Conflict over judicial promotion deferral: material competence lies with the Court of Appeal, not the High Court, under pre-reform CSM disciplinary and career decision jurisdiction rules

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data 19 decembrie 2022, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Hotărârii nr. 3135/15.12.2022 pronunţată de secţia pentru Judecători a C.S.M. prin care a fost amânată validarea concursului de promovare pe loc în funcţii de execuţie organizat în perioada 23 septembrie 2022-14 decembrie 2022, în ceea ce o priveşte pe contestatoare, până la lămurirea definitivă a situaţiei disciplinare, în raport de procedura disciplinară demarată.

Contestatoarea a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, anularea hotărârii contestate şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună validarea rezultatului.

2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care:

- a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, susţinând, în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004, republicată, în raport de data emiterii hotărârii, iar nu dispoziţiile art. 29 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 305/2022;

- a solicitat suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea recursului formulat de reclamantă împotriva hotărârii secţiei pentru judecători prin care i s-a aplicat sancţiunea disciplinară a retrogradării din gradul de tribunal în gradul de judecătorie;

- a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată în raport de prevederile art. 44 din Legea nr. 303/2004, care prevede la art. 1 condiţia de a nu fi sancţionat disciplinar în ultimii 3 ani, pentru participarea la concursul de promovare pe loc.

3. Răspunsul la întâmpinare.

Prin notele scrise depuse la data de 5 mai 2023, contestatoarea a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că legea aplicabilă procedurii este cea de la data la care hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, la fel ca orice act administrativ, a fost publicată/afişată, respectiv (9.01.2023), acesta fiind momentul la care a fost cunoscută motivarea şi de la care putea fi contestată, dată la care erau incidente dispoziţiile art. 29 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatoarea A. a solicitat instanţei anularea Hotărârii nr. 3135/15.12.2022 pronunţată de secţia pentru Judecători a C.S.M. prin care a fost amânată validarea concursului de promovare pe loc în funcţii de execuţie organizat în perioada 23 septembrie 2022-14 decembrie 2022, în ceea ce o priveşte pe contestatoare, până la lămurirea definitivă a situaţiei disciplinare, în raport de procedura disciplinară demarată.

Sub aspectul competenţei materiale a Înaltei Curţi de a soluţiona în primă instanţă contestaţia formulată, urmează a se analiza dacă hotărârea respectivă se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, singura ipoteză care atrăgea competenţa de soluţionare a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 29. – (…)

(5) Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată. (...)

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă că, potrivit art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie direct la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, se reţine că art. 9 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, republicată, prevăd că:

Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun.

În consecinţă, cum hotărârea atacată nu este pronunţată în materie disciplinară, contestarea acesteia se face conform dreptului comun, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, în condiţiile art. 127 din C. proc. civ., în raport de calitatea de judecător a contestatoarei.

Este adevărat că Legea nr. 304/2004 a fost abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 305/2022, intrată în vigoare la data de 16 decembrie 2022, care la art. 29 alin. (5) şi (6) prevede că hotărârile cu caracter individual ale plenului şi secţiilor privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor (...)pot fi atacate cu contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă aceste dispoziţii nu sunt aplicabile cauzei fiind intrate în vigoare la o zi după pronunţarea Hotărârii nr. 3135/15.12.2022 de secţia pentru Judecători a C.S.M.

Deşi contestatoarea a invocat dispoziţiile Legii nr. 305/2022, ca temei de drept, Înalta Curte constată că în cauză se aplică principiul general introdus prin art. 24-25 din C. proc. civ., respectiv cel al aplicării dispoziţiilor legii noi de procedură numai proceselor şi executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare.

Faţă de aceste considerente, susţinerile contestatoarei în sensul că legea aplicabilă procedurii este cea de la data de 9.01.2023, dată la care s-a publicat motivarea hotărârii, apar lipsite de suport legal.

În plus, din hotărârea atacată rezultă în mod clar că aceasta a fost emisă în baza dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. h) şi lit. p) din Legea nr. 317/2004 şi art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicate.

In ceea ce priveşte cererea formulată de pârât, privind suspendarea judecăţii în raport de dosarul x/2022, pe rolul Completului de 5 Judecători, în condiţiile în care instanţa reţine necompetenţa sa materială, fără a proceda la evocarea fondului, nu poate constata nici legătura dintre prezenta cauză şi un drept care face obiectul altei judecăţi.

Temeiul de drept al soluţiei pronunţate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 şi 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 3135 din 15 decembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.