Jurisdictional conflict over recalculation of judicial allowances: Labor Code applies to wage disputes, excluding exclusive administrative jurisdiction for magistrates' salary acts.

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2022, la data de 05.07.2022 (din care s-a disjuns la 07.07.2022 dosarul numărul x/2022, din care s-a disjuns dosarul cauzei cu nr. x/2022), reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat:

1. obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiilor de încadrare aferente ultimilor trei ani şi două luni anteriori introducerii prezentei acţiuni şi emiterea ordinelor de salarizare aferente, prin includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizaţiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiţi în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în temeiul art. 882 alin. (5) din Legea 304 din 2004;

2. obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre drepturile salariale calculate potrivit primului capăt de cerere şi cele efectiv plătite, aferente ultimilor 3 ani şi două luni anterior sesizării instanţei, precum şi la plata dobânzilor legale penalizatoare, de la data scadenţei acestor sume şi până la data plăţii efective, precum şi actualizarea debitului principal cu rata inflaţiei;

3. obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la alocarea către ordonatorii de credite a fondurilor necesare efectuării plăţii sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri constând în diferenţele de drepturi salariale obiect al prezentului litigiu;

4. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2041/03.11.2022 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I Civilă – Complet specializat in soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, a fost disjuns capătul de cerere privind emiterea ordinelor de salarizare, s-a format dosarul nr. x/2022 şi a fost declinată cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

A fost declinată, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut in vedere dispoziţiile art. 7 din anexa V a Legii nr. 153/2017, care instituie procedura de contestare a încadrării şi competenţa exclusivă de soluţionare a acestor litigii în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 207 din data de 07.02.2023pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei cauzei în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice-DGRFP-AFP D-TA şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A fost trimisă cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de apel a constatat că nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017 pentru formularea acţiunii în contencios administrativ reglementate de acest articol de lege, respectiv, nu există situaţia premisă pentru exercitarea acţiunii în discuţie, nefiind contestate, pe calea recursului graţios, actele administrative de stabilire a drepturilor salariale ale reclamanţilor, iar acţiunea formulată de acestea nu are ca obiect principal hotărârea organelor prevăzute la alin. (1) din articolul menţionat.

S-a reţinut că această competenţă nu poate fi extinsă printr-o interpretare analogică, întrucât în materia raporturilor juridice de muncă se aplică alte dispoziţii derogatorii, respectiv prevederile art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 278 alin. (2) şi art. 266 din Codul muncii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu cererea formulată de reclamanţi, procurori în cadrul parchetelor pârâte, prin care solicită recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, izvorâte din raportul de muncă.

Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017, în raport de petitul acţiunii, apreciind că legiuitorul a prevăzut competenţa materială şi teritorială exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluţionează contestaţia împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraţilor, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Totodată, constată instanţa că litigiul de faţă nu are natura unuia de contencios administrativ, întrucât reclamanţii nu contestă un act administrativ tipic şi nici nu deduc judecăţii un act administrativ asimilat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reţine că obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acţiunea pentru recalcularea indemnizaţiei de încadrare, respectiv o acţiune de drept comun, raportul juridic generator al drepturilor şi obligaţiilor corelative fiind un raport juridic de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: "Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii, art. 269 din acelaşi act normativ prevăzând că "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii."

Dând eficienţă principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii, având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate şi obiectul acţiunii de faţă, Înalta Curte apreciază este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă secţia specializată în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Dâmboviţa.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă – Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., C. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice – DGRFP-AJFP Dâmboviţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă – Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.