Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2405/2022 AI generated

Salary differences upheld with inflation and interest for justice personnel after unlawful recalculation index.

Case Number Decizia nr. 2405/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal filed by the defendant prosecutor's offices against the first-instance judgment, thereby upholding the lower court's decision that partially granted the plaintiffs' administrative action and ordered the defendant prosecutor's office to pay the salary differences resulting from the recalculation of the plaintiffs' allowances starting 1 December 2016, indexed for inflation and with legal interest until actual payment; the lower court had also rejected the claim for recalculation of rights for 1 December 2016–30 November 2019 as unfounded, since the defendant had already recognized the claim by issuing a recalculation decision based on the sectoral reference value of 484.18 RON, and had dismissed the action against the Ministry of Public Finance and the Public Prosecutor's Office attached to the High Court for lack of passive standing. The dispute concerned court clerks, IT specialists, forensic technicians, and related personnel challenging three salary recalculation decisions that used a lower sectoral reference value than the 484.18 RON established by final court decisions for other colleagues in the same occupational family "justice." The High Court held that under Article 18(3) of Law No. 554/2004, the full reparation of damage caused by unlawful administrative acts comprises the principal debt, inflation indexation (damnum emergens), and legal interest (lucrum cessans), consistent with the principle of full compensation under Articles 1531 and 1535 of the Civil Code, and found no ground for cassation under Article 488 of the Code of Civil Procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 204 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 488 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ; Salary differences upheld with inflation and interest for justice personnel after unlawful recalculation index: The dispute concerned court clerks, IT specialists, forensic technicians, and related personnel challenging three salary recalculation decisions that used a lower sectoral reference value than the 484.18 RON established by final court decisions for other colleagues in the same occupational family "justice." The High Court held that under Article 18(3) of Law No. 554/2004, the full reparation of damage caused by unlawful administrative acts comprises the principal debt, inflation indexation (damnum emergens), and legal interest (lucrum cessans), consistent with the principle of full compensation under Articles 1531 and 1535 of the Civil Code, and found no ground for cassation under Article 488 of the Code of Civil Procedure.

Keywords

AI generated
salary recalculation value in dispute full compensation civil judgment standing of public prosecutor public finance

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Temeiul legal pentru respingerea recursului ca nefondat.

Art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal coroborat pentru respingerea recursului.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial la data de 08.08.2019 pe rolul Tribunalului Arad şi prin declinare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. şi JJ. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Deciziilor nr. 5/04.02.2019, 6/04.02.2019 şi 7/04.02.2019 de recalculare a drepturilor salariale începând cu 01.01.2019, emiterea unor noi decizii prin care să se dispună reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente după cum urmează: - pentru perioada 09.04.2015-30,11.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON; - pentru perioada 01.12.2015-prezent şi pentru viitor prin raportare la o valoare de referinţa sectoriala în cuantum de respectiv de 484,18 iei (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015); plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalculare.

La data de 11.11.2020, prin e-mail reclamanţii au înaintat instanţei cererea intitulată "precizare la acţiune" prin care au arătat că în intervalul de timp scurs de la data introducerii acţiunii şi până în prezent, la nivelul Ministerului Public şi implicit al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara - ordonator principal de credite - au fost recalculate drepturile salariale prin raportare la VRS 484,18 RON, salariul de încadrare fiind recalculat pe baza acestei valori sectoriale - fiind puse în plată începând cu 01.12.2019.

Au fost recalculate drepturile salariale pentru perioada 01.12.2016-30.11.2019, tot prin raportare la VRS 484,18 RON, fără a fi însă puse în plată nefiind identificate resursele financiare aferente (Decizia nr. 87/29.11.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara - art. 1 şi art. 2).

Curtea a calificat la termenul din 16.11.2020 cererea ca fiind o modificare a acţiunii prin introducerea unui capăt nou de cerere, privind obligarea la alocarea de fonduri necesare plăţii drepturilor restante, iar la data de 25.01.2021 a admis excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată, având în vedere lipsa acordului expres al pârâţilor în acest sens şi prin raportare la art. 204 C. proc. civ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 64 din 25 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a XI-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a respins acţiunea în contradictoriu cu aceştia, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A fost respinsă excepţia prescripţiei, ca rămasă fără obiect.

S-a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. Şi Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

S-a dispus obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad la plata diferenţelor salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiilor reclamanţilor începând cu data de 01.12.2016, prin raportare la VRS în cuantum de 484,18 RON, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestora, calculată până la data plăţii efective.

S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la recalcularea drepturilor pentru perioada 01.12.2016 – 30.11.2019, ca nefondat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în nume propriu şi în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, pronunţate cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi respingerea acţiunii.

S-a arătat că deşi instanţa de fond a luat act de decizia nr. 87/2019 a Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a admis în mod nelegal acţiunea reclamanţilor, aceştia neputând sa beneficieze de VRS 484 şi prin ordinul Ministerului Public şi prin hotărâre judecătorească.

S-a apreciat că instanţa de fond a încălcat ordinul Ministerului Public-PÎCCJ, prin care s-a ordonat ordonatorilor secundari de credite să aplice dispoziţiile Legii nr. 153/2017, precum şi Nota nr. x/2018 prin care s-a hotărât acordarea VRS 484,18 şi, nu în ultimul rând, decizia nr. 87/2019 pe care instanţa de fond cu prioritate şi-a însuşit-o ca fiind corect aplicată în concordanţă cu Legea nr. 153/2017

Reclamanţii recunoscând că au dobândit dreptul solicitat.

De asemenea, instanţa de fond trebuia să ia în considerare faptul că prejudiciul despre care reclamanţii au făcut vorbire, va fi recuperat prin aplicarea ratei cu inflaţia şi dobânda legală, drepturi accesorii acordate prin însăşi O.G. nr. 99/2016.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii – reclamanţi nu au formulat întâmpinare.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamanţii au calitatea de grefieri, specialişti IT, tehnician criminalist şi personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, respectiv al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

Prin deciziile contestate, emise de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanţilor începând cu data de 01.01.2019, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 463,5 RON, în considerarea prevederilor Legii nr. 153/2017 şi ale actelor de salarizare anterioare, prin care s-a stabili că începând cu 09.04.2015 reclamanţilor li se calculează drepturile prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar începând cu 01.12.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

Împotriva celor 3 decizii reclamanţii au promovat contestaţie administrativă, invocând faptul că la nivelul familiei ocupationale "justiţie" drepturile salariale sunt calculate începând cu data de 09.04.2015 prin raportare la VRS de 440,16 RON, iar începând cu 01.12.2015 prin raportare la VRS în cuantum de 484,18 RON, astfel că deciziile emise pe numele lor sunt nelegale, prin utilizarea unei valori de referinţă sectorială mai mică decât cea stabilită prin hotărâri judecătoreşti definitive pentru alţi colegi din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale.

Contestaţia administrativă a rămas fără un rezultat pozitiv din partea emitenţilor deciziilor contestate, astfel că reclamanţii s-au adresat instanţei pentru corecta stabilire a drepturilor lor, prin raportare la VRS de 440,16 RON începând cu 09.04.2015 şi VRS nr. 484,16 RON, începând cu 01.12.2015.

În cursul judecăţii prin Decizia nr. 87/29.11.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus recalcularea drepturilor personalului auxiliar de specialitate, ale tehnicienilor criminalişti, ale specialiştilor IT şi ale personalului conex, începând cu data de 01.01.2016, prin raportare la VRS de 484,18 RON.

Acesta este motivul pentru care reclamantii au restrâns obiectul acţiunii prin cererea formulată la data de 11.11.2020, prin care au arătat că solicită doar obligarea pârâţilor la recalcularea drepturilor pentru perioada 01.12.2016 – 30.11.2019 prin raportare la VRS în cuantum de 484,18 RON, precum şi plata diferenţelor de drepturi începând cu data de 01.1.2016, actualizate şi a dobânzii legale.

În raport de situaţia de fapt stabilită, instanţa fondului a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiilor începând cu 01.12.2016, ca neîntemeiat, constatând că prin emiterea deciziei nr. 87/29.11.2019 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a recunoscut deja pretenţiile formulate prin cererea introductivă şi menţinute în cererea precizatoare şi a admis acţiunea doar în ceea ce priveşte acoperirea prejudiciului cauzat, reprezentând plata diferenţelor salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiilor reclamanţilor începând cu data de 01.12.2016, prin raportare la VRS în cuantum de 484,18 RON, diferenţe ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestora, calculată până la data plăţii efective.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, în înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin violarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege, aspecte care nu pot fi decelate din motivarea recursului.

Analizând soluţia primei instanţe, raportat la temeiul de drept incident, Înalta Curte constată că potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalităţii actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptăţită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât şi din beneficiul nerealizat.

Înalta Curte constată că repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi prin lipsirea acestora de drepturile salariale cuvenite cuprinde trei componente: plata diferenţelor salariale; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naţionale, echivalent al ratei inflaţiei şi plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale.

În această privinţă, Înalta Curte are în vedere că, prin decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ.

Din această perspectivă, soluţia pronunţată de prima instanţă, reprezintă o corectă aplicare a dispoziţiilor legale mai sus arătate.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în nume propriu şi în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinţei nr. 64 din 25 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a XI-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.