Mootness of clarification request following quashing of underlying reinstatement and salary back-pay judgment

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.06.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Prim Ministru României - B. şi Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale - C., a solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea Deciziei nr. 228/27.04.2020 a Prim-ministrului, privind revocarea din funcţia de preşedinte cu rang de secretar de stat a Casei Naţionale de Pensii Publice şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie şi, în subsidiar, repunerea părţilor în situaţia anterioara, cu consecinţa plăţii, constând în indemnizaţiile lunare neîncasate, în funcţia de demnitate publică, preşedinte cu rang de secretar de stat a Casei Naţionale de Pensii Publice şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie, actualizate cu indicele de inflaţie şi indexate, de la data de 27.04.2020 până la reintegrarea în această funcţie publică; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 405 din 17 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de către pârâţi s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de către pârâtul Primul Ministru al României.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât.

S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Prim Ministru României.

S-a anulat Decizia nr. 228/27.04.2020 emisă de pârâtul Primul Ministru al României.

S-a dispus repunerea reclamantului în funcţia de demnitate publică, preşedinte cu rang de secretar de stat al Casei Naţionale de Pensii Publice şi preşedinte al Consiliului de Administraţie.

A fost obligat pârâtul Primul Ministru al României la plata sumei de 100 RON către reclamant cu titlu cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 946 din 16 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de completare a dispozitivului formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Prim Ministru României B. şi Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale.

A fost obligat pârâtul Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale să efectueze operaţiunile administrative necesare pentru plata indemnizaţiilor lunare, neîncasate de reclamantul repus în demnitatea publică, de la momentul revocării nelegale până la momentul revenirii în funcţie, actualizate cu indicele de inflaţie.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Incheierea de şedinţă din data de 25 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de lămurire a sentinţei nr. 946 din 16 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A., in contradictoriu cu Ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Prim-Ministrul României prin Secretariatul General al Guvernului, in sensul că operaţiunile administrative necesare pentru plata indemnizaţiilor lunare, neîncasate de reclamantul A., repus in demnitatea publică, calculate de la momentul revocării nelegale până la momentul revenirii in funcţie, actualizate cu indicele de inflaţie, se vor îndeplini de pârâţii Prim Ministrul României şi Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, în baza atribuţiilor lor legale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii menţionate la pct. 2 au formulat recursuri Ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Prim-Ministrul României prin Secretariatul General al Guvernului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 12 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Cauza a fost suspendată având în vedere dispoziţiile Decretului Preşedintelui României privind instituirea stării de urgenţă nr. 195 din 16 martie 2020, fiind repusă pe rol la data de 7 iulie 2020.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţi sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Recursurile declarate de recurenţii-pârâţi împotriva încheierii din data de 25.05.2022 sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 443 C. proc. civ. şi a dispoziţiile Legii nr. 554/2004 în ceea ce priveşte obligaţiile menţionate în sarcina autorităţilor pe capătul de cerere privind repunerea reclamantului în situaţia anterioară.

În esenţă ambii recurenţi invocă nelegalitatea încheierii de lămurire susţinând că obligarea lor în aplicarea principiului restituţia în integrum la efectuarea operaţiunilor administrative pentru plata drepturilor băneşti cuvenite reclamantului este nelegală.

Aceasta deoarece recurenţii-pârâţi nu au calitatea de angajator a reclamantului pentru ca în executarea sentinţei civile nr. 946/16.06.2021 să dobândească obligaţia plăţii drepturilor băneşti solicitate de reclamant.

Ambii recurenţi arată că nu au calitatea procesual pasivă, calitate în ceea ce priveşte plata drepturilor băneşti având-o Casa Naţională de Pensii Publice reclamantul fiind revocat din funcţia de preşedinte prin Decizia nr. 228/2020 emisă de pârâtul Prim ministru care a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 405/17.03.2021 sentinţă recurată de pârât.

Recursurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 405/17.03.2021 şi împotriva încheierii de completare dispozitiv nr. 946 din 16.06.2021 au fost înregistrate sub nr. x/2020.

Recursurile declarate având ca obiect încheierea de lămurire din 25 octombrie 2022 au fost înregistrate sub nr. x/2022.

Recursurile înregistrate sub nr. x/2022 au fost înaintate administrativ conform încheierii din 4.04.2023 C5R către CAR prin vederea reunirii cauzelor în baza art. 106 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară.

Motivat în şedinţa publică din 9.05.2023C1R al ÎCCJ-SCAF, investit cu soluţionarea recursurilor din dosarul nr. x/2020, în baza art. 106 alin. 5 din Regulament s-a considerat investită şi cu soluţionarea recursurilor declarate împotriva încheierii de lămurire din 25.05.2022.

S-a pus în discuţia părţilor, având în vedere obiectul recursurilor, influenţa pe care ar avea-o soluţia în dosarul nr. x/2022, în privinţa recursurilor din dosarul nr. x/2022, respectiv asupra cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 946 din 16.06.2021.

La dosar s-au depus întâmpinări de părţi.

Curtea constată că în dosarul nr. x/2020, prin Decizia 2389/9.05.2023 s-a decis următoarele pe recursurile declarate în cauză.

A admis recursul formulat de recurentul – pârât Primul Ministru al României împotriva sentinţei civile nr. 405 din 17 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A casat în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

A respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru al României, ca nefondată.

A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta C. în interesul recurentului – pârât Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. 405 din 17 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 405 din 17 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

A admis recursurile formulate de recurentul pârât Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale şi de recurentul – pârât Primul Ministru al României împotriva sentinţei civile nr. 946 din 16 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A casat sentinţa atacată şi rejudecând:

A respins cererea reclamantului de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 405 din 17 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, formulată în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru al României, ca nefondată şi, în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În raport de cele dispuse prin decizia pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursurile şi va casa încheierea din data de 25.05.2022 pentru următoarele motive.

Prin încheierea din 25.05.2022 a fost admisă cererea de lămurire dispozitiv privind sentinţa de completare nr. 946/16.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Sentinţa de completare nr. 946/16.06.2021 a fost casată ca efect al admiterii recursurilor respingându-se ca efect al rejudecării cererea completatoare formulată de reclamant.

Sentinţa nr. 946/16.06.2021 a fost casată prin Decizia nr. 2389/9.05.2023 pronunţată de ÎCCJ-SCAF în dosarul nr. x/2020.

În consecinţă în dosarul nr. x/2023 rejudecând cererea de lămurire formulată de reclamant având ca obiect dispozitivul sentinţei civile nr. 946/16.06.2021, Curtea o va aprecia ca rămasă fără obiect urmând a o respinge ca atare.

Aceasta deoarece, în baza art. 500 alin. 1 C. proc. civ. sentinţa nr. 946/16.06.2021 fiind casată nu are nicio putere şi determină lipsa de obiect a cererii de lămurire dispozitiv formulată de reclamant.

Curtea în dosarul nr. x/2022 în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursurile va casa încheierea din 25.05.2022 şi rejudecând va respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 946 din 16.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Prim-Ministrul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva încheierii din data de 25 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată, şi rejudecând:

Respinge cererea reclamantului A. de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 946 din 16 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.