Statute of limitations in administrative litigation: Prescription period commences from response to claimant, not third-party request.

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2021, la data de 16.04.2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Feroviară Română şi B. S.A., a solicitat ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de ordin 1 de a soluţiona cererea transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 29.09.2020 şi, prin urmare:

1. în principal, să se constate că linia ferată industrială care deserveşte Depozitul B. S.A., înscrisă în cartea funciară nr. x Arad, cu nr. top x, proprietatea B. S.A., a fost refăcută/modernizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării lucrărilor, 2018;

- ca urmare, să se dispună obligarea AFER să efectueze verificările conform atribuţiilor legale ce cad în sarcina acesteia, precum şi obligarea acestei pârâtei la luarea măsurilor legale ce se impun, respectiv închiderea operativă a circulaţiei pe linia ferată industrială menţionată mai sus;

- obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor constând în pagubele aduse imobilului, proprietatea reclamantei, cauzate de refacerea/modernizarea/exploatarea liniei ferate industriale în discuţie ce vor fi determinate prin raportul de expertiză tehnică judiciară care se va efectua în cauză;

2. în subsidiar, să se constate că linia ferată industrială care deserveşte Depozitul B. S.A. din Arad, a fost refăcută/modernizată cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării lucrărilor, 2018 şi să se dispună obligarea pârâtei, AFER, să dea curs solicitărilor reclamantei în sensul verificării condiţiilor de refacere/modernizare a liniei ferate industriale în discuţie şi închiderii operative a liniei ferate industriale;

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 507 din 29 septembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

S-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

S-a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Feroviară Română şi B. S.A.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23.06.2021 instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara invocată de pârâta Autoritatea Feroviară Română şi a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri constând în pagubele aduse imobilului proprietatea reclamantei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

- hotărârea recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale edictate în materia contenciosului administrativ, ceea a condus la pronunţarea unei hotărâri netemeinice şi nelegale prin raportare la reţinerea unei situaţii de fapt necorespunzătoare realităţii.

- prima instanţă a pronunţat o sentinţă cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, analizând incidenţa prescripţiei dreptului material la acţiune prin raportare la o solicitare adresată autorităţii pârâte de către o terţă persoană (domnul C.) şi răspunsul la această solicitare care, de asemenea, este adresat unei alte persoane, aceste acte nefiind opozabile reclamantei, neputând fi calificate ca repere pentru determinarea momentului de început al termenului de prescripţie al dreptului material la acţiune al reclamantei;

- aplicarea prevederilor legale s-a făcut, în mod greşit, raportat la o cerere adresată altui subiect de drept decât reclamanta din prezenta cauză, sesizare care, contrar celor reţinute de instanţă, avea un conţinut diferit de sesizarea formulată de reclamantă la data de 29.09.2020;

- încălcarea normelor de drept rezultă şi din caracterul continuu al obligaţiilor legale ce cad în sarcina autorităţii pârâte, ce rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 12 alin. (1)şi (2) din O.G. nr. 60/2004, potrivit cărora derivă dreptul reclamantei, persoană vătămată, de a investi autoritatea pârâtă şi, respectiv, instanţa de judecată, în caz de refuz, cu o cerere având ca obiect obligarea autorităţii pârâte la îndeplinirea obligaţiilor ce-i incumbă, în baza dispoziţiilor legale, verificare care nu se rezumă la o constatare pur formală a existenţei avizelor emise pentru exploatare, ci la verificarea efectivă a siguranţei în exploatarea LFI;

- prima instanţă a pronunţat hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, prin raportare petitele cererii de chemare în judecată şi excepţia de nelegalitate a actelor administrative cu care a fost investită prima instanţă, cu ignorarea cererii reclamantei adresată autorităţii pârâte la data de 29.09.2020 şi care trebuie analizată prin prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la conduita autorităţii pârâte de a nu da curs dispoziţiilor legale care instituie în sarcina acesteia obligaţia, permanentă, continuă, de a verifica starea tehnică a liniilor ferate industriale şi condiţiile de desfăşurare a transportului feroviar, în conformitate cu normele în vigoare, precum şi obligaţia, imperativă, de a dispune închiderea operativă a circulaţiei feroviare pe o linie ferată industrială pe care s-a constatat un pericol pentru siguranţa circulaţiei sau pentru securitatea transportului feroviar.

Procedând astfel, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. şi a reinterpretat obiectul cererii de chemare în judecată, prin restrângerea, limitarea acestuia la o simplă cerere fundamentată pe refuzul nejustificat al pârâtei de a da curs solicitării reclamantei, dând eficienţă dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, luând în considerare ca moment de început al termenului de prescripţie o solicitare străină de reclamantă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Feroviară Română a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în mod corect reţinând instanţa de fond adresa nr. x/9.04.2019, invocată chiar de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că lucrările efectuate au fost lucrări de întreţinere, care au avut la bază toate documentele legale prevăzute de legislaţia română în vigoare. Efectuarea unor lucrări la o linie ferată este supusă unor avize şi supravegheri speciale, având în vedere complexitatea şi importanţa lucrărilor, în vederea respectării tuturor reglementărilor legale cu privire la siguranţa circulaţiei pe calea ferată.

S-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei civile nr. 507/29.09.2021 ca legală şi temeinică, acţiunea fiind respinsă ca prescrisă.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2021, la data de 16.04.2021, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Feroviară Română şi B. S.A., a solicitat ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în principal, instanţa să constate refuzul nejustificat al pârâtei Autoritatea Feroviară Românăde a soluţiona cererea transmisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 29.09.2020.

Curtea de apel, în soluţionarea acţiunii, a constat că, dincolo de cererea transmisă pârâtei Autoritatea Feroviară Română în data de 29.09.2020, reclamanta a mai adresat pârâtei şi alte solicitări anterioare cu un conţinut asemănător, apreciind relevantă din punct de vedere al prescripţiei dreptului material la acţiune, cea adresată acesteia în data de 18 martie 2019, prin care, conform celor precizate în cererea de chemare în judecată, reclamanta a sesizat neconformitatea lucrărilor menţionate în apropierea imobilelor, cerere la care s-a formulat răspunsul nr. x/09.04.2019.

A reţinut instanţa, raportat la data comunicării răspunsului anterior menţionat – 09.04.2019, că termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune regle­mentat de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004 s-ar fi împlinit cel târziu la data de 09.10.2019, la şase luni de la "refuzul nejustificat" al A.F.E.R., menţionat chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, condiţii în care acţiunea formulată de reclamantă la data 14.04.2021 (data poştei) apare ca fiind prescrisă.

Analizând motivele de recurs, în raport de considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate susţinerile recurentei – reclamante cu privire la incidenţa în cauză prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de obiectul cauzei, cum corect a reţinut prima instanţă.

De asemenea, instanţa de recurs constată că soluţia pronunţată asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii este temeinică şi legală, reclamanta solicitând cenzurarea refuzului pârâtei Autoritatea Feroviară Română de a da curs solicitării sale, situaţie care se circumscrie dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Însă, din perspectiva modului de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, sentinţa pronunţată reprezintă rezultatul unei greşite aplicări a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

Obiectul principal al cererii de chemare în judecată, îl constituie cenzurarea unui refuz pretins nejustificat al autorităţii pârâte Autoritatea Feroviară Română, de a soluţiona cererea reclamantei din data de 29.09.2020, înregistrată la autoritate la data de 6.10.2020. A fost disjuns şi declinat in favoarea judecătoriei capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri constând în pagubele aduse imobilului proprietatea reclamantei.

Aminteşte Înalta Curte, că dispoziţiile mai sus invocate trebuie interpretate într-un mod în care să nu îi nege părţii vătămate accesul la justiţie, ci, dimpotrivă, să îi garanteze un atare drept consacrat atât la nivel constituţional (art. 21 şi 52 din Constituţie), cât şi convenţional (art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale).

Prin urmare, dispoziţiile legale aplicabile litigiului urmează a fi stabilite de instanţa judecătorească în sensul de a da expresie art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Instituirea recursului graţios reprezintă o modalitate simplă, rapidă şi scutită de taxa de timbru, prin care persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică are posibilitatea de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului său legitim direct de la organul emitent. Se realizează astfel, pe de o parte, protecţia persoanei vătămate şi a administraţiei, iar, pe de altă parte, degrevarea instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluţionate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerităţii.

Condiţiile de exercitare a acţiunii în contencios administrativ sunt expres reglementate, astfel că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, nu se pot interpreta restrictiv, în sensul reţinerii unui răspuns dat de autoritate altui alt subiect de drept, ca moment de la care se calculează termenul de prescripţie al acţiunii în ceea ce o priveşte pe reclamanta din cauză.

Astfel, în privinţa răspunsului nr. x/09.04.2019, reţinut de prima instanţă, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada că acesta o priveşte pe reclamanta A., pentru a i se opune excepţia prescripţiei în temeiul art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, reţinându-se un demers în efectuat în faţa autorităţii publice de un terţ faţă de raportul de drept administrativ din prezenta cauză.

Observând şi adresele de răspuns cu nr. x/12.11.2020 şi nr. x/13.11.2020, ataşate cererii de chemare în judecată, precum şi precizările recurentei reclamante formulate prin notele scrise de la data de 20 septembrie 2021, reţine Înalta Curte, contrar aprecierilor primei instanţe, că acţiunea formulată la data de 14.04.2021 (data poştei) este depusă în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de împrejurarea că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, Inalta Curte constată că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi dreptului la apărare.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa în sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, menţinând dispoziţiile privind excepţia inadmisibilităţii;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 507 din 29 septembrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.