Fiscal warehouse permit revocation damages: start of statute of limitations runs from final annulment of administrative act, not initial knowledge of harm

Şedinţa publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020 din 01.10.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, Direcţia Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, Direcţia Regională Antifraudă Suceava, Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la daunele ce i-au fost pricinuite, respectiv suma de 2.984.965 RON reprezentând prejudiciul societăţii creat ca urmare a revocării Autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. x/26.05.2015 începând cu data de 29.02.2016 şi până la data reluării activităţii în data de 01.07.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 56 din 28 ianuarie 2021, Tribunalul Suceava a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "despăgubire" formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, Direcţia Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, Direcţia Regională Antifraudă Suceava, Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, B., C., D., E., F., G., I., J., K., L., M. şi N. în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 07.04.2021 pe rolul Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020.

La data de 20.09.2021 O., P., Q., R. şi S. au formulat o cerere de intervenţie principală prin care au solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata de daune morale şi materiale, astfel:

Intervenientul O. a solicitat plata sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale pentru atingerile aduse onoarei, demnităţii si reputaţiei acestuia ca urmare a actelor juridice ilicite efectuate de pârâţi ce au avut ca rezultat anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal şi încetarea activităţii societăţii o perioadă de 4 ani şi 6 luni.

Intervenienţii P., Q., R. şi S. au solicitat obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 55.900 RON cu titlu de prejudicii salariale ca urmare a încetarii CIM în perioada decembrie 2015 - august 2020 şi suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare din cei patru angajaţi (reclamanţi).

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 noiembrie 2021 Curtea a reţinut cauza atât spre soluţionarea cererii de intervenţie principală formulate în cauză şi a excepţiilor invocate faţă de aceasta prin întâmpinări cât şi asupra excepţiilor invocate pe fondul cauzei prin întâmpinările depuse la dosar de pârâţi.

Prin sentinţa civilă nr. 96 din 2 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului K..

S-a respins acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul K., pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

S-a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, ANAF, Direcţia regională antifraudă Suceava, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, Comisia teritorială regională Iaşi pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor din cadrul DGRFP Iaşi.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Teritorială Regională Iaşi pentru Autorizarea Operaţiunilor de Produse Supuse Accizelor din Cadrul D.G.R.F.P. Iaşi, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, Direcţia Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Suceava, cu sediul în comuna Şcheia şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, ca fiind prescrisă.

S-a respins cererea de intervenţie formulată de O., P., Q., R. şi S., ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 96 din 2 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi împotriva încheierii din data de 17 noiembrie 2021.

Împotriva aceleiaşi sentinţe şi încheieri au formulat recurs recurenţii-intervenienţi P., S., O., Q. şi R..

Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat recurs incident împotriva sentinţei nr. 96 din 2 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Asupra recursurilor declarate în cauză, respectiv recursul principal formulat de recurenta-reclamantă – societate, recurs în care sunt menţionaţi şi recurenţii-intervenienţi – persoane fizice şi recursul incident formulat de recurenta-pârâtă ANAF.

Recursul principal vizează sentinţa civilă nr. 96/2.12.2021 şi încheierea de amânare a pronunţării din 17. XI.2021, parte integrantă din sentinţa atacată.

Motivele de recurs au fost încadrate în dispoziţiileart. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea hotărârilor contestate atât în ceea ce priveşte stabilirea cadrului procesual a soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor a soluţionării cererilor de intervenţie formulată de persoane fizice şi a respingerii acţiunii întemeiată ca prescrisă, ca efect al admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă motivarea contradictorie a instanţei de fond în ceea ce priveşte stabilirea cadrului procesual, cu referire expresă la pârâtul K..în raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 şi a Deciziei RIL nr. 22/2019 în ceea ce priveştte soluţionarea cererii reclamanţilor -recurenţi sub două aspecte principale de nelegalitate.

Primul vizează stabilirea cadrului procesual al acţiunii în daune şi respingerea nelegală în raport de art. 61 C. proc. civ. a cererii de intervenţiie a persoanelor fizice formulate în cauză şi al doilea vizează nelegala admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune cu încălcarea considerentelor Deciziei RIL nr. 22/2019.

Se solicită admiterea recursului.

Recursul incident declarat de recurenta-pârâtă ANAF întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegala respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF.

Se arată că această autoritate nu este emitentă a Deciziei nr. 061/29.07.2016 şi a Deciziei nr. 012/29.02.2016, decizii anulate definitiv şi în raport cu care recurenţii-reclamanţi au formulat acţiune în despăgubiri întemeiate pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Se solicită admiterea recursului incident şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

La dosar s-au formulat întâmpinări reciproce faţă de recursurile declarate în cauză.

Asupra recursurilor declarate, Curtea apreciază următoarele.

Recursul principal formulat atât de reclamantă- societate cât şi de recurenţii intervenienţi urmează a fi apreciat ca fondat numai în ceea ce priveşte pe recurenta-reclamantă.

Va respinge cererea de recurs formulată de recurenţii deoarece cererea lor de intervenţie a fost respinsă. Curtea urmând a arăta motivele pentru care această soluţie urmează a fi menţinută.

Recursul principal declarat de recurenta-reclamantă întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. urmează a fi apreciat ca întemeiat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile acestor motive de casare în ceea ce priveşte stabilirea cadrului procesual pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului K. şi în ceea ce priveşte nelegala respingere a acţiunii în despăgubiri formulată în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004, ca prescrisă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului K. prima instanţă nu a stabilit cu certitudine calitatea acestuia de fapt angajat al autorităţii chemate să răspundă pentru daunele solicitate în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004, respectiv de calitatea lui de pârât – persoană fizică.

Urmează în rejudecare a fi verificate calitatea acestei persoane fizice de pârât având în vedere obiectul specific, respectiv dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este întemeiat dar numai în ceea ce priveşte aspectul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

Critica recurenţilor-petenţi din cadrul recursului principal având nelegala soluţionare a cererii lor de intervenţie nu va fi reţinută sentinţa atacată urmând a fi menţinută pe aspectul respingerii cererii de intervenţie în cauză fiind interpretate şi aplicate corect dispoziţiilor art. 61 C. proc. civ.

Aspectul de nelegalitate din cadrul recursului principal având ca obiect interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 este apreciat ca fondat, în cauză prima instanţă interpretând şi aplicând greşit aceste dispoziţii în raport cu Decizia dată în recurs în interesul Legii nr. 22/2019 a ÎCCJ.

În mod greşit prima instanţă a apreciat că recurenta-reclamantă a cunoscut întinderea daunelor solicitate prin acţiune ulterioară anterior soluţionării definitive a acţiunii în anularea actului pretins vătămător.

S-a apreciat ca fiind prescrisă acţiunea în daune întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 apreciindu-se că reclamanta a cunoscut pe toată perioada 2016-2019 prejudiciul produs societăţii şi pe cale de consecinţă termenul de 1 an s-a împlinit din 2019 deoarece reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, reclamanta nesolicitând despăgubiri în cadrul acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004

Contrar primei instanţe Curtea apreciază, în raport de Decizia RIL nr. 22/2019 că în cauză în raport de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 reclamanta a formulat acţiune în despăgubiri în termenul de 1 an de la data când a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea prejudiciului produs. Iar în cauză acest termen a început să curgă de la data 10.03.2020 data pronunţării definitive a ÎCCJ cu privire la legalitatea sentinţei nr. 47/29.03.2019 a Curţii de Apel Suceava.

Prin sentinţa nr. 47/2017 definitivă la 10.03.2020 au fost anulate deciziile emise de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate prin care se dispusese revocarea Autorizaţiei de antrepozit fiscal din 26.05.2015 şi se respinsese contestaţia administrativă formulată.

De la data de 10.03.2020 a început să curgă pentru reclamantă opinia instanţei de recurs termenul de prescripţie de 1 an prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004 şi în consecinţă acţiunea în despăgubiri formulată de reclamantă la data de 1 octombrie 2020 este în termen nefiind prescrisă.

Curtea, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, va dispune casarea şi rejudecarea pe fond a acţiunii în despăgubiri constatând nelegalitatea soluţionării prin admiterea greşită a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei.

Iar au ocazia rejudecării vor fi verificate îndeplinirea sau nu a condiţiilor antrenării răspunderii civile delictuale respectiv faptă ilicită – prejudiciu şi legătură de cauzalitate între fapta pretins prejudiciabilă şi prejudiciul pretins.

Iar în ceea ce priveşte cuantificarea prejudiciului pretins după probarea situaţiei premisă prima instanţă urmează a admite probele apreciate utile cu respectarea principiului disproporţionalităţii pentru probarea acestuia sub aspectul întinderii şi cuantumului pretins de către reclamantă.

Sentinţa de fond în ceea ce priveşte respingerea cererii de intervenţie urmează a fi menţinută, urmând a fi respinsă cererea de recurs formulată în cadrul recursului principal de petenţii-intervenienţi persoane fizice.

În raport de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, care reprezintă excepţia de la regula formulării acţiunii în despăgubiri odată cu acţiunea principală în anulare petenţii-persoane fizice nu au interes propriu în acţiune ulterioară formulată de reclamanta societate.

În mod corect prima instanţă a apreciat dispoziţiile art. 61 C. proc. civ. şi a respins cererea de intervenţie formulată de petenţii persoane fizice ca inadmisibilă.

Petenţii-persoane fizice nu au avut calitatea de parte în acţiunea având ca obiect anularea deciziilor cu privire la recurenta-reclamantă, petenţii persoane fizice neavând drept şi interes propriu vătămat în a doua acţiune ulterioară în despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte sentinţa atacată cu privire la respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor – autorităţi, Curtea urmează a o menţine.

În mod corect prima instanţă a constatat în raport de dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., de părţile din dosar nr. x/2016 şi de actele emise de pârâţi, că aceste autorităţi au calitate procesuală pasivă în acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 în calitate de emitent, fie a actelor contestate şi anulate fie al operaţiunilor care au stat la baza emiterii lor.

Urmează în rejudecare, pe fond, instanţa a verifica în concret îndeplinirea sau nu a condiţiilor răspunderii civile delictuale pentru fiecare din autorităţile, faţă de care se solicită despăgubiri pentru revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal reclamantei în calitate de operator economic.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de recurenta-pârâtă ANAF acesta este fondat în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În mod greşit prima instanţă a apreciat în raport de obiect şi faţă de art. 36 C. proc. civ. că ANAF are calitate procesuală pasivă în cauză.

Recurenta-pârâtă ANAF nu a avut calitatea se parte în dosarul având ca obiect anularea deciziilor de antrepozit fiscal nefiind autoritate emitentă a unui act constatat şi anulat în dosarul nr. x/2016 şi în consecinţă nu poate dobândi calitatea de parte în acţiune subsecventă, în despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă Curtea va admite recursul incident şi va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte ANAF.

Faţă de toate considerentele expuse mai sus Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 pe recursurile declarate.

Va admite recursul principal formulat de recurenta-reclamantă împotriva sentinţei nr. 96/2.12.2021 şi a încheierii de amânare a pronunţării din 17 noiembrie 2021, care face parte integrantă din sentinţa recurată.

Va respinge cererea de recurs formulată de recurenţii-pârâţi-intervenienţi cu cererea de intervenţie respinsă, sentinţa recurată urmând a fi menţinută în parte sub aspectul respingerii cererii de intervenţie.

Va admite recursul incident formulat de recurenta-pârâtă ANAF.

Va casa în parte sentinţa nr. 96/2.12.2021 şi rejudecând,

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâtei ANAF şi respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Va respinge ca nefondată excepţia prescripţiei invocate de autorităţile pârâte.

Va trimite cauza spre rejudecare în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului K., precum pe fondul cauzei.

Va menţine în rest sentinţa recurată cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive excepţii respinse şi cu privire la respingerea cererii de intervenţie formulată petenţi – persoane fizice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 96 din 2 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi împotriva încheierii din data de 17 noiembrie 2021.

Respinge cererea de recurs formulată de recurenţii-petenţi P., S., O., Q. şi R. împotriva aceleiaşi sentinţe şi încheieri, ca nefondată.

Admite recursul incident formulat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 96 din 2 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa nr. 96 din 2 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi rejudecând:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Respinge excepţia prescripţiei ca nefondată.

Trimite cauza spre rejudecare în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului K., precum şi pe fondul cauzei.

Menţine în rest sentinţa recurată cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, Direcţia regională antifraudă Suceava, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, Comisia teritorială regională Iaşi pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor din cadrul DGRFP Iaşi, şi cu privire la respingerea cererii de intervenţie formulată de O., P., Q., R. şi S..

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 mai 2023.