsa acestor menţiuni fiind sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

De asemenea, şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca şi criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate de lege. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din disp. art. 483 alin. (3) C. proc. civ., obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, şi respectiv arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţă, se constată că prezenta cale de atac, deşi formal intitulată cerere de recurs, nu conţine critici care să poată fi încadrate în textul legal anterior menţionat; aceasta în condiţiile în care, recurenta reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele subsumate situaţiei de fapt expuse şi în acţiunea cu care a învestit instanţa de fond, fără să dezvolte motivele de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată şi normele de drept material încălcate sau greşit aplicate prima instanţă.

Înalta Curte constată astfel că, în realitate, recurenta A. nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - greşita aplicare sau interpretare a legii, dar niciunui alt motiv de casare din cele expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul reprezentând o reluare, în parte, a criticilor din cererea de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Faţă de criticile formulate de recurentă în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele sentinţei de fond, Înalta Curte constată astfel că, printr-o preluare a motivelor invocate şi dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurenta - reclamantă readuce spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentinţă, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici concrete împotriva dezlegărilor sentinţei de fond, soluţia acestei instanţe.

Astfel, expunerea în calea de atac a argumentelor din cererea de chemare în judecată nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, reţinând că recurenta – reclamantă A. nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, admiţând excepţia nulităţii, invocată din oficiu, va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului, cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată din oficiu.

Constată nul recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 263 din 2 decembrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.