Challenge to 1947 tax enforcement measure dismissed for lack of administrative character under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 31.05.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, in contradictoriu cu pârâta Arhivele Naţionale ale României, admiterea acţiunii, anularea Actului nr. 25/1947 şi recunoaşterea dreptului de a moşteni pe defuncţii menţionaţi în cerere, precum şi repararea pagubei ce i-a fost creată prin nefolosirea imobilului situat in Bucureşti, str. x, începând cu data de 7.08.2018.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2 de la data de 10 ianuarie 2022, Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, invocată din oficiu, şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI, ca inadmisibilă.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 2 de la data de 10 ianuarie 2022, în termenul legal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., admiterea cererii de recurs, cu casarea hotărârii civile recurate şi admiterea acţiunii.

În esenţă, în motivare, a arătat că prima instanţă a încălcat disp. legale de la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a principiilor de drept de la art. 15 şi 16 C. civ.

A precizat că legalitatea unui act administrativ se poate cerceta oricând în cadrul unui proces, la cererea părţii vătămate.

A mai susţinut că a adresat o cerere intimatei pentru eliberarea unei copii de pe actul contestat în prezenta cauză, care era în proporţie de 80% distrus şi care, cu toate acestea, produce aceleaşi efecte juridice încă de la momentul emiterii lui.

A arătat că se impune a se constata calitatea acesteia de moştenitoare a imobilului din Bucureşti, Str. x, imobil care, în mod abuziv, a fost preluat de statul român prin actul administrativ din anul 1947 contestat în speţa de faţă.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată este eronată, a solicitat admiterea căii de atac, cu casarea sentinţei civile de la fond şi admiterea acţiunii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata – pârâtă Arhivele Naţionale ale României, deşi a primit copie de pe cererea de recurs formulată în cauză, nu a depus întâmpinare la dosar.

2.1. Procedura de soluţionare a recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 31.05.2021, reclamanta a solicitat anularea Actului nr. 25/1947 şi recunoaşterea dreptului de a moşteni pe defuncţii menţionaţi în cerere, precum şi repararea pagubei ce i-a fost creată prin nefolosirea imobilului situat in Bucureşti, str. x, începând cu data de 7.08.2018.

Prin sentinţa civilă nr. 2/2022, prima instanţă a respins cererea, ca inadmisibilă, reţinând în motivare faptul că actul a cărui anulare se solicită, nu este un act administrativ nici tipic, nici asimilat, aşa cum îl defineşte Legea nr. 554/2004, iar din această perspectivă, cererea de chemare în judecată formulată în materia contenciosului administrativ de reclamantă nu poate fi primită.

Nemulţumită de soluţia primită, reclamanta A. a formulat cerere de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cu solicitarea de admitere a căii de atac, şi modificarea sentinţei civile atacate în sensul admiterii acţiunii introductive de instanţă.

Analizând cererea de recurs a recurentei – reclamante din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că toate criticile formulate de parte se pot circumscrie punctului 5 al acestui articol.

Din perspectiva acestui motiv de casare potrivit căruia casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", recurenta a invocat încălcarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 precum şi a principiilor ce guvernează procesul de la art. 15-16 din C. civ., însă critica este nefondată.

Trecând la analiza motivului de nelegalitate, Înalta Curte reţine că recurenta – reclamantă a solicitat anularea actului nr. 25/1947, act pe care în mod corect prima instanţă de judecată l-a apreciat ca neavând natura juridică a unui act administrativ.

Din cuprinsul actului contestat reiese că prin acesta a fost scos la licitaţie imobilul din Bucureşti str. x, sector 2 ca urmare a neplăţii impozitului către stat în anul 1947. Astfel acest act reprezintă un act de executare silită civilă iar nu un act administrativ aşa cum pretinde recurenta din prezenta cauză.

Relevanţă în speţă prezintă dispoziţiile legale de la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd că "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."

"Contenciosul administrativ" este definit de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;"

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice"

Alin. (2) al art. 2 din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale "şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că în materia contenciosului administrativ poate fi suspus cenzurii instanţei un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri/refuzul de soluţionare a unei cereri de o autoritate publică. Totodată, noţiunea de act administrativ este, de asemenea, definită de lege ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, actul contestat în cauză, aşa cum am menţionat anterior, este un act de executare civilă iar nu act emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care să poată fi supus controlului de legalitate în faţa instanţei de contencios administrativ.

Ca atare, Înalta Curte constată că raţiunile pentru care prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată formulată de recurenta – reclamantă A., ca inadmisibilă, sunt întemeiate câtă vreme aceasta nu a dedus judecăţii un act administrativ tipic sau asimilat în sensul prevăzut de Legea 554/2004.

Totodată, Înalta Curte reţine că argumentele dezvoltate în motivarea sentinţei civile atacate nu sunt de natură a conduce la ideea aplicării greşite a normelor de drept procedural şi nici la încălcarea de către prima instanţă a principiilor ce guvernează procesul civil.

Dimpotrivă, analiza efectuată de prima instanţă cu privire la natura actului supus contestaţiei este argumentată şi întemeiată, iar toate criticile de nelegalitate expuse de parte în cadrul căii de atac a recursului nu pot fi de natură a conduce la reformarea sentinţei civile din perspectiva dorită de recurenta – reclamantă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 2 din 10 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.