Validity of pre-Regulation zootechnical certificates under EU 2016/1012 and procedural legality of administrative sanctions

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.06.2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Zootehnie "PROF. DR. G.K. Constantinescu" (A.N.Z.) şi B., a solicitat anularea actului administrativ individual intitulat "Notificare" cu nr. x/09.04.2021, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 121/08.11.2021 a Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, excepţie invocată de pârâţii Agenţia Naţională pentru Zootehnice Prof. Dr. G.K. Constantinescu şi B..

S-a respins excepţia prematurităţii şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de pârâţii Agenţia Naţională pentru Zootehnice Prof. Dr. G.K. Constantinescu şi B..

A fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Zootehnice Prof. Dr. G.K. Constantinescu, şi B.-Director General al Agenţiei Naţionale pentru Zootehnie Prof Dr. G.K.Constantinescu. A fost anulată Notificarea nr. x/09.04.2021, emisă de pârâta Agenţia Naţională pentru Zootehnice Prof. Dr. G.K. Constantinescu.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 121/08.11.2021 a Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termenul legal, a declarat recurs Agenţia Naţională pentru Zootehnice Prof. Dr. G.K. Constantinescu, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8, solicitând admiterea căii de atac, cu casarea hotărârii de la fond şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiate.

În esenţă, în motivare, a arătat că prima instanţă a efectuat o aplicare greşită a legii în timp în sensul în care exista contradictorialitate între două acte normative emise la date diferite sau de forţă juridică diferită. Astfel, când există două texte de lege contradictorii emise la date diferite sau care au forţă juridică diferită, textul de lege cel mai recent sau cu forţă juridică superioară este în vigoare, iar cel anterior sau cu forţă juridică inferioară este considerat abrogat. În aceste cazuri, se prezumă că voinţa ultimă a legiuitorului este cea valabilă, ea incluzând şi intenţia de a abroga dispoziţiile contrare.

Mai apoi, formulează partea recurentă o serie de consideraţii cu privire la noţiunea de "inactivare" care, în accepţiunea sa, reprezintă o operaţiune materială care se efectuează din softul – baza de date a registrului genealogic.

Într-un asemenea context, există o obligaţie pozitivă stabilită în sarcina reclamantei care are o modalitate de executare facilă şi previzibilă pentru utilizatorul platformei, constând într-un simplu click în fişa de date a animalului.

Prin urmare, toate susţinerile reclamantei în legătură cu lipsa de previzibilitate şi punere în aplicare a măsurilor dispuse reprezintă pure încercări de inducere în eroare a instanţei de judecată.

A mai precizat că soluţia de la fond are la bază o interpretare eronată a disp. art. 47 din Regulamentul 1012/20196, prima instanţă reţinând că România nu a adoptat măsuri legislative care să reglementeze situaţia programelor de ameliorare aprobate anterior Regulamentului.

Ulterior, a dezvoltat partea recurentă – pârâtă critici cu privire la modul în care au fost încuviinţate probele de prima instanţă precum şi cu privire la surprinderea situaţiei de fapt de către aceeaşi instanţă.

Având în vedere că autoritatea recurentă a efectuat, în virtutea competenţelor de care dispune, un control în urma căruia a descoperit anumite neconformităţi, prin notificarea transmisă intimatei - reclamante a oferit acesteia posibilitatea de a remedia voluntar deficienţele constatate în urma controlului.

Faţă de toate aceste motive, a apreciat că se impune admiterea cererii de recurs şi casarea sentinţei civile recurate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata – reclamantă A. a depus întâmpinare la recursul promovat de recurenta – pârâtă, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în cauza de faţă aceasta fiind dată cu aplicarea dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.1. Procedura de soluţionare a recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., aceasta a solicitat anularea actului administrativ individual intitulat "Notificare" cu nr. x/09.04.2021.

Prima instanţă a admis această cerere de chemare în judecată reţinând, în esenţă, că Notificarea contestată prezintă caracteristicile unui act administrativ, chiar dacă nu aceasta a fost intenţia emitentului, prin această notificare fiind dispuse măsuri prevăzute de dispoziţiile art. 47 Regulament, cum a susţinut chiar pârâta, actul emis fiind nelegal, deoarece nu a fost emis cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege.

Nemulţumită de soluţia dispusă la judecata în fond Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu a formulat cerere de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând o aplicare greşită în timp a legii.

Reţine instanţa de control judiciar că incidente în cauză sunt disp. legale de la art. 47 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8 iunie 2016, "În cazul în care se constată o neconformitate, autorităţile competente: (a) iau toate măsurile necesare în vederea stabilirii originii şi amplorii neconformităţii, precum şi a responsabilităţilor operatorilor în cauză; (b) iau măsuri adecvate pentru a se asigura că operatorii în cauză remediază cazurile de neconformitate şi previn repetarea acesteia. Atunci când decid asupra măsurilor care trebuie luate, autorităţile competente iau în considerare natura neconformităţii şi antecedentele operatorilor în cauză în ceea ce priveşte conformitatea. Autorităţile competente iau în special următoarele măsuri, după caz: (a) dispun ca societatea de ameliorare să amâne înscrierea în registrele genealogice a animalelor de reproducţie de rasă pură sau ca exploataţia de ameliorare să amâne înregistrarea în registrele zootehnice a porcilor de reproducţie hibrizi; (b) dispun ca animalele de reproducţie sau materialele germinative provenite de la acestea să nu fie utilizate pentru reproducţie în conformitate cu prezentul regulament; (c) suspendă eliberarea de certificate zootehnice de către societatea de ameliorare sau de către exploataţia de ameliorare; (d) suspendă sau retrag aprobarea unui program de ameliorare desfăşurat de o societate de ameliorare sau de o exploataţie de ameliorare, în cazul în care activităţile respectivei societăţi de ameliorare sau exploataţii de ameliorare nu respectă în mod repetat, continuu sau general cerinţele programului de ameliorare aprobat în conformitate cu articolul 8 alin. (3) şi, după caz, cu articolul 12; (e) retrag recunoaşterea societăţii de ameliorare sau a exploataţiei de ameliorare acordată în conformitate cu articolul 4 alin. (3), în cazul în care respectiva societate de ameliorare sau exploataţie de ameliorare nu respectă în mod repetat, continuu sau general cerinţele prevăzute la articolul 4 alin. (3); (f) iau orice altă măsură pe care o consideră adecvată în vederea asigurării conformităţii cu normele prevăzute în prezentul regulament."

Potrivit alin. (2), "Autorităţile competente furnizează operatorilor în cauză sau reprezentanţilor lor: (a) o notificare scrisă privind decizia lor referitoare la acţiunea sau măsura care trebuie întreprinsă în conformitate cu alin. (1), împreună cu motivele care au stat la baza acestei decizii; (b) informaţii referitoare la căile de atac împotriva unor astfel de decizii şi la procedura şi termenele aplicabile."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că, în exercitarea competenţelor legale de care dispune Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu, înscrise la art. 3 H.G. nr. 1188/2014, aceasta are posibilitatea, ca urmare a controlului efectuat în temeiul art. 47 din Regulament, să emită o notificare în care să dispună, printre altele, ca animalele de reproducţie sau materialele germinative provenite de la acestea să nu fie utilizate pentru reproducţie în conformitate cu prezentul regulament.

Prin urmare, se constată din analiza actelor de la dosar, cu raportare la normele legale aplicabile, că notificarea emisă de recurenta – pârâtă este actul administrativ care prin care s-a finalizat controlul oficial pe care aceasta l-a efectuat cu privire la intimata – reclamantă, aspect recunoscut de recurentă în cadrul motivelor înscrise în memoriul depus la dosar.

Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, şi instanţa de control judiciar constată că măsura cuprinsă în actul administrativ atacat("Notificare") a fost dispusă în virtutea faptului că reclamanta nu a respectat obligaţiile ce-i incumbau pentru perioada de dinainte de intrarea în vigoare a Regulamentului 1012/2016, respectiv în perioada de tranziţie. Or, pentru a se ajunge la concluzia că reclamanta nu a respectat anumite obligaţii legale, se impunea prealabil acestei constatări să fi existat un control, însă în cauză, nu reiese că recurenta - pârâtă a efectuat un control, cu respectarea garanţiilor impuse de Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8 iunie 2016, care să permită reclamantei să-şi orienteze conduita într-o manieră adecvată.

Aşadar, rezultă că recurenta – pârâtă a efectuat un control la adresa intimatei reclamante, cu nerespectarea cadrului legal în vigoare care reglementa procedura operaţională a controlului oficial.

În continuare, Înalta Curte apreciază că sunt lipsite de fundament alegaţiile recurentei – pârâte referitoare la aplicarea greşită a legii în timp câtă vreme, prima instanţă în mod corect, a stabilit că măsura nu a fost dispusă de recurenta – pârâtă în temeiul Notei de serviciu nr. x/25.11.2020, prin care s-a solicitat Oficiilor Judeţene de Zootehnie din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să verifice toate certificatele de origine şi zootehnice eliberate de către societăţile de ameliorare pentru fiecare Oficiu Judeţean de Zootehnie, fiind emise adeverinţe conform Ordinului MADR nr. 619/2015. Analizând cuprinsul notificării atacate în cauză, alături de prima instanţă, Înalta Curte, în calitate de instanţă chemată a efectua controlul judiciar, constată că măsura cuprinsă în actul administrativ contestat are caracter sancţionator şi a fost emisă de recurentă în temeiul Regulamentului nr. 1012/2016.

Regulamentele sunt acte juridice care se aplică automat şi uniform în toate statele membre, de îndată ce intră în vigoare, fără a fi nevoie să fie transpuse în legislaţia naţională.

Prin art. 1 alin. (1), (2) şi 5 din Regulamentul nr. 1012/2016 se stabileşte: "(d) norme privind înscrierea animalelor de reproducţie în registrele genealogice şi registrele zootehnice şi privind acceptarea pentru reproducţie a animalelor de reproducţie şi a materialului germinativ provenit de la acestea;(...)

(2) Prezentul regulament se aplică animalelor de reproducţie şi materialului germinativ provenit de la acestea în cazul în care se intenţionează ca animalele respective sau descendenţii care rezultă din materialele germinative provenite de la acestea să fie înscrise ca animale de reproducţie de rasă pură într-un registru genealogic sau înregistrate în registrul zootehnic ca porci de reproducţie hibrizi.

(...)

(5) Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta măsuri naţionale pentru a reglementa desfăşurarea programelor de ameliorare care nu au fost aprobate în conformitate cu articolul 8 alin. (3) şi, după caz, cu articolul 12."

Rezultă, prin urmare, din economia prevederilor regulamentare, că Regulamentul nr. 1012/2016 nu conţine nicio dispoziţie care să condiţioneze valabilitatea certificatelor de origine emise anterior de conformarea la noua regulă.

Dimpotrivă, modul de redactare al art. 1 alin. (2) confirmă aplicabilitatea normelor sale situaţiilor viitoare, de vreme ce reglementarea vizează animale în legătură cu care există intenţia de a fi înscrise ca animale de reproducţie de rasă pură într-un registru genealogic, ipoteză care exclude animalele deja înscrise într-un astfel de registru şi care au dobândit, aşadar, conform legislaţiei anterioare, acest specific.

În lipsa unor dispoziţii tranzitorii care să vizeze aplicabilitatea în timp a dispoziţiilor cu privire la emiterea certificatelor în discuţie, respectiv valabilitatea acestora în lumina noilor prevederi, regulamentul se aplică situaţiilor născute după intrarea sa în vigoare, neputând, prin urmare, influenţa legalitatea certificatelor de origine sau zootehnice emise anterior în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile.

Astfel, nu se poate reţine critica recurentei–pârâte Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu, nefiind relevată în cauză o aplicare greşită a legii materiale în timp.

Cu privire la susţinerile din cererea de recurs referitoare la o interpretare eronată a noţiunii de "inactivare" din partea instanţei de fond se impune a se menţiona că, în realitate, recurenta urmăreşte a crea o confuzie, inactivarea având legătură cu certificatul de origine zootehnic al animalului iar nu cu modalitatea de completare a bazei de date a unei societăţi de ameliorare, aşa cum a precizat Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu.

Astfel, prin Adresa nr. x, MADR a exprimat o poziţie oficială şi a stabilit că odată înscrise în secţiunea principală animalele rămân înscrise în această secţiune şi după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1012/2016, certificatul de origine fiind un document unic şi valabil pentru toată de viaţă a animalului.

Ulterior, recurenta – pârâtă a dezvoltat o serie de critici referitoare la probele administrate în cauză precum şi la o reţinere eronată a situaţiei de fapt de către prima instanţă, însă instanţa de control judiciar, în cadrul căii de atac a recursului, este ţinută, aşa cum prevăd disp. art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a analiza doar motivele de nelegalitate ale sentinţei civile atacate. Aspecte privind modul de apreciere al primei instanţe asupra situaţiei de fapt şi a probelor nu se circumscriu motivelor de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege astfel că nu pot fi analizate de Înalta Curte în cadrul procesual al căii de atac declarate în cauză.

Mai mult decât atât, chiar şi în materia contenciosului administrativ în care este suprimată calea de atac a apelului aşa cum rezultă din disp. art. 20 al Legii nr. 554/2004, deopotrivă, instanţa de control judiciar este ţinută a proceda tot la verificarea aceloraşi motive de nelegalitate de la art. 488 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele anterior expuse, ca urmare a analizării motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, în raport şi de apărările formulate, Înalta Curte constată că toate criticile formulate de recurenta – pârâtă sunt neîntemeiate şi nu pot conduce la reformarea sentinţei civile atacate din perspectiva dorită de parte.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G. K. Constantinescu" împotriva sentinţei nr. 121 din 8 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.