Tax reclassification of cross-border secondment per diems as salary income; appeal admitted, judgment quashed and action dismissed as moot

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

I. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara anularea Deciziei nr. 211 din 23.09.2020 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF, precum şi a actelor administrative emise de pârâta AJFP Hunedoara, care au format obiectul deciziei anterior menţionate:

- Decizia de impunere nr. x din 9.01.2020 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice, emisă în baza Raportului de Inspecţie fiscal nr. x din 9.01.202, pentru suma de 13.422.916 RON, reprezentând:

- Decizia nr. 3697 din 10.02.2020 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere;

- Decizia nr. 3697 din 10.02.2020 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 225 de la data de 21.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 225 de la data de 21.12.2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată în esenţă că prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 76 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal, care stabilesc normele de impunere asupra veniturilor din salarii, primite de salariaţi pe perioada detaşării/delegării, apreciind că societatea nu a depăşit plafonul prevăzut prin H.G. nr. 518/1995.

De asemenea, susţine că instanţa de fond a aplicat greşit şi dispoziţiile din Legea nr. 16/2017, care prevăd detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale, prin care s-a transpus în dreptul intern Directiva 96/71/CE şi care defineşte detaşarea transnaţională de pe teritoriul României.

Consideră că diurna achitată salariaţilor detaşaţi nu a acoperit exclusiv cheltuielile de transport, hrană şi cazare, care să justifice schimbarea regimului fiscal, aşa cum a reţinut prima instanţă.

Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 16/2017 s-a stabilit că indemnizaţia specifică detaşării transnaţionale este destinată să asigure protecţia socială a salariaţilor şi este acordată în vederea compensării inconvenientelor cauzate de detaşare, care constau în îndepărtarea salariatului din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Pentru toate aceste considerente, a apreciat că se impune admiterea cererii de recurs.

4. Apărările formulate în recurs

4.1. Intimata-pârâtă Agentia Nationala de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefiind fondat, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate în prezenta cauză.

4.2. Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în mod similar, respingerea cererii de recurs, ca nefondate, cu menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă, aceasta fiind rezultatul interpretării şi aplicării corecte a legii la situaţia de fapt dedusă judecăţii.

II. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

1. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, anularea Deciziei nr. 211 din 23.09.2020 emise de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF, precum şi a actelor administrative emise de pârâta AJFP Hunedoara ce au stat la baza deciziei contestate.

Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamantă, iar împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Anterior termenului de judecată de la data de 10 mai 2023, şi ulterior, în şedinţă publică, recurenta-reclamantă a depus la dosar un înscris, care se regăseşte la dosarului, prin care arată că s-au anulat obligaţiile de plată fiscale stabilite de autorităţile intimate în sarcina sa.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 20353/11.07.2022 a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Hunedoara, s-au anulat obligaţiile de plată principale şi accesorii ale recurentei-reclamante, în cuantum total de 26.656.209 RON.

Pentru a proceda în acest mod, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a reţinut prevederile art. I din Legea nr. 72/2022, care la alin. (1) stabilesc faptul că: "Se anulează diferenţele de obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a calificării ulterioare de către organul fiscal a sumelor reprezentând indemnizaţii sau orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada delegării, detaşării sau desfăşurării activităţii pe teritoriul altei ţări, de către angajaţi ai angajatorilor români care şi-au desfăşurat activitate pe teritoriul altei ţări, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, şi neachitate."

De altfel, prin concluziile scrise depuse la dosar de către intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, aceasta a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată a recurentei-reclamante, sens în care aceasta nu ar mai avea interes în susţinerea recursului, motivat de apariţia Legii nr. 72/2022 privind anularea unor obligaţii fiscale, creanţele din prezenta cauză încadrându-se dispoziţiilor acestei legi.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, în condiţiile în care obiectul acţiunii constă în anularea actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligaţiile fiscale ce au fost anulate prin decizia nr. 20353/11.07.2022 a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Hunedoara.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Prin urmare, întrucât obligaţiile fiscale stabilite în sarcina recurentei-reclamante şi care au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, au fost anulate de către organul fiscal prin decizia nr. 20353/11.07.2022 a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Hunedoara, acţiunea de faţă a rămas fără obiect.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva sentinţei nr. 225 din 21 decembrie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., împotriva sentinţei nr. 225 din 21 decembrie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.