Public official salary parity with anti-corruption prosecutors: application of res judicata to administrative salary orders

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel au solicitat:

- obligarea la emiterea unui nou ordin de salarizare şi reîncadrarea reclamantelor cu luarea în considerare a unei indemnizaţii de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii, începând cu 09.04.2015 şi în continuare, pentru viitor;

- recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii, începând cu 09.04.2015;

- repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâtei Curţii de Apel Tg. -Mureş la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1910 din 4 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea reclamantelor A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei şi pârâta Curtea de Apel Târgu Mureş având ca obiect obligarea emitere act administrativ.

A fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs reclamantele criticând-o pentru motive de nelegalitate.

3.1. Recurenta – reclamantă B. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat că instanţa de fond a ignorat împrejurarea că printr-o serie de hotărâri judecătoreşti s-a dispus obligarea Ministerului Justiţiei, Curţilor de Apel la plata diferentelor de drepturi salariale dintre indemnizaţiile procurorilor D.N.A.si D.I.I.C.O.T.si drepturile salariate efectiv incasate de reclamanţi, judecători din cadrul judecătoriilor, tribunalelor si curţilor de apel.

S-a mai arătat ca soluţia, legislativa a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim a fost adoptata de legiuitor, începând cu data de 9 aprilie 2015 prin introducerea art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel ca toate considerentele expuse de Curtea Constituţionala în decizia. nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicata în Monitorul Oficial al României Partea l nr. 1029 din 21 decembrie 2016 se verifica si în privinţa acestui text de lege.

Hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare, raportat la nivelul de salarizare al procurorilor din cadrul DNA si DIICOT nu vizează situaţii de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generala, astfel cum s-a reţinut în decizia arătată.

S-a invocat şi Decizia nr. 23/2016 a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie prin care se defineşte sintagma "salarizat la acelaşi nivel".

In ceea ce priveşte accesoriile drepturilor salariale ce alcătuiesc creanţa, au fost invocate dispoziţiile art. 1535 din C. civ., referitor la daunele interese pentru întârzierea executării.

3.2. Recurenta – reclamantă A., prin motive de recurs circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului.

Din perspectiva nemotivării sentiţei, s-a arătat că este întemeiat motivul de recurs, întrucât considerentele instanţei nu cuprind nicio referire cu privire la starea de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, cu privire la hotărârile judecătoreşti invocate prin care s-a recunoscut pentru aproximativ 1000 de judecători plata diferenţelor salariale raportat la indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.

S-a invocat incidenta prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., raportat la decizia nr. 36 din 4.06.2018in Interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobata prin Legea 71/2015 prevede soluţia egalizării indemnizaţilor la nivel maxim are în vedere si majorările si indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent daca ordinatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că acordarea coeficienţilor corespunzători procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. nu se încadrează în categoria drepturilor salariate la care se referă Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, nu constituie drepturi reglementate de norme cu "aplicabilitate generală" aşa cum era situaţia majorărilor de 2%, 5%, 11% de la care a plecat analiza Curţii Constituţionale, care au fost aplicate pentru întreg sistemul justiţiei, fără niciun fel de circumstanţiere faţă de situaţia personală a fiecărui angajat în parte, nu au determinat majorarea indemnizaţiilor de încadrare şi ca atare, decizia nu este aplicabilă prezentei cauze.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin notele de şedinţă din data de 22.03.2021 recurenta – reclamantă B. a depus copia sentinţei civile nr. 2253/29.102020 pronunţată de Tribunalul Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă prin neapelare, prin care a fost obligată pârâta Curtea de Apel Târgu Mureş la recalcularea indemnizaţiei de incadrare la nivelul indemnizaţiilor procurorilor DNA şi DIICOT.

Intimaţii – pârâţi Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei au depune note scrise prin care s-a solicitat a se avea în vedere puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2253/29.10.2020, iar, pe cale de consecinţă, să se constate prezenta acţiune ca rămasă fără obiect.

În ceea ce o priveşte pe recurenta – reclamantă B., având în vedere că aceasta s-a pensionat începând cu luna 15.01.2019, s-a invocat excepţia de ordine publică a lipsei calităţii procesuale active, calificată de instanţa de recurs ca o apărare de fond.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, Înalta Curte va da prioritate analizării excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocate din oficiu.

6.2. Înalta Curte constată că primul motiv de recurs invocat, şi anume art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), nu este fondat.

În speţă, sentinţa de fond recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii. Faptul că recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la concluzia că hotărârea atacată nu este motivată.

Considerentele instanţei de fond sunt coerente şi logice, apte de a susţine dispozitivul, iar împrejurarea că instanţa nu a valorizat argumentele reclamantului este consecinţa logică a soluţiei pronunţate, fiind de subliniat în acest context că, întotdeauna, considerentele instanţei vor fi în opoziţie cu argumentele unei părţi, atunci când, urmare hotărârii pronunţate, partea va fi căzută în pretenţii.

6.3. Motivul de ordine publică invocat de Înalta Cute de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de chemare în judecată, adresată instanţei de contencios administrativ recurentele – reclamante au solicitat obligarea pârâţilor la emiterea unui nou ordin de salarizare şi reîncadrarea cu luarea în considerare a unei indemnizaţii de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.

În justificarea pretenţiilor deduse judecăţii, recurentele reclamante au invocat, în faza procesuală a recursului, recunoaşterea dreptului prin sentinţa civilă nr. 2253/29.102020 pronunţată de Tribunalul Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale. Această sentinţă a intrat în puterea lucrului judecat, rămânând definitivă prin neapelare.

Prin sentinţa invocată, instanţa de litigii de muncă a obligat pârâta Curtea de Apel Târgu Mureş la recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. a) pct. 6-13, în raport de funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii, începând cu data de 9.04.2015 şi în continuare, pentru viitor, în ceea ce o priveşte pe reclamanta A., respectiv până la data de pensionării, 15.01.2019, în ceea ce o priveşte pe reclamanta B.. A fost obligat pârâtul şi la plata prejudiciului creat, constând în diferenţa dintre venitul încasat şi cel stabilit prin sentinţă, actualizat cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

Conform art. 430 alin. (1) şi (2) şi art. 431 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze un fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, respectiv modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Aşadar, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Prin urmare, deşi nu se reţine autoritatea de lucru judecat a hotărârilor, deoarece între dosare nu există identitate de obiect – în prezenta cauză reclamantele solicitând emiterea ordinelor de salarizare, întrucât prin hotărârea judecătorească menţionată s-a recunoscut în mod definitiv dreptul recurentelor reclamante la calcularea şi la plata salariului cu includerea coeficientului de multiplicare 19,00 prevăzut în Legea nr. 330/2009 şi Legea nr. 284/2010, de la aceeaşi dată cu cea solicitată şi în prezenta acţiune şi în baza aceloraşi temeiuri de drept, Înalta Curte reţine că problema de drept ridicată în speţă a fost dezlegată cu putere de lucru judecat.

Astfel, în raport de dispoziţiile legale invocate şi în prezenta acţiune, prin analizarea aceloraşi motive invocate de reclamante, precum şi apărări formulate de pârât, prin prisma deciziei nr. 36/2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a deciziei Curţii Constituţionale nr. 749/2016, instanţa de litigii de muncă a recunoscut dreptul recurentelor-reclamante de a beneficia de coeficientul de multiplicare, autoritatea de lucru judecat operând atât asupra dispozitivului cât şi a motivelor cu valoare decizională.

Ca urmare, constatând stabilit dreptul recurentelor - reclamante Înalta Curte reţine ca fiind nejustificat refuzul de emitere a ordinelor de salarizare în conformitate cu sentinţa menţionată, motivele invocate şi reiterate prin întâmpinarea formulată în prezenta cauză trebuind să fie înlăturate ca efect al autorităţii de lucru judecat al sentinţei nr. 2253 din 29.10.2020 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, urmând a fi obligat la emiterea unor noi ordine de salarizare.

Noţiunea de proces echitabil presupune că dezlegările date problemelor de drept într-un litigiu anterior, dar identic sub aspectul problemelor de drept soluţionate, au caracter obligatoriu în prezentul, altfel s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice, cu consecinţa generării incertitudinii jurisprudenţiale. În raport de aceste considerente, verificarea soluţiei primei instanţe din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu mai poate avea loc.

Ca efect al reţinerii autorităţii de lucru judecat parţiale, instanţa de recurs urmează a respinge, pe cale de consecinţă, şi capătul de cerere accesoriu, în măsura în care şi acesta a fost tranşat de instanţa de litigii de muncă şi conflicte sociale.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 430 şi art. 431 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va admite excepţia autorităţii de lucru judecat parţială, va obliga pârâtul Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare în acest sens şi va respinge în rest acţiunea pentru autoritate de lucru judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentele-reclamante B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1910 din 4 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat parţială în raport de sentinţa nr. 2253 din 29.10.2020 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018.

Obligă pârâtul Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare în favoarea reclamantelor în conformitate cu sentinţa menţionată.

Respinge în rest acţiunea pentru autoritate de lucru judecat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.