Court clerk archivists denied higher-education reclassification and pay; appeals rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22.05.2019 sub nr. de mai sus reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. Şi L. au chemat în judecată pe pârâţii Ministrul Justiţiei, Ministerul DE Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Călăraşi şi Tribunalul Ialomiţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea Ministrului Justiţiei să procedeze la recunoaşterea examenului organizat în data de 27-28.11.2018 si sa emită un Ordin privind aprobarea statelor de funcţii ale Curţii de Apel Bucureşti, în sensul luării în considerare si a funcţiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (2) din Legea 304/2004 republicata, art. 8, alin. (1), teza a doua din Legea 554/2004, art. 10 alin. (1), teza a doua din Legea 554/2004 si Anexa V, Cap.

II, pct. 7,8 si 9 din Legea 153/2017; obligarea pârâtei Curtea de Apel Bucureşti să emită decizii de modificare a încadrării personalului, conform rezultatelor examenului organizat în cadrul Curţii de Apel Bucureşti în data de 27-28.11.2018 si promovat de reclamanti, potrivit art. 39 din Regulamentul aprobat prin Hotararea CSM nr. 181/29.03.2007 si modificat prin Hotararea CSM nr. 820/11.07.2018; obligarea paraţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Călăraşi sa achite diferentele salariale dintre salariile cuvenite conform funcţiei promovate prin concurs si salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului - 05.12.2018 si pana în prezent, actualizate la momentul plaţii cu dobanda legală; obligarea paratelor sa plateasca pe viitor salariul cuvenit conform funcţiei promovate pentru reclamanţii A., B., C., D. luliana, E., F., G., H., I., grefieri- arhivari în cadrul Tribunalului Călăraşi şi a instanţelor arondate, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea 567/2004; obligarea paraţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti si Tribunalul Ialomiţa sa achite diferenţele salariale dintre salariile cuvenite conform funcţiei promovate prin concurs si salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului - 05.12.2018 si pana în prezent, actualizate la momentul plăţii cu dobânda legală; obligarea paratelor sa ne plateasca pe viitor salariul cuvenit conform funcţiei promovate pentru salariaţii J., K., L., gefieri-arhivari în cadrul Tribunalului Ialomiţa si instanţelor subordonate; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 678 din 28 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea reclamantei G., ca lipsită de interes.

S-a respins cererea reclamanţilor având ca obiect plata diferenţelor de drepturi salariale, formulată împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.

A fost respinsă, în rest, acţiunea privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., H., I., J., K. şi L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, Curtea De Apel Bucureşti, Tribunalul Călăraşi şi Tribunalul Ialomiţa, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L., precum şi recurentul M. criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Expunând situaţia de fapt, recurenţii – reclamnaţi au arătat că, deşi au participat la concurs şi au obţinut medii care permit promovarea, Ministerul Justiţiei refuză să dispună măsurile administrative necesare încadrării în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare. Refuzul este materializat prin Adresa nr. x/20.12.2018 şi reiterat prin întâmpinarea depusă la fond.

Au apreciat că refuzul pârâtului Ministerul Justiţiei de a da curs favorabil cererii reclamanţilor este unul nejustificat în sensul legii contenciosului administrativ şi exprimat cu exces de putere.

Încadrarea în funcţia de grefier cu studii superioare presupune un salariu mai mare, dar funcţia de grefier cu studii superioare presupune si recunoaşterea unor drepturi care nu sunt de natura salarială (art. 18 si art. 70 din Legea nr. 567/2004 fiind doar doua exemple în acest sens). Încadrarea pe o funcţie superioara poate atrage si îndatoriri suplimentare, prin completarea fisei postului, potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Astfel pârâtul Ministerul Justiţiei blochează nejustificat, fără nici un argument concret si cu exces de putere, evoluţia profesionala a recurenţilor - reclamanţi.

A fost invocată practica judiciară, reprezentată de dosarul x/3019 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 6846/17.10.2019 prin care Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea reclamantei si obliga Ministerul Justiţiei sa aprobe modificarea statului de funcţii, iar Curtea de Apel Bucureşti să emită Decizia de încadrare a reclamantei în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul –pârât Tribunalul Călăraşi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, grefierii arhivari şi registratorii au ca şi condiţie de numire în funcţie absolvirea studiilor medii.

Intimata – pârâtă Curtea de Apel Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în mod corect prima instanţă reţinând faptul că nu se poate reţine obligarea acesteia la emiterea deciziilor de încadrare pe noile funcţii, potrivit art. 39 din Legea nr. 567/2004.

5. Procedura de soluţionare a recursului

La data de 15.04.2022 recurenta – reclamantă A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al recurenţilor, a formulat motive suplimentare de recurs prin care s-a invocat existenţa cadrului legislativ pentru emiterea actului administrativ de modificare a statelor de funcţii prin recunoaşterea studiilor superioare.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Prealabil analizei motivelor de recurs Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 36 din C. proc. civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Totodată, prevederile art. 458 din C. proc. civ., prevăd că pot fi exercitate căile de atac numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.

Constatând Înalta Curte că recurentul M. nu a avut calitatea de parte la judecata fondului, în temeiul dispoziţiilor mai sus arătate, urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale active pe cererea de recurs şi să respingă recursul formulat de acesta, în consecinţă.

6.2. Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit dispoziţiilor art. 487 din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, sau în condiţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., printr-un memoriu separat, însă în termenul de recurs, astfel cum se prevede în art. 489 din C. proc. civ.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte constată că motivele de recurs cuprinse în notele scrise depuse la data de 14 aprilie 2022 (data poştei) au fost formulate cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care s-a împlinit la data de 3.02.2020, urmând a le respinge ca tardiv formulate.

6.3. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanti este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamanţii au calitatea de grefieri arhivari în cadrul Tribunalului Călăraşi, al judecătoriei Călăraşi, al judecătoriei Lehliu Gară, al Tribunalului Ialomiţa şi al judecătoriei Feteşti.

La data de 27 şi 28 noiembrie 2018 pârâta Curtea de Apel Bucureşti a organizat examen pentru promovarea din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare, potrivit comunicării de la fila x.

Reclamanţii au participat la acest concurs şi, astfel cum o dovedeşte tabelul cu rezultatele concursului de la filele x şi urm., aceştia au promovat examenul organizat de Curtea de Apel Bucureşti.

Drept urmare, au solicitat Curţii de Apel Bucureşti reîncadrarea pe noile funcţii, de grefier arhivar cu studii superioare .

De asemenea, au solicitat pârâtului Ministerul Justiţiei emiterea unui nou ordin de aprobare a noilor state de funcţii şi personal, în sensul luării în considerare a promovării grefierilor arhivari cu studii medii în funcţiile de grefieri arhivari cu studii superioare.

Refuzul pârâtului Ministerul a fost motivat prin aceea că încadrarea grefierilor se realizează în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 567/2004, iar potrivit art. 38 din acest act normativ, pentru ocuparea posturilor de grefier arhivar nu este necesară dovedirea studiilor superioare, postul fiind prevăzut pentru studii medii. S-a mai avut în vedere faptul că promovarea pe o funcţie superioară nu poate avea loc decât după modificarea statului personalului auxiliar de specialitate.

Refuzul pârâtei Curtea de Apel Bucureşti, de emitere a deciziilor de încadrare pe noile funcţii, a fost motivat la rândul său pe refuzul Ministerului de modificare a statului de funcţii şi personal.

Instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, precum şi ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Astfel, din analiza pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reţine, în acord cu judecătorul fondului, că nu trebuie confundate sintagmele încadrare în funcţie şi stabilirea salariului aferent funcţiei.

Este adevărat că în aplicarea principiului simetriei actului juridic transformarea posturilor se aprobă de ministrul justiţiei în urma modificării statelor de funcţii, prin ordin deoarece acesta are competenţa aprobării respectivelor state de funcţii în baza art. 135 din Legea nr. 304/2004, republicată şi modificată, conform căruia: "Statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei."

Însă, un astfel de act administrativ poate fi emis numai cu observarea următoarelor texte de lege:

Art. 31 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, potrivit căruia "Încadrarea şi promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcţii, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz."

Art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, modificată: "(1) Poate fi numită în funcţia de grefier arhivar, grefier registrator, agent procedural, aprod sau şofer persoana care are studii medii şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a) - d)."

Din examinarea coroborată a acestor două texte de lege rezultă că promovarea reclamanţilor pe funcţie se face în conformitate cu reglementarea pertinentă din Statutul personalului auxiliar - Legea nr. 567/2004 - care Statut impune ca unică condiţie de studii studiile medii, ceea ce înseamnă că pentru încadrarea pe posturile ocupate de reclamanţi sunt necesare şi suficiente studiile medii, deoarece complexitatea atribuţiilor acestor posturi este una redusă care nu necesită studii superioare.

În absenţa unei reglementări exprese în Statutul propriu - Legea nr. 567/2004 - a studiilor superioare drept condiţie a încadrării grefierilor arhivari, astfel cum este reglementată, de exemplu, în cazul grefierilor în art. 33 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 567/2004, modificată, nu se poate promova în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, chiar dacă grefierul arhivar încadrat cu studii medii a absolvit studii superioare juridice şi a susţinut şi promovat examenul de promovare corespunzător deoarece legal postul nu poate fi transformat în sensul solicitat de reclamanţi, întrucât s-ar adăuga la lege.

Reglementarea în cuprinsul Legii nr. 153/2017 - în Anexa V Cap. II - a salarizării pe studii superioare a funcţiilor reclamanţilor nu constituie un argument în sprijinul obţinerii promovării în litigiu deoarece, în lipsa unei dispoziţii exprese, o normă de salarizare dintr-o lege generală nu poate modifica o normă specială, de încadrare pe post, dintr-o lege specială - Statut profesional, cum este Legea nr. 567/2004.

În concluzie, ceea ce se regăseşte reglementat în Anexele Legii-cadru nr. 153/2017 este salariul, stabilit prin raportare la funcţia deţinută, iar nu funcţia, condiţiile de încadrare pe o anumită funcţie ori modalitatea în care ordonatorul de credite îşi stabileşte necesarul de funcţii şi personal în cadrul autorităţii/instituţiei pe care o coordonează.

Încadrarea în funcţie, pe de altă parte, ca şi promovarea în funcţie reprezintă evaluarea de către autoritatea/instituţia competentă a competenţelor specifice ale angajatului/funcţionarului, prin raportare la cerinţele postului ocupat de acesta, această operaţiune de evaluare/verificare neavând nicio legătură cu salariul aferent postului.

Din acest motiv, cu privire la condiţiile de încadrare pe o anumită funcţie sau de promovare în funcţie art. 31 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 dispune că încadrarea şi promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcţii, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz.

În consecinţă, stabilirea salariului de funcţie în temeiul prevederilor din Anexele Legii-cadru nr. 153/2017 reprezintă doar o operaţiune secundară, ulterioară celei de încadrare pe funcţie/promovare în funcţie, aflată în legătură directă cu aceasta.

Pe cale de consecinţă, nu se poate susţine în mod valid că reglementările Legii salarizării sunt de natură a înlătura de la aplicare ori de a completa prevederi din acte normative anterioare, referitoare la condiţiile necesare încadrării/promovării în funcţie, dat fiind că acestea din urmă au un domeniul de aplicare diferit, reprezentând acte normative speciale ce reglementează încadrarea/promovarea, iar nu salarizarea.

Or, potrivit art. 67 din Legea nr. 24/2000: "(1) În cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite. (…) (3) Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres".

În conţinutul Legii-cadru nr. 153/2017 nu există menţiuni privind abrogarea dispoziţiilor din legile speciale referitoare la condiţiile de încadrare/promovare în funcţie, astfel că, inclusiv în ipoteza în care prin Anexele sale actul prevede condiţii de salarizare pentru funcţii care nu sunt prevăzute în legile speciale/statute, nu se poate conchide în sensul că aceste menţiuni sunt de natură a modifica/a completa norma specială cu funcţiile la care face referire.

În plus, autorităţile/instituţiile publice nu au obligaţia de a prevedea în statul de funcţii şi personal toate funcţiile reieşite din Anexele Legii-cadru nr. 153/2017, acestea fiind stabilite de fiecare ordonator de credite prin raportare la specificul activităţii şi la necesarul de personal şi în acord cu prevederile art. 31 alin. (2) din Lege.

Pe cale de consecinţă, faptul că în Anexa VII a Legii-cadru nr. 153/2017 există menţiuni cu privire la modul de calcul al salariului aferent postului de grefier cu studii superioare nu este de natură a conduce la concluzia că ordonatorul principal de credite are obligaţia de a modifica statul de funcţii şi personal prin crearea de posturi noi, pe lângă cele existente, de grefier arhivar cu studii superioare.

Altfel spus, reglementarea drepturilor aferente unor posturi noi, salarizate potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, nu obligă ordinatorul de credite (în speţă ordonatorii de credite principal şi secundar) la adoptarea de acte administrative unilaterale prin care să înfiinţeze aceste noi posturi, dacă nu apreciază că acestea îi sunt necesare, o astfel de modificare putând fi dispusă în orice caz doar în acord cu normele statutare, respectiv cu respectarea Legii nr. 567/2004.

Relevante sunt şi dispoziţiile art. 135 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea juridică, republicată, potrivit cărora "(1) Statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei. (2) Majorarea sau reducerea schemelor de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă cu avizul conform al secţiilor corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, prin ordin al ministrului justiţiei".

Legea conferă, aşadar, ordonatorului principal de credite un drept de apreciere asupra oportunităţii modificării statelor de funcţii şi personal pentru curţile de apel şi instanţele din subordine, astfel că simpla organizare a acestui concurs de către o curte de apel nu este de natură a înlătura acest drept de apreciere cu privire la necesitatea operării acestor modificări.

Pe cale de consecinţă, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că refuzul Ministrului Justiţiei de emitere a ordinului prevăzut de art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată şi modificată, este justificat.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că pârâtul Ministerul Justiţiei nu a acţionat cu exces de putere, ci în limitele legii şi cu respectarea dispoziţiilor exprese ale art. 31 din Legea-cadru nr. 153/2017 rap. la art. 38 din Legea nr. 567/2004, refuzul acestuia de emitere a ordinelor de modificare a statelor de funcţii şi personal fiind în acord cu prevederile legale relevante.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantelor de obligare a pârâtei Curtea de Apel Bucureşti de apel la emiterea deciziilor de încadrare pe noile funcţii, Înalta Curte observă că potrivit art. 39 din Legea nr. 567/2004 "Grefierii arhivari, grefierii registratori, agenţii procedurali, aprozii şi şoferii sunt numiţi prin decizie de către preşedinţii curţilor de apel sau, după caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea în a căror circumscripţie teritorială urmează să îşi desfăşoare activitatea".

Numirea prin decizie a grefierilor arhivari se realizează însă potrivit aceluiaşi art. 38 alin. (1) din actul normativ, potrivit căruia "poate fi numită în funcţia de grefier arhivar, grefier registrator, agent procedural, aprod sau şofer persoana care are studii medii şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a)-d)".

Statutul personalului auxiliar nu prevede numirea pe postul de grefier arhivar cu studii superioare, o astfel de numire putând avea loc doar după modificarea prevederilor Statutare, prin completarea acestora cu noua funcţie la care face referire Anexa nr. VII a Legii-cadru nr. 153/2017 şi după modificarea corespunzătoare a statelor de funcţii şi personal, neexistând aşadar temei legal pentru ca pârâta Curtea de Apel Suceava să procedeze la emiterea deciziilor de numire.

Soluţia instanţei de fond este corectă şi în ceea ce priveşte cererea reclamantelor având ca obiect plata diferenţelor de drepturi salariale, având în vedere caracterul accesoriu al acestei cereri, respectiv faptul că diferenţele de drepturi salariale ar fi rezultat doar în ipoteza în care s-ar fi dispus obligarea pârâţilor la modificarea statelor de funcţii şi la emiterea deciziilor de numire pe noile posturi, cererea formulată în acest sens fiind însă respinsă.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului M. pe cererea de recurs.

Respinge recursul formulat de recurentul M. împotriva sentinţei civile nr. 678 din 28 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Constată tardivitatea motivelor suplimentare de recurs invocate prin concluziile scrise.

Respinge recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. împotriva sentinţei civile din 28 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.