Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2428/2023 AI generated

Judicial review of CNCD sanctions for gender-based discrimination: burden of proof and evidentiary limits in administrative litigation

Case Number Decizia nr. 2428/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the Municipality of Calafat and the Mayor’s Institution, thereby upholding the first-instance judgment that validated the National Council for Combating Discrimination (CNCD) administrative decision, resulting in the city and its local police director remaining liable for a 1,000 RON fine each. The dispute concerned an action to annul a CNCD decision which had sanctioned the employer and a public official for gender-based discrimination and harassment, specifically the denial of professional training opportunities to a female employee. The court held that the appeal was unfounded because the employer, who bore the burden of proof, failed to rebut the presumption of discriminatory treatment established by the CNCD’s investigation and prior final labor court findings; the court emphasized that in administrative litigation, the validity of the act is assessed based on the evidence gathered by the administrative authority, not new evidence from the challenging party, and affirmed the concurrent jurisdiction of administrative courts to review CNCD sanctions under Article 19 of OUG 137/2000 and Article 20 of Law 554/2004.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 7 din O.U.G. nr. 137/2000, art. 430 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Judicial review of CNCD sanctions for gender-based discrimination: burden of proof and evidentiary limits in administrative litigation: The dispute concerned an action to annul a CNCD decision which had sanctioned the employer and a public official for gender-based discrimination and harassment, specifically the denial of professional training opportunities to a female employee. The court held that the appeal was unfounded because the employer, who bore the burden of proof, failed to rebut the presumption of discriminatory treatment established by the CNCD’s investigation and prior final labor court findings; the court emphasized that in administrative litigation, the validity of the act is assessed based on the evidence gathered by the administrative authority, not new evidence from the challenging party, and affirmed the concurrent jurisdiction of administrative courts to review CNCD sanctions under Article 19 of OUG 137/2000 and Article 20 of Law 554/2004.

Keywords

AI generated
gender discrimination judicial review action for annulment burden of proof cassation review administrative investigation

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare

Main ground for the dismissal of the appeal, specifying the legal basis for the High Court's decision in administrative disputes.

art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Procedural rule applied to handle the dismissal of the appeal, governing the procedural framework for rejecting grounds of cassation.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.06.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Calafat, prin primar, şi A. - Direcţia Poliţia Locală din cadrul Primăriei Municipiului Calafat au chemat în judecată pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea în tot a Hotărârii nr. 799/13.11.2019 în dosarul nr. x/2019 al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 286 de la data de 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Calafat, prin primar, şi A. - Direcţia Poliţia Locală din cadrul Primăriei Municipiului Calafat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 286 de la data de 15 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Municipiul Calafat şi Instituţia Primarului, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a învederat că un prim motiv de recurs are în vedere faptul că, în mod nelegal, prin hotărârea Consiliului National pentru Combaterea Discriminării s-ar fi reţinut în sarcina sa elementele constitutive ale unei fapte de discriminare şi de hărţuire pe criterii de gen, încălcarea accesului la muncă şi tratamentul diferenţiat prin restricţie.

Astfel, prevalându-se de dispoziţiile legale de la art. 2 alin. (1) şi alin. (5), art. 7 din O.G. nr. 137/2000, a apreciat că prima instanţă a pronunţat o soluţie netemeinică în condiţiile în care a probat cu martori şi cu înscrisuri faptul că intimata B. nu a beneficiat de un tratament diferit la locul de muncă.

Totodată, nu este de acord cu ceea ce a statuat prima instanţă referitor la împrejurarea că recurenta nu a dovedit faptul că nu i-a îngrădit accesul la cursuri de formare profesională. A mai susţinut că din anul 2017 în cursul căruia intimata B. a fost la cursuri de formare organizate la Sinaia, din banii angajatorului Primăria Mun. Calafat, niciun alt coleg al acesteia nu a mai fost trimis la cursuri de formare profesională, acestea nefiind organizate din lipsa fondurilor.

Pentru toate aceste considerente, se impune admiterea cererii de recurs, aşa cum a fost formulată cu consecinţa admiterii acţiunii şi anulării hotărârii Consiliului National pentru Combaterea Discriminării.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză intimata – pârâtă B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de nulitate a recursului. Pe fondul cererii de recurs, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondate, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat precum şi de apărările formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Municipiul Calafat-Instituţia Primarului este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, se impune a face precizarea că, la termenul de judecată de la data de 7 decembrie 2022, a fost respinsă excepţia de nulitate a cererii de recurs invocată de intimata-pârâtă B., pentru motivele indicate în mod expres în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acel termen.

În continuare, cu privire la fondul cererii de recurs, Înalta Curte are în vedere că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită doar a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile recurentului-reclamant privind greşita aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, sunt nefondate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că împotriva Municipiului Calafat - Instituţia Primăriei şi d-lui A. – Poliţia Locală a Municipiului Calafat s-a formulat o sesizare la Consiliul National pentru Combaterea Discriminării cu privire la săvârşirea unei fapte de discriminare şi de hărţuire pe criterii de gen, încălcarea accesului la muncă şi tratamentul diferenţiat prin restricţie.

Prin Hotărârea nr. 799 de la data de 13.11.2019, emisă în dosarul nr. x/2019, Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a hotărât sancţionarea UAT Municipiul Calafat prin primar cu 1000 RON pentru faptele prevăzute la art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (5) şi art. 7 din O.U.G. nr. 137/2000. A hotărât sancţionarea reclamantului A. cu 1000 RON pentru faptele prevăzute la art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (5) şi art. 7 din O.U.G. nr. 137/2000.

A stabilit în acelaşi timp modalitatea de plată a amenzii la Direcţia de Impozite şi Taxe a jud. Dolj conform Ordonanţei nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, contravenientul fiind obligat a trimite dovada plăţii amenzii către Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.

Reclamanţii Municipiului Calafat - Instituţia Primăriei şi d-nul A. – Poliţia Locală a Municipiului Calafat au solicitat anularea acestei hotărâri, apreciind că, în mod eronat, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării constatat că aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea faptei de discriminare.

Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată, statuând, totodată, cu privire la legalitatea hotărârii Consiliului National pentru Combaterea Discriminării.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că reclamantul – angajator, care în materia de faţă este cel care are sarcina probei, mai ales când partea adversă a prezentat elemente suficiente pentru a se prezuma existenţa unui tratament discriminatoriu, nu a reuşit să facă dovada contrarie.

Din această perspectivă, alegaţiile recurentului-reclamant în sensul că a dovedit primei instanţe cu martori şi înscrisuri că B. nu a beneficiat de tratament discriminatoriu sunt nefondate, având în vedere că nelegalitatea actului administrativ atacat se analizează în funcţie de actele care au stat la baza emiterii acestuia şi de probele administrate de autoritatea pârâtă-CNCD, neputându-se solicita în cadrul unei astfel de acţiuni în contencios administrativ ca instanţa să exercite atribuţiile pe care nu le-a exercitat CNCD şi să administreze instanţa probe în locul CNCD.

În ceea ce priveşte modul în care s-a raportat prima instanţă la situaţia de fapt, Înalta Curte constată că, în mod corect, prin considerentele sentinţei recurate s-a reţinut că, urmare a analizei înscrisurilor de la dosar, raporturile de muncă ale d-nei B. au fost discriminatorii potrivit art. 7 din O.G. nr. 137/2000 (aspecte ce reies din sentinţa nr. 290/2020 rămasă definitivă prin decizia nr. 1349/2020).

În acest sens, şi Înalta Curte, având în vedere disp. art. 430 C. proc. civ., constată, alături de prima instanţă, că în cauză aceste elemente statuate cu autoritate de lucru judecat în temeiul art. 5 din Codul Muncii, sunt de natură a da naştere prezumţiei existenţei unui tratament discriminatoriu al pârâtei.

Mai mult, urmează a se avea în vedere că tratamentul discriminatoriu în cadrul raporturilor de muncă determină o competenţă concurentă a instanţelor din materia conflictelor de muncă, alături de instanţele de contencios administrativ.

Totodată, având în vedere şi dispoziţiile art. 19 alin. (2), care prevăd: "Consiliul îşi exercită competenţele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu", raportat la art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000, "În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul îşi exercită atribuţiile în următoarele domenii: investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare", ca urmare a constatării existenţei unui tratament discriminatoriu, aspect care nu a fost combătut de către recurentul – reclamant, Înalta Curte apreciază că CNCD a procedat la sancţionarea în mod legal a Municipiului Calafat prin primar.

Prin urmare, în raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în cauză

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul Municipiul Calafat şi Instituţia Primarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii Municipiul Calafat şi Instituţia Primarului împotriva sentinţei nr. 286 din 15 decembrie 2020 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.