Inadmissibility of appeal against jurisdictional referral order under Art. 132(3) CPC

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 13 iulie 2021, pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, solicitând anularea Titlului executoriu nr. x şi Somaţiei nr. x.

2. Hotărârea recurată

Prin sentinţa civilă nr. 240 din data de 10 septembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Judecăteriei Slatina.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 240/2021 din data de 10 septembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata –pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează ca, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., să analizeze cu prioritate îndeplinirea condiţiilor de exercitare a prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Pentru motivele în continuare arătate, instanţa urmează să admită excepţia inadmisibilităţii recursului;

Reaminteşte Curtea că, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

În materia excepţiei de necompetenţă, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanţa se declară necompetentă, modificarea intervenind prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010, fiind menţinută şi în actuala reglementare, ca măsură privind accelerarea soluţionării proceselor.

Fiind învestită cu critici privind neconstituţionalitatea textului de lege, Curtea Constituţională, prin numeroase decizii (Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014) a constatat că intenţia legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei, raţiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenţei fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în faţa instanţei competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.

Curtea a mai reţinut că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. nu priveşte judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluţionarea unui incident procedural, de stabilire a instanţei competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea de declinare fiind propria necompetenţă materială sau teritorială.

De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Aşadar, reţine Înalta Curte că sentinţa nr. 240 din data de 10 septembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal este pronunţată în condiţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., fără cale de atac, urmând a aplica sancţiunea inadmisibilităţii recursului.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul acestor considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la dispoziţiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. va respinge recursul formulat de reclamant, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 240/2021 din data de 10 septembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.